Tag Archives: inundatii

O bere la o poarta nevopsita

În concediul meu din vară am ales să merg împreună cu trupa de la Xtension 3 zile la muncă într-un sat afectat de inundaţii.   Când am intrat în sat, a fost exact cum nu mă aşteptam.  Erau case aproape dărâmate, copaci căzuţi,  practic era un sat în paragină.  Mă aşteptam sa vad activitate, oameni muncind la casele lor, dinamism, însa ne-am trezit într-un sat cu nişte oameni care-şi imaginau altfel viaţa.  Am mers la tanti careia trebuia să-i scoatem noroiul din casă, să facem ceva curaţenie şi să-i facem un gard nou.  Tanti era o doamnă trecută de 70 de ani, abia mai vorbea, deci era de înţeles că nu se poate ajuta singură.   Cât mă uitam de-a lungul drumului, lumea era ieşită la porţi la socializare.  Ţigara era ţigara, berea era bere, bârfa era bârfa, munca… nu era.  Era un contrast ciudat.  Ei, cu cizme de cauciuc (fără floricele pe ele, cum se poartă acum), cu salopete şi haine specifice mediului rural se uitau la noi. Îmbrăcămintea noastră dadea mai mult a casual; nu prea se potriveau converşii mei cu hârleţul cu care săpam, sau manichiura lui Sohpie cu bidineaua, însă ne dădeam silinţa cât puteam.  Nu-mi convenea când mai veneau nenii de prin sat să ne facă poze cu telefoanele, însă am acceptat că românul n-are întotdeauna chef de muncă şi asta e.   La plecare am aflat un lucru care mai bine nu-l auzeam. Tanti careia i-am făcut noi gardul era mama lui nenea de peste drum care a stat toată ziua la poartă admirând ceata de orăşeni care muncea la el în sat. Toată ziua n-a dat un cui la mână.  I se părea normal să fie ajutat, în nici un caz să ajute.

E doar un caz puţin mai evident poate.  Când în loc de sânge îţi curge lene prin vene e normal să stai la poartă cu berea în mână o zi întreagă chiar dacă gardul ţi-e nevopsit.  Când n-ai chef de muncă întotdeauna e responsabil statul pentru că nu-ţi gaseşti serviciu, întotdeauna e responsabilitatea altuia să-ţi facă treaba pentru că tu ai muncit destul, evident.  Există anumite concepţii faţă de care am un dispreţ de nedescris, concepţii de genul – „Eu fac şcoală să le dau altora de muncă, nu să muncesc eu. Munca e pentru prostime. Eu am facultate. ”  „Decât să muncesc pe 8 milioane mai bine stau acasă”, „Nu sunt destul de motivat să muncesc”, „E prea grea munca asta pentru mine”.

N-am un final pozitiv pentru articol şi n-am o soluţie la lene pentru că probabil daca se găseşte vreun puturos care să-mi citească articolul ori nu va recunoaşte că-i leneş, ca de.. lui dacă i s-ar inunda casa, atunci ar munci ca un adevarat gospodar, n-ar face niciodata ca nenii aia din sat, ca doar lenea se vede doar în situaţii extreme.  Niciodată nu spune nimic despre tine faptul că în casă îşi fac cuib şi şobolanii de acum, niciodata nu spune nimic despre tine faptul ca dormi 10 ore noaptea şi înca 3 la amiaza, niciodata nu înseamna nimic faptul că după ce mănânci laşi 4-5 zile vasele nespalate, absolut niciodata! Astea-s lucruri pentru care întotdeauna exista explicaţii şi motive.  Oamenii puturoşi sunt ăia de-şi desfac o bere la o poartă nevopsită.


Vacanta din planul 3

E oficial. Astazi la ora 16:15 fix imi incep concediul.

Nici anul asta nu merg in Dubai pentru ca am auzit ca acolo n-ai voie cu pantaloni scurti si nici in Bora Bora nu merg pentru ca pe avion incolo da orez de mancare si nu-s fan. Si pentru ca planurile 1 si 2 au sarit din schema, apelez la planul 3.

Ovidiu e in tara vara asta si bineinteles ca imi fac vacanta in mare parte cu el. Daca inainte o abuream cateva ore in fiecare zi, de cand el a ales calea jazzului ( student in Viena la cons) si eu calea cea dreapta (student la drept in capitala) abia apucam sa ne vedem o data in an.    In fine, gata cu telenovelele.

Ovidiu a ajuns azi dimineata in Bucuresti. Stam pe aici sa ne cheltuim banii, nu stiu cat, apoi de aici mergem sa facem turism rural la Iulica la ferma.  Dupa ce stam acolo si calarim tauri, facem baie in iazul de la ferma, mulgem vaci, dam la coasa, ne trezim la 6 in fiecare zi, inlocuim apa cu pepenii, mancam mancare adevarata si iesim pe faleza cu tractorul si combina, pornim incet spre tara de mlastina.  In Suceava nu stiu exact ce vom face. Probabil vreo 2 zile stam la studio la Daniel si cantam pana ne curge sange din nas. De la studio, ne pregatim sa facem cateva zile la Voronet cu gasca.  Dupa ce ne intoxicam cateva zile cu mici, ne dam cu pe cablu, facem un paintball, si bineinteles baie in piscina vecinilor, ne intoarcem si ca sa ne revenim, dormim o zi pe canapelele din mall. Bineinteles ca imi voi face timp pentru o excursie cu tico in falticeni cu Marius sa mancam covrigi cu cola si sa clanxonam fete oamenii care nu traverseaza pe trecere.  Cateva zile am sa-mi rezerv pentru a o petrece cu prietenii din Elvetia care vin la noi in perioada aia.  Vom merge cu ei la niste orfelinate, probabil in niste zone afectate din inundatii, insa asta nu inseamna ca n-o sa ne distram si cu ei.  Apoi, in ultima parte a concediului astept sa vina in Suceava Cornel, Dani, Matei si Cosmin probabil.  Dupa ce ii duc sa se inchine la broaste moaste, ca vor si ei sa vada cum arata manastirile de pe aici, merg si cu ei la principala atractie turistica din Suceava – Iulius Mall, apoi, dupa ce ne terminam toti banii, pornim usurel inapoi spre capitala.  Pentru ca vom fi cu masina, pobabil vom mai face cateva popasuri pe drum sa mai vedem si noi marile metropole gen Barlad.

Cam asa arata urmatoarele 2 saptamani la mine si bineinteles, daca va aflati prin Galati in urmatoarele 3-4 zile, sau in Suceava in urmatoarele restul de zile si vreti sa discutam despre incalizirea globala si despre pacea in lume puteti sa ma sunati pe aceleasi numere de telefon pe care le am de cand eram mic.

PS:  daca vreti sa ma enervati, puteti sa-mi spuneti si anul asta, de fiecare data cand ne vedem ca-s gras ca m-am maturizat.