Tag Archives: iisus

Drumul crucii

(…)      In preajma Sarbatorilor de Pasti (acum 10 ani) eram la Bucuresti la o expozitie de ceramica. Cu cat se apropiau sarbatorile se accelera ritmul alergarii cumparatorilor. Oferte de tot felul iti furau ochii. M-am oprit o clipa si gandul care mi-a venit a fost daca asta e tot ce facem noi cand vin Pastele. Cum am reactiona daca L-am vedea pe Iisus Hristos purtandu-si crucea chiar pe strazile noastre? (…)

Ca raspuns am fost inspirat cu/de o imagine, pe care o vedeam foarte clar in mintea mea: se contura puternic imaginea lui Iisus ducandu-Si crucea, inconjurat de soldati pe strazile asfaltate. Pentru moment am vazut o frantura din agonia Lui transpusa in zilele noastre. Am fost provocat atunci sa fac tot ce pot, pentru ca aceasta aducere aminte sa reapara/renasca in zilele noastre in memoria omului modern. (sa aiba loc.) (…)    
 
 

Vineri, 13 mai 2012, pe Lipscani, in spatele BNR, Bucuresti. Un moment artistic cu Maia Morgenstern. Gratuit si recomandat. 🙂
Share it.

Reclame

Cand am impresia ca iubesc

Când am impresia că-i iubesc pe cei din jur, citesc Isaia 53 şi îmi dau seama. N-am habar despre dragoste.

„Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

Isaia 53


Sa va bucurati

Anul asta n-am mai privit Craciunul cu emotiile de alta data. Erau ani cand abia asteptam sarbatorile de iarna pentru atmosfera specifica. Cadourile, luminitele, colindele, chiar si agitatia aia, toate erau chiar placute.  Incercam sa-l includ cumva pe Isus ca un element al sarbatorii sau mai degraba ca un pretext (aiurea).  Nu vreau sa fiu habotnic si sa exclud toate elementele de sarbatoare, pentru ca pot tine toate cele 40 de zile de post, pot sa ma limitez strict la semnificatia religioasa a evenimentului si tot nu cred ca rezolv mare lucru. Isus nu-i tipul ala care s-a nascut de Craciun, a murit intr-o vineri (sau joi, depinde care teorie o adoptati) si a inviat de Pasti.  Isus ar trebui sa existe in fiecare zi si daca n-are loc intr-o zi  de 14 iulie, de 22 ianuarie, 13 mai sau oricare alta zi fara semnificatii crestine deosebite, nu-i ca si cum ar face mare diferenta ziua de 25 Decembrie.

Vreau totusi sa sarbatoresc Craciunul, insa de data asta vreau sa sarbatoresc cu un Isus pe care-L cunosc si care ma cunoaste.  Nu vreau sa ma simt ca un invitat strain la ziua de nastere a unui strain.

Va doresc sa va bucurati de Craciun.


Cele 7 pacate

Avem noi oamenii o concepţie tare ciudată prin care  încercăm parcă să schimbăm sistemul de valori al lui Dumnezeu.  Ne comparăm cu criminali, cu pedofili şi ne vedem deodată mai sfinţi decât papa şi de parcă n-ar fi de ajuns, ne punem sfinţenia în contrast cu „caracterul de criminal fără mila al lui Dumnezeu”, fiind revoltaţi că ne-ar trimite în iad şi pentru simplul fapt ca am avut 5 lei în portofel, bani munciţi de noi, nu de El şi am refuzat să-i dăm unui cerşetor pe stradă care cel mai probabil şi-ar fi cumpărat ţigari cu ei.

De nenumărate ori am auzit justificări de genul – „n-am omorât pe nimeni, n-am furat de la nimeni nimic, nu mă judec cu nimeni, îmi vad de treaba mea” – şi imediat mi-au venit în minte imagini cu scenele violente din filme în care tot felul de psihopaţi fac tot felul de crime.  Mi-am amintit astăzi de cele 7 păcate de moarte (cum au fost denumite de Papa Greogrie cel Mare) si am căutat pe google să le revăd.  Am avut un şoc când le-am citit.  N-am găsit printre ele crima sau tâlhăria şi nici un fel de fapt pe care să-l condamne legea.  Am găsit lucruri care au ajuns să fie ridicate la rang de virtuţi în multe contexte.

Ce vă spune  lăcomia?


Tata, iarta-i!

Nu m-a impresionat ca a fost destept de ii facea la psihic pe toti care incercau sa-i inchida gura cu intrebari capcana.  Nu m-a impresionat  nici faptul ca vindeca oamenii. Nici macar cand cu 5 paini si 2 pesti a hranit cateva mii de oameni.   Nu m-a impresionat nici ca era nelipsit de la templu.  Nu m-a impresionat nici ca se ruga cu orele. Nu m-a impresionat nici macar cand l-a inviat pe Lazar.  Nu m-a impresionat nici faptul ca a fost gata sa renunte la confort si sa alerge din cetate in cetate sa spuna oamenilor despre o Imparatie.

Tot ce m-a impresionat la el a fost ca, atunci cand avea sufletul zbuciumat, cand unul din prieteni l-a tradat, cand ceilalti in loc sa-l sprijine dormeau, atunci cand  preotii au venit dupa El, cand ucenicii au fugit, atunci cand prietenul lui a spus ca nici nu-l cunoaste,  atunci cand toata omenirea parca era impotriva lui, cand si-a dat seama ca dupa tot binele care l-a facut e nedorit, cand avea toate motivele sa-si foloseasca puterea Lui, cand putea cu un simplu pocnit din degete sa faca toti oamenii sa dispara ca un simplu abur, n-a facut-o.   Atunci cand oamenii l-au scuipat, l-au biciuit, i-au pus coroana de spini, l-au injurat si au facut din hainele lui un pot pentru barbut, El a tacut.   Atunci cand l-au pus pe o cruce langa doi talhari, desi ar fi putut sa se ridice de acolo si sa rupa in bucati pe toti oamenii care  se jucau de-a dumnezeul lui Dumnezeu atunci, a stat acolo si n-a zis nimic.   Cand era pe cruce, cand toti oamenii l-au tradat, de parca nu ar fi fost de-ajuns, insusi Dumnezeu a intors privirea de la El, cu toate astea, n-a spus nimic. Inainte sa moara,  s-a uitat spre oamenii care L-au condamnat, apoi spre Dumnezeu si a rostit un singur lucru ” Tata iarta-i”.

Cum sa iubesti asa mult?


Chiar nu te intereseaza?

” Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

Pasaj extras din biblie – Isaia, capitolul 53