Tag Archives: incredere

Cioara

Acum, când scriu mai rar, de fiecare data înainte să încep o poveste nouă, lecturez cel puţin 5-6 din ultimele articole de pe blog.  Aproape că nici nu mai recunosc problemele alea.

Câteodată mă simţeam singur. Acum însă, am multă lume lângă mine şi nu orice fel de lume, ci lume bună.

Alte dăţi mă luptam cu mine însumi spre a deveni mai bun, mai educat, mai modest, mai creştin.  Sunt departe de perfecţiune şi departe de omul care mi-aş fi dorit să devin, însă sunt departe şi de omul care aş fi fost dacă nu m-aş fi luptat; şi asta îmi dă o oarecare satisfacţie.  Nu ştiu dacă-i o plafonare sau o pauză a luptei acum, însă am tras o oarecare liniuţă de moment şi acum încerc să vădF ce pot realiza cu omul care m-am luptat atât timp să devin.

Nu mă mai simt plafonat social şi încep să văd un orizont, un viitor şi ăsta-i un lucru care mă linişteşte teribil. Munca despre care îmi povesteau şi Cristi şi unchiul Emil atât de mult se pare că are o valoare ce depăşeşte cu mult fluturaşii de salariu.  Are o valoare socială aproape inestimabilă. Mi-am dat seama că dacă muncesc în timp ce lumea joaca war-craft şi se uită la seriale, am mari şanse ca peste 5 ani să nu mai plătesc ratele pe care le plătesc ei acum.  Mă motivează enorm lucrul ăsta.

Sunt oarecum stresat în perioada asta, însă un fel de stres bun.  Simt că am terminat de scris un capitol din viaţa mea şi e timpul să merg mai departe.  Ar trebui să renunţ la o pâine sigură pe şansa unei bucăţi de carne cândva. Mi-e groaznic de frică să o fac, şi nu din cauză că mi-ar fi frică de eşec sau de pâine uscată ci din cauză că lumea din jurul meu îmi spune să stau liniştit, să nu mă arunc.  La nivel teoretic conştientizez oarecum consecinţele unui eventual eşec. Ar fi destul de urât pentru că n-am pe nimeni în spate care să mă susţină. Partea bună e că asta mă va face să dau tot ce am, să lupt cu toate armele. De cealaltă parte, dacă o dau în bară ar însemna să pornesc iar de la zero pe drumul pe care am plecat acum aproape 4 ani, doar că acum cu multe lecţii învăţate.  M-ar ajuta enorm acum să vină la mine cineva care să-mi spună că voi reuşi pentru că el a reuşit şi a văzut pe pielea lui că e posibil.  Acum trăiesc cu impresia că-s singurul din univers care aruncă vrabia din mână pe cioara de pe gard pentru că, deşi văd mulţi oameni cu ciori în mână, stau cu impresia că ciorile lor n-au fost niciodată pe un gard, ci întotdeauna le-au avut în mână.  Mi-e frică să nu fie o decizie luată înainte de vreme influenţată doar de dorinţa mea bolnavă de independenţă totală sau poate un snobism prostesc.  Mi-e frică de foarte multe lucruri, însă dacă e să aleg între ceva şi totul sau nimic, atunci aleg ce-am ales toată viaţa mea de până acum – totul sau nimic şi fie ce-o fi, vreau să cred că sunt un supravieţuitor şi pot trăi bine cu nimic dacă ştiu că am dat tot ce-am avut pentru a avea totul.

N-am luat decizii finale. Încă meditez, încă mă gândesc la ce îmi spun oamenii şi încă pun în balanţă opţiunile. Dacă peste două săptămâni voi mânca aceeaşi pâine, înseamnă ca frica va fi învins, însă dacă pâinea va fi mai neagră, înseamnă ca voi fi pe drumul cel bun.

Reclame

Ambitii

Cu câţiva anişori în urmă îi spuneam lui Vasile că mi-ar fi fost simpatică o fată anume.  S-a uitat cumva la mine şi mi-a spus să cobor pe pământ că fata aia e prea faină pentru mine.  Întotdeauna am apreciat la Vasile sinceritatea şi modul direct de a spune lucrurile.  Nu mă pronunţ asupra deznodământului, însă, să spunem că neîncrederea lui Vasile a fost combătută.

În momentul în care am plecat din Suceava, căţiva din băieţi au făcut pariu că nu voi rezista şi că în maxim 2 luni vin înapoi acasă.  Nu mă pronunţ asupra deznodământului, însă, să spunem că neîncrederea lor a fost cumva combătută.

Când îi spuneam Alinei că lucrez şi studiez, a crezut că vreau doar să mă laud.   Când a aflat Andrei ce lucrez, a avut un mic şoc. Îşi imagina că-s genul de băiat care sparg seminţe în faţa blocului.

Lumea încă reacţionează ciudat când aude asociat numele „Ionuţ” cu „resurse umane”.Oamenii încă râd ironic când le arăt unde ţintesc. E ca şi cum m-aş fi născut să am o viaţă mediocră.  Ce nu ştiu ei e că reacţiile lor îmi alimentează cumva ambiţiile.  Oamenii au tendinţa să mă perceapă aşa cum se percep pe ei. Dacă nu reuşesc să mă ridic la nivelul lor, atunci îi dezamăgesc. Daca încerc să realizez lucruri mari, n-am cum.  Nu-s în stare.

Şi dacă totuşi reuşesc?


Tradat

Azi a venit Leo in fuga la mine sa sun repede la 112. Dupa aia imi zice ca de fapt nu la 112, ci la protectia animalelor. Am crezut ca a vazut pe cineva lovind o pisica ceva. Cand colo, un caine era cazut intr-un canal de vreun metru jumatate si nu putea iesi de acolo. Conform declaratiilor lui Alex, prietenul lui Leo, cainele era acolo de vreo 3 zile. Cand il vedeam acolo cazut ma gandeam sa sun la 112, dar aveam o presimtire ca o sa ma injure aia. Chiar is curios. M-ar baga cineva in seama pentru un caine vagabond cazut intr-un canal?
Ei bine, cainele ala din cate vedeam se misca destul de greu. M-am bagat in canal, m-am oprit incetul langa el. A inceput sa maraie. Nu avea incredere in mine. A sarit sa ma muste. Cand a intors capul sa ma muste am observat ca mai avea doar vreo 2 dinti intregi, restul erau rupti. Un ochi era complet alb. Vedea doar cu celalalt. Se vedea clar ca fusese batut bine si aruncat in canal. Atunci am inteles de ce nu avea incredere in mine cainele ala. M-am aplecat acolo si i-am lasat o bucata de paine. A mancat painea si cand am vrut sa ma aplec iar la el ca sa-l scot de acolo, a sarit din nou sa n furtuma ma muste. Mi-am dat seama ca nu putea avea incredere in mine cainele ala. Ii era frica. Ii era frica de oameni. Oamenii l-au batut. Oamenii l-au aruncat in canal si l-au lasat acolo 3 zile. In cele din urma, a venit tata de acasa cu un furtun, am reusit sa-l agatam cumva de furtun si l-am tras afara. Cum s-a vazut afara a luat-o la fuga. Era schiop, murdar, nu mai avea decat 2 dinti, cu un ochi nu mai vedea….

Exact ca sufletul unui om tradat de prietenii lui.. Un om caruia poti sa-i dai si sa-i faci ce vrei tu, ca el nu mai poate avea incredere in nimeni.
Oare am fost un prieten bun pentru prietenii mei?

imagine de pe flickr


Nu-s fals, am un defect!

P1040533„Cine-si face multi prieteni si-i face spre nenorocirea lui”
„Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc si singur”

La astea doua m-am gandit prima data. De la o vreme vad ca neincrederea si „prietenii falsi” sunt deja un trend. Vad mai peste tot cate un articol, cate un status despre „tradare” , „ipocrizie” , „injunghiere pe la spate” .. si continuati voi. Vad un prieten trist. Ma duc si eu ca bou sa vad ce-a patit si imi zice sa-l las in pace. Normal, pentru ca mi-e prieten nu-l pot lasa in starea asta, si insist. Dupa ce-l trag de maneca imi bolboroseste ca s-a saturat de prieteni falsi, ca a fost injunghiat pe la spate ca nu mai poate avea incredere in oameni, ca toti oamenii sunt rai, etc. Il intreb, cum asa? Si sa vezi ca el i-a spus un secret celui pe care il credea prieten, si secretul asta a mai fost spus cuiva. Pe langa asta, ieri, a avut nevoie de ajutor si parca toti prietenii s-au ascuns si nimeni n-a vrut sa-l ajute. Citez- Nu merita frate sa-ti faci prieteni, nu merita ca toti sunt pe interes. Cand ai, toti se poarta cu tine regeste. Cand nu mai ai, se resping ca pe un caine – Am incheiat citatul.

Niciodata n-am inteles conceptiile astea. Cand presupui ca ai un prieten, se presupune ca il cunosti, si stii la ce sa te astepti de la el. Daca vine la tine si iti spune un secret de-al altcuiva, e clar ca intr-o zi si secretul tau va fi dus mai departe in felul asta de el. Daca ii suna telefonul, se uita la el si nu raspunde pentru ca „asta iar are nevoie de mine” , sa fii sigur ca intr-o zi si cu tine va face la fel. In momentul in care iti cunosti prietenii si le accepti defectele, nu le acorzi incredere oarba in orice domeniu, riscul sa fii dezamagit e minim. Imi amintesc o intamplare din copilarie cand, unul din prietenii mei cei mai buni mi-a zis ca ii place de fata de care imi placea si mie. M-am simtit cel mai tradat om. M-am uitat la el, si am zis: „suntem prietenii cei mai buni de 3 ani si tu-mi faci asa ceva?” Am intors spatele si am plecat. Eram copil si gandeam ca un copil. Scena s-a repetat cu un alt prieten anul asta. Cand mi-a zis asta, m-a bufnit rasul, i-am zis sa-si tina intentiile acasa, si asta a fost. Am continuat sa fim prieteni. Daca baiatul „mi-ar fi furat” fata, poate as fi fost suparat pe el, insa mai suparat as fi fost pe mine, ca n-am fost in stare sa ma misc mai repede ca el. Plus de asta, il cunosc atat de bine, si stiu la ce sa ma astept de la el. . Exista oameni care nu pot tine secrete, oameni care nu-s saritori, oameni care nu stiu sa incurajeze, oameni care nu-s capabili sa iti citeasca gandurile, si asta nu-i descalifica in a fi prieteni buni. Eu nu-s perfect si nu pot sa ma astept de la nimeni sa fie perfect Cand un prieten te tradeaza, te tradezi singur, pentru ca n-ai fost in stare sa accepti defectele lui si l-ai zeificat prea mult.
Fii un prieten destept si alege prieteni destepti acordandu-le incredere intr-un mod inteligent. Si acum, ca sa-l citez pe Democrit zic si eu „Prietenia unui om deştept e mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor.”

PS:  iar am scris un articol kilometric – ma scuzati ;))


Prieteni

daniAti incercat vreodata sa va imaginati o viata fara prieteni? Un loc unde toti sunt egoisti, egocentrici, unde fiecare urmareste sa profite de pe urma celuilalt?  Am auzit de multe ori sintagmele alea devenite cliseu „nu exista prieteni adevarati” , „in oameni nu poti avea incredere” , „fiecare isi cauta interesele lui” , si tot felul de propozitii de genul asta; pentru ca fiecare are impresia ca poate fi un om foarte bun… nu… de fapt, orice om are impresia ca este o persoana perfecta, demna de inteles, demna de interesul celor din jur, care nu poate dezamagi, sau daca o face este indreptatit sa o faca, spre diferenta de toti ceilalti care sunt niste lepre si niste lipitori. Asa o fi? (definind increderea, definind prietenii adevarati, definind interesele alea selfiste ajung tot timpul la concluzia ca sunt niste termeni generali, folositi de oameni generalisti.) 

Eu cred ca exista prieteni adevarati, care nu doar ca se incadreaza in prezentarile alea din ppt, spamurile zilnice unde arata 2 poze cu 3 flori si scrie ca un prieten adevarat stie cati purici are cainele prietenului sau, si un prieten adevarat tot timpul imprumuta unghera, fara sa ceara bani.   Cand eram mic, tot timpul priveam cu jind la filmele astea americane, gen American Pie, sau filmele astea unde baietii aveau gasca lor, si se distrau, si nimeni nu lasa amanet pe nimeni, si normal, am zis si eu ca fiecare copil – in America e raiul, in Romania e in cel mai bun caz, un rai ceva mai lights. . Am crescut, si mi-am facut multi prieteni.  Pe de o parte mergeam toata ziua la Ovidiu la serviciu unde mai veneau Vasile, Vanyusha, Riciu, Gabi, Dani, unde bagam o carte, sau vorbeam pana la 4 dimineata, nici eu nu stiu ce, cu care jucam rugby de ne rupeam oasele pe la Voronet,  pe de alta parte, ma intalneam cu Ovidiu L cu care pierdeam zile intregi, ieseam in parc si ne culcam in foisor ;)) , si nu uit nici de Xtension,  cand ne dadeam cu ceolofanul pe partie, cate 20 o data,  de Marius  si tico lui, care nici nu stiu daca mai are trompeta de la atata clanxonat.  Nu, nu uit de Robert, de Marius, de Andrei, de Betu cu care ma prinde dimineata de fiecare data cand mai trec pe acasa.

Nu vorbesc aici de cunostiinte, sa fie foarte clar. Vorbesc de oameni adevarati in care am incredere, pe care-i cunosc,  care ma cunosc pe mine, care si-au lasat foarte mult amprenta in viata mea. Nu oameni de duzina, cu care ma salut pe strada si atat.  Puteti sa-i intrebati si pe aia care n-au sa lase comentarii pe aici.

Si ei nu-s toti.   Ionut, Paula, si Dani. Cu ei merg la Iasi. De fiecare data! :)) Nu stiu ce sa zic despre ei, decat ca, atunci cand cineva rosteste cuvantul „prieten” , la ei mi se duce mintea prima data. Prieteni, da 🙂 Azi e ziua lui Dani si mi-e ciuda, ca azi ar trebui sa mananc tort!  Pff, si inca ce tort! Face Dani un tort.. prajitura de la ikea e minciuna. (Sa vedeti ce mancare buna face Paula! si ce suc bun cumpara Ionut!) :)) Dani, sa fii sanatoasa si fericita! si cand mancati din tortul ala, ganditi-va nu la copiii flamanzi  din Africa , ci la aia pofticiosi din Bucuresti! La multi ani Dani ;;)

PS: as pune poze cu toti, dar de unde atata spatiu .. pun poza cu Dani 😀


Simplu de tot

Cand vorbesc despre monotonia vietii ma intreb daca monoton e sinonim cu neinteresant, daca neinteresant e sinonim cu mediocru, daca mediocritatea exprima lipsa de ambitie, daca lipsa de ambitie exprima pesimism, daca pesimismul duce la lipsa de incredere, si daca lipsa de incredere duce la esec, si daca esecul duce la obligatia de a incerca din nou, si daca ai mai incercat o data, inseamna ca stii mai multe acum, si daca stii mai multe acum, inseamna ca ai mai multe sanse de reusita, si daca ai mai multe sanse de reusita, atunci cu timpul ai sa reusesti, si daca pana la urma ai sa reusesti atunci inseamna ca iti va reveni optimismul si daca iti va reveni optimismul atunci vei fi iar ambitios, si daca vei fi iar ambitios atunci nu vei fi in pericol de mediocritate si daca nu vei fi mediocru atunci vei fi interesant, si daca vei fi interesant atunci nu vei fi monoton, si daca nu vei fi monoton atunci..
Tot raul spre bine..