Tag Archives: imgb

Cioara

Acum, când scriu mai rar, de fiecare data înainte să încep o poveste nouă, lecturez cel puţin 5-6 din ultimele articole de pe blog.  Aproape că nici nu mai recunosc problemele alea.

Câteodată mă simţeam singur. Acum însă, am multă lume lângă mine şi nu orice fel de lume, ci lume bună.

Alte dăţi mă luptam cu mine însumi spre a deveni mai bun, mai educat, mai modest, mai creştin.  Sunt departe de perfecţiune şi departe de omul care mi-aş fi dorit să devin, însă sunt departe şi de omul care aş fi fost dacă nu m-aş fi luptat; şi asta îmi dă o oarecare satisfacţie.  Nu ştiu dacă-i o plafonare sau o pauză a luptei acum, însă am tras o oarecare liniuţă de moment şi acum încerc să vădF ce pot realiza cu omul care m-am luptat atât timp să devin.

Nu mă mai simt plafonat social şi încep să văd un orizont, un viitor şi ăsta-i un lucru care mă linişteşte teribil. Munca despre care îmi povesteau şi Cristi şi unchiul Emil atât de mult se pare că are o valoare ce depăşeşte cu mult fluturaşii de salariu.  Are o valoare socială aproape inestimabilă. Mi-am dat seama că dacă muncesc în timp ce lumea joaca war-craft şi se uită la seriale, am mari şanse ca peste 5 ani să nu mai plătesc ratele pe care le plătesc ei acum.  Mă motivează enorm lucrul ăsta.

Sunt oarecum stresat în perioada asta, însă un fel de stres bun.  Simt că am terminat de scris un capitol din viaţa mea şi e timpul să merg mai departe.  Ar trebui să renunţ la o pâine sigură pe şansa unei bucăţi de carne cândva. Mi-e groaznic de frică să o fac, şi nu din cauză că mi-ar fi frică de eşec sau de pâine uscată ci din cauză că lumea din jurul meu îmi spune să stau liniştit, să nu mă arunc.  La nivel teoretic conştientizez oarecum consecinţele unui eventual eşec. Ar fi destul de urât pentru că n-am pe nimeni în spate care să mă susţină. Partea bună e că asta mă va face să dau tot ce am, să lupt cu toate armele. De cealaltă parte, dacă o dau în bară ar însemna să pornesc iar de la zero pe drumul pe care am plecat acum aproape 4 ani, doar că acum cu multe lecţii învăţate.  M-ar ajuta enorm acum să vină la mine cineva care să-mi spună că voi reuşi pentru că el a reuşit şi a văzut pe pielea lui că e posibil.  Acum trăiesc cu impresia că-s singurul din univers care aruncă vrabia din mână pe cioara de pe gard pentru că, deşi văd mulţi oameni cu ciori în mână, stau cu impresia că ciorile lor n-au fost niciodată pe un gard, ci întotdeauna le-au avut în mână.  Mi-e frică să nu fie o decizie luată înainte de vreme influenţată doar de dorinţa mea bolnavă de independenţă totală sau poate un snobism prostesc.  Mi-e frică de foarte multe lucruri, însă dacă e să aleg între ceva şi totul sau nimic, atunci aleg ce-am ales toată viaţa mea de până acum – totul sau nimic şi fie ce-o fi, vreau să cred că sunt un supravieţuitor şi pot trăi bine cu nimic dacă ştiu că am dat tot ce-am avut pentru a avea totul.

N-am luat decizii finale. Încă meditez, încă mă gândesc la ce îmi spun oamenii şi încă pun în balanţă opţiunile. Dacă peste două săptămâni voi mânca aceeaşi pâine, înseamnă ca frica va fi învins, însă dacă pâinea va fi mai neagră, înseamnă ca voi fi pe drumul cel bun.


We believe in your comeback


Meri 14 Februarie

Astăzi e o zi de mare însemnătate pentru mine.

De câteva luni m-am tot gândit la cum ar fi potrivit de sărbătorit ziua de astăzi. Bineînţeles că am luat întotdeauna în considerare şi faptul s-ar putea ca aşteptările mele privitoare la ziua de azi să fie zadarnice şi în loc de motiv de sărbătoare, ziua de azi să fie motiv de tristeţe şi de aşteptări deşarte, însă până acum a fost de vis.   M-am trezit cu o emoţie puternică, nerăbdător să încep ziua. Am plecat plutind parcă spre metrou, însă spre dezamăgirea mea, am întâlnit aceiaşi oameni abătuţi şi trişti.

Măi oameni buni, e 14 februarie! Azi se reiau negocierile salariale la IMGB!


Cum sa nu maresti salariul

Că tot se vorbeşte la greu în ultima perioadă despre măriri de salariu, ştiam de mai demult un banc simpatic.

După mulţi ani de serviciu, un om realizează că nu a fost promovat, nu a fost transferat, nu i s-a mărit salariul, nu i s-au dat prime şi că compania nu face nimic în acest sens. Deci omul s-a decis ca într-o dimineaţă, să meargă la managerul direct, iar dupa schimbul de amabilitati, a început să-i menţioneze sefului observaţiile sale.

Şeful, uitându-se la el, a râs şi l-a rugat să ia loc spunând:
– Prietene, dar tu ai lucrat în compania asta vreo zi?
Omul a fost surprins să audă aceasta, dar şeful a continuat să explice:
– Câte zile sunt într-un an?
– 365 zile, iar o data la 4 ani sunt 366 zile.
– Câte ore are o zi?
– 24 ore.
– Câte ore munceşti pe zi?
– 8 ore pe zi (de la ora 8.00 la 16.00).
– Aşa, deci cât la sută dintr-o zi muncesti?
Angajatul face calculele şi zice:
– 8 ore/24ore = 1/3 dintr-o zi (adica 33,3%).
– Foarte bine, deci cât reprezinta 1/3 dintr-un an?
– 122 (1/3 x 366 zile=122 zile)
– Vii la Lucru in weekenduri?
– Nu domnule.
– Câte zile de weekend sunt într-un an ?
– 52 Sambete şi 52 Duminici, în total 104 de zile de weekend.
– Merci.  Dacă eliminam din cele 122 zile cele 104 zile weekend, câte zile rămân ?
– 18 zile.
– OK! De obicei, în fiecare an ai circa 3 săptămâni de Concediu de Odihnă. Acum, elimină cele 15 zile din cele 18 zile rămase. Câte zile mai rămân ?
– 3 zile.
– Lucrezi de Anul Nou, Paşte şi Crăciun ?
– Nu, domnule.
– Bun. Elimina cele 3 zile de Sărbatoare din zilele ramase. Câte zile mai rămân ?
– Niciuna domnule.
– Păi… Ce spuneai că doresti?
– Am inteles domnule. Vă multumesc pentru toţi banii pe care mi-i oferiţi. Îmi pare rău că am încercat să fur de la companie!


Convorbiri cu IMGB 0104 – 3 pauze

Spatiul ala cu doua motoare de lift nefunctionale, cu multe tablouri pline de sigurante, bancile si peretii afumati parca favorizeaza discutiile astea despre vise, planuri, tehnica, fizica, istorie si orice nu e legat de serviciu.  Atat avem – 3 pauze – una dimineata – de pe la 8:15 – cat sa ne bem ceaiul de dimineata, una de la 12 la 12:30 care o facem in foisor si cealalta la ora 15:30 cand deja miroase a final de program (cel putin pentru unii).

Discutia de dimineata in general e de genul – „ba am un somn.. de nu vad bine” .  E asa, un fel de socializare primara cand folosim multe semne si putine cuvinte.  Ne luam de cravata lui Stefan,  de tricoul lui Leonard, de orele suplimentare ale Andreei, de moaca mea serioasa si incetul cu incetul ne dezmeticim.   In pauza de 12, colectivul se mareste si apar „oamenii muncii”. Aici apar actele de caritate – cand eu de fiecare data primesc un mar de la Andrei, el primeste paine, IT cartofi, Bogdan G carne, Costin ar primi si el cate ceva daca n-ar fi setat pe „racheta” si ar manca si el ceva mai lent.  Stefan are capacitatea sa aduca 5-6 pahare de apa intr-o singura tura.  Dupa ce mancam ne deplasam in foisor unde mai radem unul de cu altul si la 12:30 spargem gaşca.  Fiecare işi vede de treaba, iar pe la ora 15:30 mai dam o tura la etajul 5 si discutam despre tehnica, despre fizica, despre vise, planuri si perspective si diverse filosofii de viata.

Ieri citeam ca romanii muncesc cele mai multe ore din Europa ( numarul mediu de ore lucrate in Romania e mai mare decat maximul legal) si in acelasi timp au cele mai putine zile de concediu odihna oferit de lege (21 de zile conform CCM) si cu toate astea, eficienta lasa de dorit.

Nu scriu articolul asta sa incurajez pauzele neaparat, ci sa descurajez robotizarea:

Trei pauze in cele cel putin opt ore si 15 minute de serviciu nu e mult, insa e benefic din cel putin trei motive:

1.  Eficienta omului e direct proportionala cu nivelul de concentrare, iar omul nu poate sta concentrat 8 ore incontinuu decat daca e nascut in China. E bine sa aerisesti creierul macar o data la 2-3 ore si sa-ti scoti ochii 10 minute din monitor.  Cele 10 minute de pauza nu sunt pierdere de timp, ci castig.

2.  Puterea asta de concentrare e cumva legata si de stres, iar munca fara oprire duce automat la stres, iar stresul nu face decat sa incetineasca viteza de lucru si sa scada calitatea ei.

3.  Pauzele astea favorizeaza comunicarea intre departamente, ceea ce ridica nivelul de colaborare dintre ele lucru care automat simplifica de cele mai multe ori munca.  Lipsa comunicarii e una din problemele principale cu care se confrunta marile corporatii.

Pe langa toate astea, daca cele 8 ore petrecute in fiecare zi la birou sunt intr-o atmosfera tensionata, unde nimeni nu colaboreaza,  daca lucrezi de 5 ani intr-o companie si nu stii despre colegii tai decat numele mic si departamentul unde lucreaza, atunci e cam trist.

PS: Si-acum voi, ca niste cititori români ce sunteti veti intelege de aici ca cel putin jumate din program trebuie sa stai la povesti cu colegii, si munca- ioc si veti da vina pe HR, ca HR-ul a scris pe blog ca e bine sa iei pauza.  Pauze cu bun simt copilasi, cu bun simt.


IMGB Gladiators League – 2010

Campionatul de fotbal de anul trecut de la IMGB (firma la care muncesc cu drag si spor :)) ) cred ca a fost cam principala activitate de team building din cadrul companiei si pe langa fotbalul jucat ne-a dat ocazia sa ne cunoastem si in alte contexte decat in luptele cu fiarele.

Chiar daca nu mai sunt organizator anul acesta al campionatului de fotbal, am acceptat sa sustin acest eveniment si sa public calendarul si clasamentele aici. Asadar am facut o pagina special dedicata IMGB-GL unde microbistii de la IMGB vor vedea clasamentele, vor injura arbitrii, vor comenta ca terenul n-a fost tuns, se vor lauda cu cate goluri si autogoluri au dat, vor negocia spagile, valizele, vor cumpara jucatori si arbitri, etc.
Mult Succes!

Pagina cu IMGB – GL


Convorbiri cu IMGB 0103

Deja ma intreaba lumea daca mai lucrez la IMGB pentru ca n-am mai scris de ceva vreme de atmosfera de pe aici.

Da domnilor, lucram aici,  supravietuim crizei, supravietuim Romaniei, incercam sa supravietuim si Coreei.  Nu ma intrebati de comenzi, ca Stefan daca nu ne aduce clienti o incurca. Nu ma intrebati daca merge manipulatorul, ca daca nu merge stim pe care Andrei sa dam vina.  Nu ma intrebati daca mai scoate Otelaria fum, ca e treaba lui Marian sa tina fumul departe.  Nu ma intrebati nici cand mai sunt sedintele de Change Agent Team, ca daca as sti, i-as lua painea de la gura lui Adi.  As vrea sa va spun si piese, calitate, etc, dar e treaba lui Bogdan asta si ca dovada ca IMGB-ul nu lustruieste sinele de la metrou, il avem pe Bogdan IT care se ocupa cu praful de pe coolere.   Fiecare cu treaba lui, cu painea lui.

Intai sa clarificam un lucru.  Va uitati la mine si ma intrebati cand. Cand incepe fotbalul? – Nu stiu pentru ca mi-a expirat mandatul de presedinte al federatiei imeghebiste de fotbal. Nu stiu cine-i presedinte acum si cine sau ce va organiza.

As scrie mai multe dar am de facut prezenta si de terminat materialele pentru trainingul de luni.

Fiti sanatosi si sa stiti ca IMGB is watching you!  hahaha :))


La munca, nu la-ntins mana!

27072009(005)-001Dupa cum bine NU stiti, chiar daca am doar 21 de ani, munca nu mi-e chiar straina deloc.
Nu pun la socoteala ca-mi fac patul inca de la gradinita si ca faceam curat in casa (si mizerie ce-i drept). Asta n-o consider munca. Consider munca aia unde am debutat in clasa 1. De la 7 ani ma lua tata cu el pe santier, imi dadea o maturica in mana, o mistrie si ma punea sa fac curat pe acolo, sa-i dau cate o caramida la mana, si bineinteles, ma platea pentru asta. De la el primeam 10000 de lei pe zi. Patronii pe unde lucram mai cotizau si eu, ca doar eram un dragut :)). Aia erau banii mei de cheltuiala. Altii nu prea vedeam, si sincer, nici nu-mi trebuiau altii. Tare mandru ma mai simteam cand primeam salariul.. Asa, ca un om mare..   Si asa, din clasa 1, am inceput cu munca, si inca nu m-am oprit. Pana in clasa a 10-a stiam deja sa fac de toate. Am legat fier, am turnat temelii, am zidit, am tencuit, am pus faianta, gresie, rigips, am tras glet, am dat cu var, am facut cofraguri, am turnat sape, placi,tamplarie si cam tot ce tine de munca de santier. In clasa a 10-a am inceput sa lucrez la instalatii electrice. Si in 2 ani de zile, am avut ocazia sa fac mai de toate si pe acolo – am sapat santuri, am fixat cabluri pe pereti, am bagat fire in coplexuri, am montat doze, am montat lampi si aparate, am invatat sa leg si doze, sigurante in tablouri, etc. Cand am venit in Bucuresti, am vrut sa ma angajez tot electrician, insa mi s-a oferit sansa sa lucrez in Resurse Umane, si clar ca n-am refuzat, asa ca de atunci lucrez in Resurse Umane. Pe langa Resurse Umane am predat si engleza dupa programul de lucru,  cateva luni. Acum, lucrez in Resurse Umane si la blog. Da, si la blog ca e mult de munca si aici.
Bineinteles ca si la mine ca la tot omul au mai aparut si altele pe parcurs, care nu prea se pun la socoteala, gen, instalat windowsuri, depanari de computere, devirusari, cate un atestat, am corectat o lucrare de licienta chiar, am cantat, am cantat mult, am avut o mica orchestra cu care imi bateam capul, apoi mai multe tentative de formatii, am impartit pliante, am lipit afise, am facut agricultura si am facut si scoala intre timp.. ca tot omul..

Pe langa faptul ca ma laud de nu mai pot in articolul asta, ( ca doar nu-i asa grav sa te lauzi cu munca ta, nu?) incerc sa ma gandesc care munca a fost cea mai faina. Concluzia, muncile sunt toate mai la fel, diferenta o face colectivul cu care muncesti. Prefer sa sap santuri pe ploaie si sa rad o zi intreaga cu colegii decat sa sta in fata unui computer, la caldurica si sa ma plictisesc o zi intreaga. Bineinteles ca prefer sa stau la caldurica o zi intreaga si sa ma distrez, decat sa stau in frig si sa ma distrez. Mediul in care am lucrat a facut toata diferenta si inca o face. Sa ai cu cine sa legi o vorba, sa spui o gluma, sa nu fii frecat la melodie de sefi non-stop face ca serviciul sa-ti para chiar fain. Asa ca, nu conteaza asa mult ce faci cat conteaza cu cine faci.. Nu mi-ar fi rusine sa bat la ciocan o viata intreaga, si nu mi-ar fi rusine sa dau semnaturi o viata intreaga. Ideea e sa am oameni faini langa mine.

PS: la IMGB am nimerit bine, ca am cu cine ma distra, si ca sa le creasca inima, normal, hai sa mentionam cativa: Marian ( Fatsoo), Andrei (Mengiaina), Bogdan ( IT, Vangiaina), Bogdan (Lepra), Anton (Poaltong), Felix, Mirciulica (Ala mic), Marius ( Bran), Eu (Bloggiana) bineinteles, si multi altii..

Concluzia: invata sa te intelegi bine cu colegii, sa te distrezi cu ei, ca a 3-a parte din viata o petreci cu ei – punct –


Family Day la IMGB

19092009(010)Oficial e gata. IMGB Gladiators League s-a incheiat. Astazi, in cadrul „Family day”  s-a jucat finala, dintre TO+CND si Otelarie.

Dupa un meci strans, cu faze la ambele porti, singurii care au reusit sa inscrie au fost cei de la TO+CND.  Otelaria a lovit bara de vreo 4 ori, dar n-au reusit sa inscrie,si scorul final a fost 1-0 in favoarea TO+CND.    Asa ca, cei de la TO+CND au fost cei care s-au bucurat de cupa IMGB Gladiators League. Pe langa trofeul echipei, fiecare jucator a primit cate o medalie. Cei din echipa Otelariei au primit cate un telefon, drept premiu pentru performanta lor.       Felicitari TO+CND pentru victorie. Felicitari si Otelariei pentru ca au ajuns pana in finala.

Dupa finala, s-a mai jucat un meci intre Romania si Coreea, tricolorii reusind sa se impuna cu scorul de 1-0.  Finala mica nu s-a mai jucat.

Pe langa cele 2 meciuri am avut si o reprezentatie de street dance, iar la urma, o tombola. La tombola s-au castigat mp3 playere, prajitoare de paine, sandwich makere, dvd-playere, un cuptor cu microunde,  un TV LCD, si nu in ultimul rand, un laptop Lenovo.

Multumim conducerii Doosan IMGB pentru aceasta sarbatoare, pentru premiile oferite, pentru mici si pentru bere, pentru atmosfera. Suntem recunoscatori.


Asa… ca de ziua lui Marean

14082009(004)Bre Mareane, nu c-ai fi tu imbatranit azi, da poporul asta roman crede ca daca azi e sfanta Maria, atunci trebuie sa se simta si Maria, si Mariana, si Marian, si stiu eu ce nume mai exista care se incep cu mar..
Il stiti pe Marian, nu? Toata lumea il stie pe Marian. Daca n-ar fi fost Marian, cine stie ce-ar fi fost cu planeta noastra. El se lupta zi de zi pentru a salva planeta, si nici nu pot sa va spun de cate ori a salvat-o, ca doar nu degeaba e environment engineer. E o figura asa, care impune respect, incat, de cand a venit el nici macar Otelaria nu mai are curaj sa scoata fum. A inceput sa creasca iarba in jurul firmei, florile s-au simtit nevoite sa infloreasca si copacii sa faca fructe. Marian asta e un fel de Chuck Norris in IMGBlui, si daca vrea sa se intample ceva, si cevaul ala comenteaza, atunci Marian ii aplica o karata drept in frunte. El este imun la orice boala sau durere, exceptand durerea in .. stai ca trebuie sa fiu cenzurat pe aici …. exceptand alta durere… de care nu poate scapa nici macar cu chetonal. Daca aveti pisicia, va sugerezi sa o ascundeti din calea lui. El considera ca pisicile intruchipeaza raul, si de aceea, pisica fostului coleg de apartament a cazut victima a karatelor lui Marian. Cand ii auzea vocea lui „Fatso” se ascundea sub covor, in veceu, se prindea de tavan, sau pur si simplu incepea sa alerge de nebuna, in speranta ca va scapa de dusman.
Mareane, cam asta-i si cu biografia ta si sa stii ca noi suntem recunoscatori pentru ca ne salvezi planeta in fiecare zi, si, suntem cu totii intr-o continua cautare impotriva durerii tale in…durerii tale in… cum sa zic….. impotriva durerii tale la basca.. pentru a fi mai cenzurat.. Ne-auzim la cealalta Sfanta Maria..