Tag Archives: ionut

Ambitii

Cu câţiva anişori în urmă îi spuneam lui Vasile că mi-ar fi fost simpatică o fată anume.  S-a uitat cumva la mine şi mi-a spus să cobor pe pământ că fata aia e prea faină pentru mine.  Întotdeauna am apreciat la Vasile sinceritatea şi modul direct de a spune lucrurile.  Nu mă pronunţ asupra deznodământului, însă, să spunem că neîncrederea lui Vasile a fost combătută.

În momentul în care am plecat din Suceava, căţiva din băieţi au făcut pariu că nu voi rezista şi că în maxim 2 luni vin înapoi acasă.  Nu mă pronunţ asupra deznodământului, însă, să spunem că neîncrederea lor a fost cumva combătută.

Când îi spuneam Alinei că lucrez şi studiez, a crezut că vreau doar să mă laud.   Când a aflat Andrei ce lucrez, a avut un mic şoc. Îşi imagina că-s genul de băiat care sparg seminţe în faţa blocului.

Lumea încă reacţionează ciudat când aude asociat numele „Ionuţ” cu „resurse umane”.Oamenii încă râd ironic când le arăt unde ţintesc. E ca şi cum m-aş fi născut să am o viaţă mediocră.  Ce nu ştiu ei e că reacţiile lor îmi alimentează cumva ambiţiile.  Oamenii au tendinţa să mă perceapă aşa cum se percep pe ei. Dacă nu reuşesc să mă ridic la nivelul lor, atunci îi dezamăgesc. Daca încerc să realizez lucruri mari, n-am cum.  Nu-s în stare.

Şi dacă totuşi reuşesc?

Reclame

O ruleta

Îmi amintesc sâmbăta aia când am fost acasă şi am văzut câta treabă am.  N-am vrut să lucrez singur şi l-am sunat pe Marius.  Avea şi el treabă, dar a renunţat la el pentru mine.  N-a fost prima dată.  Într-o zi m-a sunat el şi m-a rugat să-l ajut la ceva. Aveam treabă, dar n-am renunţat la mine pentru el.

Îmi amintesc când am rămas fără bani şi l-am sunat pe Tibi, evident, să-mi împrumute vreo 200 de lei.  Mi-a spus că doar 200 mai are, însa mi-i dă dacă am nevoie.  Mi i-a dat pe toţi şi el a ramas fără.

Eram în oraş, fără treabă. L-am sunat pe Ovidiu L să ieşim la un suc.  Mi-a spus că are treabă, dar i-am spus că vreau să vorbim. În 10 minute era în oraş, lăsând treburile neterminate acasa; pentru mine.

Eram puţin deprimat din cauza unei situaţii.  Voiam să vorbesc cu cineva. Am căutat-o pe Delia deşi ştiam că şi ea era praf. A renunţat la supărarea ei să mă asculte pe mine şi să-mi spună 2 vorbe bune.

Era 11 noaptea şi voiam să mă plimb. L-am sunat pe Ionuţ. Dormea.  S-a trezit şi a stat cu mine până la 3 dimineaţa. A doua zi mergea la munca de la 7.

Era sâmbătă şi până seara trebuia sa termin nuntologul. Aveam nevoie de o fată pentru filmare. Am sunat-o pe Dana. Era la serviciu. S-a învoit şi a venit să mă ajute.  Dupa ce am terminat filmările şi a trebuit să merg să fac editarile, Dana ştiind că-s rupt de somn mi-a scris mesaje tot la jumatate de oră să vadă cum merge treaba. M-a ţinut treaz până a fost sigură că am terminat proiectul.

Aveam nevoie de un sfat. M-am dus la Ovidiu C la serviciu.  Învăţa că avea examen următoarea zi.  A închis cărţile şi a vorbit cu mine; până la 5 dimineata.  Nici nu l-am întrebat ce a facut la examenul ăla.

Ştiu, sunt un prieten groaznic şi da ştiu, am nişte prieteni extraordinari.  Însă, cum poate dovedi cineva mai mult încrederea şi prietenia daca nu renunţând la el pentru tine?  Eu aşa îmi măsor prietenii.

Thank you guys 🙂


Ovidiuleee.. nu te marita!!

E a doua anul asta.  Ionuţ a fost primul.  Eu i-am spus că după episodul din aprilie n-o să ne mai vedem aşa des şi n-o să mai povestim chiar atât, dar n-a vrut să mă creadă.  Recunosc că l-am văzut dându-şi interesul mai mult decât mine să păstrăm legătura şi să povestim, chiar după evenimentul din aprilie (deci recunosc că n-aveam dreptate când mă luam de el).  S-a petrecut ceva ciudat în mine atunci.  Deşi ştiam că din momentul ăla Ionut se va lasa de nebuniile care ne-au luminat copilăria, m-am bucurat pentru că l-am lăsat in grija celor mai bune mâini.

Acum se repetă povestea şi cu Ovidiu.  Mâine seară pornesc spre Suceava pentru că vreau să-i spun în faţă ce simt vizavi de ceea ce vrea să facă.  A uitat nopţile în care plecam de la el de la serviciu direct la şcoală, a uitat dansurile din jurul focului de la Voroneţ, a uitat de SS, a uitat cand ne cheltuiam alocaţiile pe napolitane economic şi seminte,  a uitat meciurile de rugby, a uitat când a aruncat Vasile cu capacul de la cola în laptopul lui când a murit personajul principal din film,  a uitat când Ionut şi-a promis că nu mai joacă rummy în viaţa lui cu noi că trişăm prea mult, a uitat când căutam să ne cumpărăm transporter 1 şi să-l tunăm… a uitat tot. Ultimele 3-4 revelioane petrecute împreună se pare că n-au făcut decât sa agraveze lucrurile.  Avem răgaz până duminică să-l recuperam. Daca nu reuşim.. se duce şi el.

Ovidiuleee..nu te măritaa!!

LATER UPDATE:  La party-ul de dinainte, Ovidiu ne-a convins prin interogatriul de vreo 3 ore la care l-am supus ca-i buna insuratoarea (pentru el).  Deci Ovidiu a avut binecuvantarea mea si a baietilor.

PS:  Surse apropiate lui Ionut (mai precis, Paula – adică nevasta) m-au convins sa  îmi retrag cuvintele vizavi de Ionut lasându-se de prostiile din copilărie!  Deci Ionut nu s-a lăsat de nimic! :))


Cele cinci

Ma gandeam aseara, inainte sa adorm la chestiunea aia tipica unui interviu de angajare – Numeste 5 defecte ale tale – . De obicei chestiunea asta e urmata de o interjectie; ceva intre un oftat si un ras fortat. Unde sa gasesti 5 defecte?? Chiar asa. La un interviu treaba asta e destul de simpla, pentru ca aici exista raspunsuri corecte si raspunsuri gresite si important e sa identifici cinci dintre raspunsurile corecte in care te regasesti cat de cat.  Insa, daca ar fi sa fiu sincer cu mine ma intreb daca as gasi cele cinci defecte.  Intotdeauna exista justificare pentru comportamentul propriu, intotdeauna exista justificare pentru atitudini si asta face ca defectele sa para, daca nu calitati, atunci in cel mai rau caz  lucruri normale, nicidecum negative.      Eu inca sustin ca la caracter trebuie lucrat tot timpul si imi place sa cred ca lucrez la caracterul meu.  Nu stiu daca am progresat sau nu in ultima vreme, insa acum incerc sa lucrez cumva la modestie.  (modestie, nu umilinta sau lipsa de incredere in mine).  Devin foarte des enervant cand ma supraapreciez, cand incep sa ma laud si stiu ca nu-i bine. Incerc sa schimb asta.

Hai sa facem un exercitiu care poate nu va fi asa placut pentru mine, insa va fi util.   Primul defect mi l-am recunoscut eu. Voi, scrieti  4 defecte pe care le-ati vazut la mine.

Incercati sa va pastrati diplomatia pentru oamenii care nu-s in stare sa accepte o parere sau un fapt asa cum sunt ele.  Astazi aprob si comentariile anonime.

Sa cer RT?


Floare-albastra

„Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!…
Totusi este trist în lume!”

(fragment din – Floare-albastra, Mihai Eminescu)

S-a dus vacanta.. Aleg sa uit inconvenientele, evenimentele neplacute si sa ma opresc la clipele alea – minune.

Am inceput exact cum am planuit. Cu Ovidiu, dupa 2 zile de Bucuresti, am plecat la Galati. Acolo ne-am intalnit cu Iulica.  N-am sa uit niciodata replica data de Ovidiu politistului care ne-a interogat fara motiv intrebat ce cautam in Galati – „am venit si noi sa vedem care-i treaba”.

Am stat 2 zile acolo si am plecat spre Iasi.  Acolo am stat aproape o zi.  Daca in drum spre Galati am debutat eu cu cele „5 minute” (explic mai tarziu), in drum spre Iasi, Ovidiu si-a facut miscarea de „5 minute”.  Din Iasi, am plecat spre Suceava.  In Suceava a fost misto. Am revazut multi prieteni. Am fost la Falticeni cu Marius, am fost la Vicov la Daniel, in drum ne-am oprit la Radauti sa o salutam si pe Alina, am iesit cu Ovidiu C, cu Vasile, am apucat sa stau de vorba si cu nenea Nicu G, l-am salutat si pe David, am fost de am bagat munca pe la sinistratii din Suceava si Botosani impreuna cu prietenii din Suceava si cei din Elvetia, am cantat, am fost cu Leo la cascada, am fost cu baietii la bowling si biliard, l-am revazut si pe Dan C, care acum e om serios la casa lui, am apucat sa ma plimb si cu BMW-ul lui Ionut si sa stau la o poveste scurta cu el, m-am bucurat cand mi-a spus Cosmin ca a intrat la arhitectura in Cluj, plus multe alte saluturi, iesiri si tot felul de minuni de prin Suceava.    E posibil sa auziti o poveste de genul ca eu as fi oferit un fel de inel pus intr-un trandafir lui Sophie si ea ar fi acceptat. E posibil, dar sa n-o luati prea serios.

Din Suceava am luat trenul spre Cluj cu Cornel, Dani si Matei. In drum, baietii au insistat sa imi fac cele „5 minute” sa le dovedesc ca nu m-am ruginit si ca inca mai am skilluri de mare cuceritor. Prada a fost usoara. O tipa de 18 ani.  In drum spre Cluj am cantat cu baietii in toate limbile cunoscute tot felul de melodii. Ni s-a reprosat ca am omis sa cantam imnul. Rusine noua.   Am stat in Cluj o bucata de vreme,unde am apucat sa-l salut pe Marius,  si unde ne-am facut poze la crucea din Belvedere, apoi de acolo am plecat spre Sighisoara.  Sighisoara a fost orasul care m-a lasat fara cuvinte.  De la servire, preturi, curatenie, la arhitectura orasului, oameni, absolut tot. Pe o scara de la 1-10, ii dau nota 11.  Din Sighisoara am plecat spre Sibiu. Sibiul mai rablagit ca altadata, insa cu acelasi centru frumos.  Trebuie sa spun ca in o jumatate de zi cred ca am vazut vreo 50 de Secoha’ Second Handuri acolo.  M-a cam dezamagit lucrul asta. Fata draguta care ne-a zambit si nenea care m-a facut praf la sah au facut Sibiul sa para un oras primitor.  Din Sibiu am luat trenul si am mers spre Brasov. Acolo am gasit acelasi centru vechi, acelasi Mc Donalds,  un festival de Folk, acolo am urcat pe de-a dreptul jumate de munte si ne-a prins noaptea in padure pe mine si pe Dani. Tot acolo am baut o Cuba Libre de zile mari.   Despre scanteile care erau sa iasa intre noi si niste distrusi niste fani din galeria Stelei am sa povestesc cu alta ocazie.  La 3 noaptea dadeam de o carte in gara Brasovului, apoi in drum spre Bucuresti am dat toti sign out.

A fost o vacanta dintre cele mai faine pe care le-am avut si pot spune ca m-am reintors in Bucuresti reenergizat. Urmeaza o perioada dificila, dar necesara.   Mult spor!

PS: „5 Minute” e un fel de joc marca Hitch. Ai 5 minute la dispozitie sa abordezi o straina (aleasa de grup) si sa afli cat mai multe despre ea.  Ceva intre socializare si.. altceva.


Vacanta din planul 3

E oficial. Astazi la ora 16:15 fix imi incep concediul.

Nici anul asta nu merg in Dubai pentru ca am auzit ca acolo n-ai voie cu pantaloni scurti si nici in Bora Bora nu merg pentru ca pe avion incolo da orez de mancare si nu-s fan. Si pentru ca planurile 1 si 2 au sarit din schema, apelez la planul 3.

Ovidiu e in tara vara asta si bineinteles ca imi fac vacanta in mare parte cu el. Daca inainte o abuream cateva ore in fiecare zi, de cand el a ales calea jazzului ( student in Viena la cons) si eu calea cea dreapta (student la drept in capitala) abia apucam sa ne vedem o data in an.    In fine, gata cu telenovelele.

Ovidiu a ajuns azi dimineata in Bucuresti. Stam pe aici sa ne cheltuim banii, nu stiu cat, apoi de aici mergem sa facem turism rural la Iulica la ferma.  Dupa ce stam acolo si calarim tauri, facem baie in iazul de la ferma, mulgem vaci, dam la coasa, ne trezim la 6 in fiecare zi, inlocuim apa cu pepenii, mancam mancare adevarata si iesim pe faleza cu tractorul si combina, pornim incet spre tara de mlastina.  In Suceava nu stiu exact ce vom face. Probabil vreo 2 zile stam la studio la Daniel si cantam pana ne curge sange din nas. De la studio, ne pregatim sa facem cateva zile la Voronet cu gasca.  Dupa ce ne intoxicam cateva zile cu mici, ne dam cu pe cablu, facem un paintball, si bineinteles baie in piscina vecinilor, ne intoarcem si ca sa ne revenim, dormim o zi pe canapelele din mall. Bineinteles ca imi voi face timp pentru o excursie cu tico in falticeni cu Marius sa mancam covrigi cu cola si sa clanxonam fete oamenii care nu traverseaza pe trecere.  Cateva zile am sa-mi rezerv pentru a o petrece cu prietenii din Elvetia care vin la noi in perioada aia.  Vom merge cu ei la niste orfelinate, probabil in niste zone afectate din inundatii, insa asta nu inseamna ca n-o sa ne distram si cu ei.  Apoi, in ultima parte a concediului astept sa vina in Suceava Cornel, Dani, Matei si Cosmin probabil.  Dupa ce ii duc sa se inchine la broaste moaste, ca vor si ei sa vada cum arata manastirile de pe aici, merg si cu ei la principala atractie turistica din Suceava – Iulius Mall, apoi, dupa ce ne terminam toti banii, pornim usurel inapoi spre capitala.  Pentru ca vom fi cu masina, pobabil vom mai face cateva popasuri pe drum sa mai vedem si noi marile metropole gen Barlad.

Cam asa arata urmatoarele 2 saptamani la mine si bineinteles, daca va aflati prin Galati in urmatoarele 3-4 zile, sau in Suceava in urmatoarele restul de zile si vreti sa discutam despre incalizirea globala si despre pacea in lume puteti sa ma sunati pe aceleasi numere de telefon pe care le am de cand eram mic.

PS:  daca vreti sa ma enervati, puteti sa-mi spuneti si anul asta, de fiecare data cand ne vedem ca-s gras ca m-am maturizat.


Discutii gen – "Salut Ionut"

Nu stiu daca o fi asa si cand voi mai creste putin. Acum inca mai purtam discutii despre simpatiile noastre cu prietenii – gen..:

1: Ba, azi m-am intalnit intamplator cu ea. Am salutat-o, s-a uitat la mine, mi-a zambit si mi-a zis „Salut Ionut”
2: Pff.. Ionut e fericit azi. Stie cum te cheama ba! :))
3: Taci ba ca si asta e ceva. Eu zic ca-i esti simpatic cumva, ca altfel nu retinea cum te cheama.
1: Da ma. Daca imi zicea doar salut si se uita in alta parte era cumva mai naspa.  Dar mi-a zambit si apoi m-a salutat.(…) Cred ca era putin incordata.  Dupa ce m-a salutat si-a indreptat privirea in jos.
2: Cum ba, ca ea nu e timida de fel..?
1: Da ma.. serios.. Si cand a ajuns in dreptul meu a incetinit putin, in caz ca o mai intreb ceva, sa se opreasca si fraierul de mine am plecat mai departe. N-am mai zis nimic.
3: Ba, ce fraier esti. Vrea fata sa vorbeasca cu tine si tu fugi de ea. Data viitoare cand te vezi cu ea sa o intrebi direct ceva, ca sa fii sigur ca vorbesti si tu cu ea macar 2 minute.
2: Taci ba din gura. Nici sa nu para asa, ca pe tava din prima. O sa-i dea el de inteles ca-i e simpatica mai incolo.
3: Tu chiar crezi ca ea nu si-a dat seama? Ca Ionut asta nu baga in seama pe nimeni si ei i-a si zambit, nu doar ca a salutat-o.
2: Si de unde sa-si fi dat seama ea ba cum e Ionut, daca abia stie cum il cheama??
1: Ba, ce copii sunteti..:)) Stai sa-mi iau un pix sa-mi notez.. Voi cu strategiile voastre..:))
3: Da ma, am uitat ca tu esti cu teorema pastilei.
2: Care-i aia?
3: Stii tu, baietasul spune ca el arunca pastila si asteapta reactia.  Niciodata nu vine direct cu initiativa.
2: Da, e o treaba si asta..   (…)   Si zici ca ti-a zambit, nu? :))
1: Hai gata ba, terminati-va :))

Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la un salut. Abia dupa ce am scris mi-am dat seama cat de inocente sunt discutiile astea. Nici mie nu-mi vine sa cred..
Intotdeauna m-am intrebat daca si fetele poarta intre ele discutii gen..”Salut Ionut”