Tag Archives: internet

Din intelepciunea lumii – Wilde si Nea Grigore

Clișeele lingvistice și metaforele deja expirate, puse împreună cu amalgamul de citate din Oscar Wilde *1 sau Benjamin Franklin, devin din ce în ce mai mult factori disturbatori pentru elementele mici ale vieții, concentrând o atenție exagerată asupra unor reflecții generale. 

Fericirea, adevărul, dragostea și toate metaforele care vin împreună cu termenii ajung să creeze pseudo-filosofii de genul – ”nici un adevăr nu e 100% adevărat” *2 sau ”Când viața îți dă lămâi..” (mi-e jenă să continui). După ce auzi lucruri de genul ăsta, mintea începe să creeze conexiuni cu alte mirifice concepții din inteligența de care abundă facebookul și brusc simți cum depășești lejer nivelul mediocrității din jurul tău așa că bagi și tu una -”Nu mai știu cine zicea, dar parcă era ceva de genul -Viața nu înseamnă a trăi ci a ști pentru ce trăiești.” 
Chiar, voi știți pentru ce trăiți? 

Când îți găsești o direcție pe care s-o apuci, îți dai seama că pe direcția aia apar multe și neînsemnate lucruri care încearcă să te devieze de la supremul tău țel de a găsi fericirea: ba n-ai bani, ba nu te înțelege nimeni, ba ești bolnav și o ții așa până la pensie.  Problema nu ține de filosofiile mărețe ci faptul că atunci când o iei direct cu scopul vieții și planurile universului sari peste o etapă – etapa în care înveți citate mai simple, de genul:

”-Când știi că ai Bacul, pune mâna și învața și lasa serialele!”
”-Dacă-ți vine factura la curent și n-o plătești, curentul ți se taie din cauza ta, nu din cauza destinului!”
”-Când te doare capul, bea 2 căni cu apă și ia o pastilă. Ajută mai mult decât să spui la toată lumea că te doare.”
”-Nu mai pierde nopțile pe messenger dacă vrei să fii eficient următoarea zi!”
”-Dacă nu vrei să vinzi în piață toată viața, caută să faci o școală. Nu te crede nimeni pe cuvânt că ești deștept și poți mai mult.”
”-Când ai o belea și nu știi să-i dai de capăt, ascultă-l pe unu care știe și nu te mai plânge peste tot că ți-e greu, că oamenii sunt niște nenorociți, că nu mai știi ce să faci.

Și că tot ne plac citatele, aici băgăm unul pe engleză – ”Deal with your stuff, don’t always complain about it” ” 

După ce învățați bine citatele astea, puteți trece mai departe la Goethe, Platon, Bill Gates sau Becali (da, și eu iubesc asocierea asta).
__________________
*1 Problema excesului de citate din Wilde a fost sesizată pe facebook de Nea Grigore la începutul secolului XXI. În acord cu el, autorul articolului prezent s-a simțit oarecum complexat de faptul că ”Portetul lui Dorian Gray”, care pentru cei mai mulți din prietenii lui era o adevărata capodoperă, a fost pentru el mai degrabă un roman neinteresant conceput doar de dragul de a crea un pretext pentru exprimarea filosofiilor devenite deja clișeu în platforma lui Zuckerberg.  A abandonat citirea lui după primele 60 de pagini.

*2 auzită ieri la metrou


Se cheama dialect, nu?

– Ji cmz?  :*
– Csmz.. nik.. u cf?  ;;)
– Csf.. me kinuy q cv. :* :*
– Q c? >:D<
– Ee.. ji in rest? 😀 😀 :*
– in rest, bn. U nu merji la jkoala? 😮
– nu u?
– nici yo k nam scris tema la romana k am o profa najpa. >:p
– aha.. bn.. hai k mai vb k tre sa plec ca ma ajtepta cnv..uby meo
– bn agdu
– j u d u
– >:D<
– >:D<
– :* :* :*
– :* :* :* :* :* :* :*



PS – Roblogfest

Ati vazut bannerul cu Roblogfest? – in partea dreapta. RBF e cel mai mare eveniment al blogosferei din Romania unde se premiaza blogurile mai relevante.  Daca va place ceea ce scriu  dati click pe banner, lasati acolo 2-3 date care vi le cer ei sa va activeze un cont, apoi click on me – categoria – cel mai popular blog – 244.   (pana aici e pe bune). 

(de aici incolo nu mai e pe bune)
Da mai departe acest mesaj tuturor prietenilor tai daca vrei sa se instaureze pacea in lume, sa fii bogat, fericit, daca vrei sa castigi la loto, sa ai o nevasta sau un barbat frumos si destept si bogat,  sa fii sanatos si sa traiesti 100 de ani, etc.  Daca trimiti acest mesaj in urmatoarele 2 minute la cel putin 1000 de prieteni, atunci pana maine la ora 3 noaptea ti se va indeplini o dorinta. Daca nu trimiti, inseamna ca nu esti prieten adevarat, ca vine ciuma, ca rupi acest lant al pacii, etc.   scz d mass.. l-am primit ji yo.


Un joc cu eroi

In fiecare duminica dimineata, cum stateam eu in prima banca la cor, vedeam foarte clar baietii aia doi din ultima banca de la balcon. Erau frati si nu cunosteau pe nimeni din biserica.  Niciodata nu apucam sa-i intreb cum ii cheama, pentru ca ei veneau mai tarziu si plecau mai repede.   Se vedea clar timiditatea pe chipurile lor.  Erau de o timiditate atat de pronuntata, incat iti era frica de faptul ca daca ii vei aborda se vor supara.  Nu stiu daca era asa, insa in mod sigur erau genul de oameni fara prieteni, fara viata sociala.  Programul de biserica de duminica dimineata era singura lor escapada din lumea cartilor, a TV-ului sau a computerului.   

Cam asta era imaginea care mi-am facut-o despre ei, pana intr-o zi cand nu stiu ce mi-a venit de i-am cautat pe internet. Am ramas suprins sa aflu ca in viata virtuala cunosteau multa lume, erau activi, pur si simplu erau ca niste lideri in grupul lor virtual.    Aceiasi oameni care, cand in viata reala daca le acordai o privire de orice fel, luau o atitudine de sumisivitate.      

Este replica aia din filmul „Role Models”, cand un copilas se refugia intr-un joc cu eroi, pentru ca – „acolo pur si simplu pot sa fiu ceva mai bun decat sunt in viata reala. Acolo nu trebuie sa fiu eu.”  

Contrastul asta de personalitati ma sperie si imi creaza imaginea unui dezechilibru grav.  Ma feresc de oamenii cu 3000 de prieteni pe facebook care sunt online tot timpul.  Imi aduc aminte de baietii astia doi.  Mi-e greu sa-mi dau seama daca alternativa unui alterego (virtual aici) e benefica.


Geek-love-story

„Un barbat isi alege o femeie in speranta ca aceasta nu se va schimba niciodata, si ea se schimba. O femeie isi alege un barbat in speranta ca acesta se va schimba, si el nu se schimba”

„-Nu mai esti cum erai o data!
-Nu? si cum eram??!
-Erai mai sensibil, erai mai atent! Acum te doare la basca de tot!
-Ti se pare tie, asa am fost tot timpul. Daca nu-ti convine, cauta-ti altul!
-Vezi?? si nu faci nici cel mai mic efort sa te schimbi!”

Suna cunoscut dialogul? Eu unu nu-mi amintesc daca l-am purtat vreodata, insa am fost martor la cateva de genul. De ce? Pentru ca dragostea aia din poveste nu-i chiar asa romantica precum pare. Bineinteles ca acum exista 2 tipuri de povesti de dragoste: geek-love-story si club-love-story. Oamenii care isi gasesc „jumatatea” pe net si cei care o gasesc in club. Mai sunt si exceptii care se abat de la regula, insa nu vorbim de ei acum. Hai sa vedem de ce ceea ce incepe repede se termina repede, in general.

Cazul 1: geek-love-story
El ii vede profilul de hicinci. Ii lasa comentariu „ce dragutza ejti” – ea ii raspunde „mersi ji u ejti un skump” . El cand vede ca primeste feedback incepe cu bagarea in seama- partea a doua. ” ji o dragutza n-ar vrea sa cunoasca mai bine un skump?” – si ea accepta, isi schimba idurile si incep sa vorbeasca. Si el pare cel mai tandru atunci cand ii trimite imbratisari ( >:D< ), cand ii trimite flori (@};- ), cand o saruta pasional ( :* :* ) cand il vede asa de inocent ( 😀 ) si mai ales pentru faptul ca e foarte increzator si zabeste tot timpul ( 🙂 ). A gasit baiatul ideal. Ea e cea mai buna fata. Isi pune la avatar o poza in care se vad doar ochii, sau doar buzele. Se afiseaza cu o transparenta iesita din comun ( stai putin sa ma duc sa ma schimb ca e tare incomoda bluza asta. Imi iau ceva mai lejer ). De fiecare data cand primeste un compliment ea il accepta foarte politicoasa. Nu vorbeste niciodata despre fostii prieteni ci mai degraba scoate in evidenta ce fata buna e ea, ca a ajutat azi o colega la scoala, ca a facut curatenie, ca a luat nota 8 cand toti au luat 5, etc. Baiatul gata, spune ca l-a prins pe Dumnezeu de picior.. si merg amandoi inainte. Ea isi creaza in mintea ei un prototip, un barbat perfect, asa cum si-l imagineaza pe el. Unde e ceva neclar in caracterul lui, atunci adauga ea ceva din imaginatie. Se indragosteste. De fapt, nu se indragosteste, ca dragostea nu-i ceva care se naste intr-o luna. Incepe boom-ul ala de la inceput, pasiunea aia pentru el. S-a indragostit de baiatul perfect, baiat care ea si l-a creat in mintea ei. El, isi imagineaza ca ea e zana zanelor, ca e asa frumoasa de nu-si poate da seama cum de a bagat in seama pe unul ca el, si pe langa asta e si asa de treaba, si se inteleg amandoi asa bine. Ea e fata pe care o cauta.
Exista, normal, doua posibile finaluri pentru povestea asta. Cel mai probabil, peste 2 luni, cand se intalnesc au un soc amandoi. Insa, pentru ca deja s-au atasat unul de altul, se accepta asa. Si incep sa se intalneasca mai des, si ea vede ca florile alea au ramas la nivelul de virtual, imbratisarile la fel, de sarutat ce sa mai zici, ca se comporta baiatul cu buzele ei cum facea cand eram mic cu suzeta si zambetul pur si simplu nu exista. Ea, nu-i asa draguta cum era in poze, vorbeste cu un accent tare ciudat, nu se imbraca deloc fain si parca nu te mai poti intelege deloc cu ea asa cum era pe net. Clar, cele doua persoane erau altele decat in online, in second life. Si incep frustrarile.. si incep sa se certe.. si in 2 luni se despart.
Exista bineinteles si varianta aia care toata lumea crede ca se aplica la ei si culmea nu se aplica, cazul in care caracterul din online seamana putin cu cel din offline si atunci se inteleg ei cumva, accepta diferentele si incetul cu incetul reusesc sa inlocuiasca persoana aia 2.0 de pe net, cu un 1.0 in offline. Apar frustrari, dar fiecare din ei fac compromisuri ca de.. sa stai sa cauti pe altcineva acum, dupa ce ai investit 2 luni in „relatia” asta..ii dai o sansa celuilalt si la randul lui, celalalt iti da tie. Aici poate dura o relatie chiar mai mult de 6 luni daca sunt porniti amandoi.

– va urma –


Prizonier

Nu-mi place sa recunosc dar am ajuns la concluzia ca viata mea se desfasoara intre 8 pereti si 2 monitoare. Am ramas surprins ieri de o idee al lui David, care a strans in parcul Tineretului oameni cu laptopuri, si au decis sa faca un fel de contrast. Au stat 7 minute cu laptopul in brate, si apoi, 7 minute intinsi pe iarba, pentru a vedea care-i diferenta dintre cerul vazut la monitor si cerul ala real. O idee trasnet pentru care il felicit pe David. Mi-ar fi placut sa ajung, dar.. viata asta… Ma simt rupt de realitate pentru ca de aproape o saptamana nu mai am net acasa. Ma chinui  de cateva zile sa ma leg la computerul lui Anton si sa fur net de acolo, si nu reusesc. Prea grele pentru mine setarile alea.

Intrebarea de azi: Daca n-am net, sunt rupt de realitate, sau mai aproape de ea?


4 ore

ceasMa, deci eu am ajuns la o concluzie. Toti care imi cititi blogul, folositi internetul. ;))
E destul de controversata treaba asta cu viata virtuala – viata sociala. Is atatea siteuri de socializare, dating, combinare, prieteni, atatea bloguri, atatea reclame, atata youtube si atata google.. Azi am completat un sondaj si am scris acolo ca folosesc internetul undeva intre 6 si 10 ore pe zi. Da! daca stau 2 ore la 10 metri sub pamant in fiecare zi (metrou), uite ca mai bine de 6-7 ore le stau cu pixelii in fata.
De ce nu ies in oras? de ce stau pe mess in loc sa ma intalnesc cu persoana cu care vreau sa vorbesc? de asa de mult online? Daca 2 ore is la metrou, 8 le dorm si 10 le stau in fata computerului, asta inseamna ca imi mai raman 4 ore sa fac curatenie, sa-mi fac de mancare, sa imi spal hainele, sa ma spal pe mine, sa mananc, sa vorbesc la telefon, si sa ies in oras… etc… Am timp, nu? 4 ore mari… poate singurele care fac diferenta…

(poza preluata de pe http://www.7art-screensavers.com)