Tag Archives: iubire

Hepi Velantains

Eu am o nelamurire. Voi ce urati celuilalt cand ii oferiti inima aia de plus rosie pe burta careia scrie I inima you? La americani stiu ca se zice „hepi velantains”. Aici ar suna tare dubios: „un sfantu’valentin fericit”.  Asta e cadoul traditional care se cere? Aseara am fost in Cora si era coada la cadouri personalizate. Toti erau originali. Cumparau inimi pe care scriau – te iubesc ion, te iubesc vasilica, etc.   O alta intrebare e –  cam de unde a pornit sarbatoarea asta? Cine-i Valentin? Nici eu nu stiu.

Sa nu ma intelegeti gresit. Eu cred ca-i o sarbatoare frumoasa. Noi oamenii mai avem darul din cand in cand sa mai stricam frumosul, dar in esenta e o sarbatoare frumoasa.  Imi place sa-mi imaginez ca pe 14 februarie a fost prima intalnire a lui Adam cu Eva, intalnirea aia in care ei doi s-au indragostit.  Oare ce-au discutat ei la prima lor intalnire?  Ma gandesc ca Adam a inceput sa se laude cu ce nume a pus pe la animale – „uite asta e koala” – „poi de ce i-ai zis asa?” – „poi nu stiu, are urechile ca o coala de hartie” … zic si eu.

Revenind la subiect, imi place sarbatoarea asta.  Tot timpul am apreciat baietii care stiu sa ofere o floare unei fete. Tot timpul mi-au placut fetele rosii in obraji. Nu rosii de la tencuiala.. ci rosii.. nu stiu.. de emotie? Azi o sa fie misto de o plimbare. Probabil ca deja sunt instalate corturile alea care fac casatorii de o zi. Da… imi provoaca amintiri.. Acum 3 ani am vrut si eu sa ma casatoresc pentru o zi, cu un coleg.. si nu ne-au acceptat… Ce oameni..  Revenind.. azi nu-i ziua aia care sa o injurati ca n-aveti bani de cadou, ca nu stiti ce cadou sa luati, nu-i momentul azi.. Daca n-ai bani, cumpara un ghiocel si lipeste-l pe o bucatica de hartie in forma de inima unde sa scrii „Ghiocelul sta cu capul plecat pentru ca n-am avut bani sa-ti cumpar mai mult… Cu bani sau fara.. eu te iubesc” – Nu stiu.. ceva de genul. Ideea zilei de azi nu e sa cumperi cadouri scumpe si sofisticate.. Ideea e sa iubesti; si iubirea nu se masoara in bani sau cadouri.   Hepi Velantains!

PS: la multi ani varu – Vali


Un fel de love story

Asta-i partea care mi-e cel mai greu sa o scriu. Nu ma cheama nici Hitch, nici Dr Love, insa pentru ca asa e normal, cand vin si spun ca un lucru nu-i bun, incerc sa caut solutia potrivita.

Toate fetele stiu ca ele de cand sunt mici viseaza sa fie salvate din mana unui dragon cu 10 capete de un print fermecator si sa zboare spre castel pe un cal frumos. Printul asta tot timpul e frumos, e viteaz, are multi bani, are o inima buna, e romantic, etc.  Toti baietii stiu ca nu mai exista dragoni cu 10 capete si ca sa aduni 5 calitati, trebuie sa pui la un loc 5 baieti. Exagerez, evident :)).

Imi zicea Gabi la un moment dat ca el viseaza sa se casatoreasca cu o prietena din copilarie. De ce? Pentru ca pe prietenele din copilarie le cunoaste cel mai bine. Le stie calitatile, le stie defectele, si daca a durat prietenia din copilarie si pana atunci, atunci mai poate dura vreo 60 de ani.  Sa zicem ca treaba asta in general nu tine.  Spuneam la un moment dat ca acu ceva timp m-am indragostit de prietena cea mai buna, dupa vreun an de prietenie.  Ei bine, inca n-am reusit sa-mi schimb statutul din cel mai bun prieten in ceva mai mult de atat, ci dimpotriva, mi-am schimbat statutul, din cel mai bun prieten intr-un fost amic.  Era cumva normal sa se ajunga aici, cred.  Unul din eroii mei preferati e Robert. Robert a fost  si el un cel mai bun prieten pentru cineva. Ei bine, Robert a ajuns din cel mai bun prieten, un fost amic, si dupa 3 ani de inghitit in sec, de trimis flori, a facut fata aia sa fie innebunita dupa el. El a reusit, insa cu o perseverenta nebuna. Eu cred ca relatia aia o sa mearga pana la capat.  De ce? Pentru ca Robert o pretuieste prea mult, mai mult decat s-ar fi gandit el ca poate iubi o fata. E logic, s-a luptat 3 ani pentru ea.  Ea, nu stiu cum, nu stiu cand, insa la un moment dat a realizat ca Robert e un baiat tare bun si faptul ca il respingea atat era din pura inertie, n-avea nimic solid la baza si acum il iubeste cum nu credea ca o sa poata iubi vreodata un baiat.

Sunt doua lucruri care ar trebui sa le faca un baiat: sa cunoasca fata si sa lupte pentru ea.  Astea se intampla simultan in general. Daca lipseste unul din lucrurile astea 2, ii bai. Nu-mi veniti aici cu povestea vietii voastre in care el nu s-a luptat si nici nu v-ati cunoscut inainte, ci totul a mers de la sine, ca n-o inghit.  Mai stiti povestea lui Iliuta, nu? Probabil ca rationalizez prea mult. Lucrurile astea ar trebui sa curga normal, sa fie de la sine. De multe ori sunt de la sine, de multe ori nu.   Cand peste tot o relatie se naste in 10 minute, cine mai are rabdare sa lupte pentru o fata jumatate de an?  Cand peste tot partea care sta la baza unei relatii e sexul, cine mai are curaj sa priveasca cu respect pe partenerul sau?  Lucrurile nu prea mai sunt asa cum ar trebui sa fie, si stiu ca voua va cam plac asa.  Casatorii de proba,  te muti cu prietenul cand ai 17 ani, toate nebuniile astea.  Eu n-am o reteta pentru o relatie sanatoasa, insa stiu ca atunci cand el imi zice.. ca nu poate iesi in oras ca i-a promis „femeii” ca iese cu ea, dar poate „o expediaza mai repede acasa” si atunci iese, atunci stiu ca ceva nu-i bine acolo.  Cand fata povesteste despre cat de fain e prietenul ei pentru ca in fiecare zi el ii cumpara cate ceva, o haina, un lantisor, o plimba cu masina, etc.. atunci stiu ca si acolo ceva e in neregula.  Cand practic la baza relatiei sta egoismul („ce-mi iese mie de aici”), atunci pot spune ca relatia aia e sortita esecului.

Nu, Robert nu-i prost ca s-a luptat. Eu nu-s fraier ca m-am luptat, chiar daca n-am reusit!  Noi am gasit ce am cautat si am luptat sa obtinem. Voi ati acceptat ce vi s-a oferit si incercati sa va multumiti cu ce-ati primit.  Care varianta e mai buna?

PS: acum sariti cu pietrele! :))


E ploaie.. nu e rahat

ploaieE perioada aia a marilor depresii. Afara ploua, cerul e innorat.. n-avem alei, asa ca ne umplem de noroi. Nu mai vezi soare…copacii au chelit de frunze.. totul e prea intunecat..

E toamna. Acum nu mai ai bani. Acum esti bolnav. Acum ai probleme. Acum viata ta se indreapta spre nicaieri fara nici un sens.  Acum pe cine ai iubit tu nu te mai iubeste.  Acum nu mai ai nici un prieten langa tine. Acum esti tradat. Acum nimanui nu-i mai pasa. Exact acum, cand ai mai mare nevoie.. lumea te da la o parte.. Nu mai are sens viata asta.. la ce bun sa mai traiesti? Parca si frunzele copacilor se intorc, cazute pe jos, difuzorul la teve se strica si auzi vocile de acolo distorsionat. Vrei sa dai un telefon si nu mai ai centi.. daca ai centi, atunci n-ai pe cine suna. Aseara ai vazut o drama pe proteve. Dupa asta te-ai uitat la stiri si ai vazut cum s-a sinucis fetita aia de 22 de ani.  Ce mai e si viata asta? Iti vine sa plangi.. sa plangi, si o data cu tine sa planga si cerul.

E cumva comic ca deja am citit pe vreo 3 sau 4 bloguri aceeasi idee – comparatia dintre vremea de afara si starea interioara. Pana sa apara pe bloguri ilustratia asta, normal a aparut in poezii, in romane, in teatru, filme, etc. Ce coincidenta, nu? Afara ploua si tu esti suparat. Afara e soare, si esti plin de energie.. Mare coincidenta. Putini oameni am vazut razand zilele astea. Eu am ras.. noroc de colegii mei care au o durere asa, mai specifica vizavi de majoritatea lucrurilor care se intampla.  Stai in casa deprimat si te plangi ca ai o viata de rahat, ca nu merita sa mai traiesti, ca nu se intampla nimic important in viata ta, ca muncesti ca un sclav, ca nu se alege nimic de tine, ca nu te mai intelegi cu nimeni, cand de fapt viata ta a fost mai tot timpul asa, sau cel putin asa ti s-a parut. Viata de rahat..

Rahatul asta din viata ta e pur chimic in perioada asta. Corpul tau e influentat de vremea de afara, si afecteaza asa, putin, si sistemul nervos.. Si daca inca ai impresia ca exista separarea aia asa de mare dintre „ce-i in inima” si „ce-i in trup”, sau dintre emotii si corp… s-ar putea sa te inseli..

E  ploaie.. nu e rahat

poza preluata de pe dreamstime.com


How to get a girl

Normal, nu-s eu Dr Love, dar is satul de filmele alea americane unde retardatul scolii reuseste sa puna mana pe cea mai populara si draguta fata din scoala.

Nu conteaza ca ai pantalonii rupti in fund, ca nu stii sa legi 2 cuvinte, ca esti un revoltat, ca nu inveti bine, ca esti urat, ca inteligenta aia emotionala e practic inexistenta. Bineinteles ca la inceput fata aia va rade putin de tine, insa tu o vei ajuta o data, si ea se va simti vinovata ca a ras de tine. Tu vei zice ca nu-i nimic, si ea se va indragosti de tine. Important e sa accepti tot, si sa fii nimic. Vei fi perceput ca o comoara ascunsa.

La fete alta-i treaba. Nu conteaza ca tu esti fata din umbra, ca niciodata nu te observa nimeni, nu conteaza ca umbli doar cu nerzii din scoala, ca te imbraci nasol, ca te intimidezi imediat, sa fii sigura ca tot timpul baiatul de care esti indragostita din clasa a 2-a in mod sigur va pune un pariu, si veti fi impreuna imediat. Normal, tu ai sa reusesti sa-l faci sa se indragosteasca de tine. E de-ajuns sa fii nimic, sa faci nimic..

Partea faina a filmelor astea e ca tot timpul se termina exact in momentul in care polul nord si polul sud se unesc. Ce se intampla dupa aia nu mai e asa interesant, cand ajungi sa cunosti fata dincolo de genele alea lucrate jumatate de ora, dincolo de sclipiciul de pe buze si de parul intins cu placa. Ce se intampla dupa ce ajungi sa vezi caracterul celui care acum o saptamana radea de tine si acum „te iubeste” ?
Poate ca lupta nu se termina cand castigi dreptul s-o tii de mana…

Oricum fazele alea se intampla doar in filme… ziceam si eu..

PS: nu ca as fi intru totul de acord cu filmuletul, dar e simpatic ;))

sursa film: youtube


Alte verbe… in proza

497N-am vazut de multe ori imagini ca astea. Mergeam in metrou.. era aglomeratia de la ora 6.  Printre coate imbrancite, certuri, casti in ureche.. haos, imi atrage atentia o domnisoara draguta care parca era absenta de acolo. O vad la un moment dat ca isi baga mana in poseta, ia telefonul de acolo si se uita la el. A zambit asa de frumos, a aratat atat entuziasm cand a privit la telefonul ala.. m-a speriat.. m-a speriat cu fericirea ei, cu lumina din ochii ei.  A raspuns printre zambete .. Alo…   era clar ca iu bea fata aia..

O alta imagine, tot in metrou, undeva la ora 9 seara, nu era aglomeratie, era chiar linistit. In capatul celalalt al vagonului vad un baiat, frumos aranjat, oarecum timid, si langa el o fata draguta.. Era rosie la fata, nu prea avea curaj sa-l priveasca in ochi, si avea un zambet timid si continuu pe fata. Tinea in mana un trandafir rosu.  Era un inceput.. O iubire inocenta, care nu incepe cu sex si se termina cu dragoste, o dragoste pentru care el s-a luptat.. se vedea clar in ochii lui fericirea. O dragoste pe care ea a asteptat-o. Altfel n-ar fi rosit.

Mi-e dor sa mai vad imagini ca astea, care nu arata a plictiseala, a obisnuinta, imagini care n-au ca scop „sa fiu si eu ca toti”.. pentru ca pur si simplu, m-am saturat sa aud „azi TREBUIE sa ma intalnesc cu FEMEIA.. n-am nici un chef.. dar poate iese CEVA..”

Mi-e dor sa mai vad 2 ochi timizi… 2 obraji rosii … si un trandafir…

(poza de Narcisa Mocanu)


Vremuri

„Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. 200236712-001
Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.”
din Biblie, cartea Eclesiastul capitolul 3, versetele 1-8

(poza preluata de pe http://www.rocbike.com )


Simfonia iubirii

CIMG1047Luminile stralucesc si o pala de vant caldut isi facu loc printre noi, odata cu ea.Toate privirile se intorc spre usa.Atunci,in fata mea aparu cel mai fin picior,imbracat in pantofi Prada.Ochii imi urca spre corpul perfect si spre rochia rosie, parca imbratisand formele ei perfecte in cel mai armonios mod.Nerabdator, urc mai sus cu privirea.Doream sa vad cine e aceasta misterioasa fata.Raman incremenit.Parul lung si ondulat, de culoarea abanosului i se revarsa peste umerii perfect sculptati.Parca sunt valurile marii, rapindu-mi linistea.Ochii albastrii, glaciali sclipesc ca doua stele pe cerul senin.Buzele pline si voluptoase ma duc cu gandul la ciresele ispititoare.
Toti se feresc din fata ei.Ea paseste incet, mandra si cu privirea ridicata.Cu fiecare pas pe care il face, parca imi paseste pe inima,apasand cat mai insistent.Ajunge in dreptul meu si parfumul ei dulce imi patrunde in nari, ametindu-ma.Privirea ei se indreapta spre mine si doar atat.Am pierdut notiunea timpului, in sala am ramas doar eu si ea.Eu, pierdut si ametit de frumusetea ei.Ea, mandra si constienta de vraja pe care o produce.
Dar ce folos ca…eu sunt doar un biet muritor, iar ea…este intreg Universul.
Ma trezeste din visare melodia care se aude in fundal, un vals.Timpul devine din nou dinamic, iar eu fac tot efortul  sa ma concentrez sa fiu uman.In sala balului lumea incepe sa se danseze, asadar eu ma retrag intr-un colt intunecat de unde pot observa lumea.Cu privirea infrigurata si flamanda dupa ea, o caut.Sta cu un pahar de sampanie in mana si se uita inexpresiv la toti.Sunt gelos pe acel pahar!Traversez sala printre toti acesti dansatori fericiti care si-au gasit locul in viata si indraznesc sa ma indrept spre ea.Apropiindu-ma, simt din nou acel parfum dezmierdandu-mi simturile si ducandu-ma intr-o stare euforica.Cu vocea gatuita de emotie, o invit la dans.Ma masoara cu privirea ei rece ca de gheata, si cu un zambet fortat, accepta.Atingandu-i mana ma infior.Simt cum intreg corpul imi este ca si electrocutat.Daca o simpla atingere de mana ma poate tulbura, oare cum ar fi sa o sarut?As muri dupa aceea?Stiu ca as muri fericit,in orice caz.
Ea observa tresarirea mea si zambeste ironic.Este constienta de emotiile pe care mi le trezeste.Simt ca nu mai am aer, ca ma sufoc.Cu ultimele puteri o conduc spre terasa sa luam putin aer.Inspir adanc si ii marturisesc ca sunt indragostit de ea, ca as vrea sa o fac cea mai fericita fiinta…ca as vrea sa o fac a mea si ea sa fie ingerul meu.
Imi arunca o privire patrunzatoare,  de parca ar trimite spre mine fulgere, si spune cu vocea cea mai melodica din lume ca ea nu se poate indragosti.Ca ea este si va ramane un chip frumos cu un suflet de gheata.Un suflet insensibil captiv in corpul unei zeite.Ma intorc cu spatele pentru o clipa ca sa imi revin si, uitandu-ma din nou spre ea…a disparut.Disperat, observ pe jos esarfa ei cazuta.O ridic si inspir in nari mirosul ei.Aceasta este tot ce mi-a mai ramas.Doar atat.Timpul a inghetat o data cu plecarea ei si tot ce se poate vedea acum e un barbat pe terasa,cu privirea pierduta indreptata in zare si cu o esarfa rosie tinuta strans in maini.Doar atat.

Scris de Alina Ilioi