Tag Archives: haine

Un fund.. de groapa

Azi, luni, 13 septembrie, in zi de doliu pentru elevi imi permit sa fiu putin mai optimist apeland mai mult la naivitatea mea decat la supradoza de realism care poate fi fatala de multe ori.

Am ascultat de nenumarate ori oameni care plangeau dupa vremurile comuniste, oameni carora li s-a facut dor de stat la cozi si de vorbit in soapta si n-am putut niciodata sa-i contrazic pentru ca la revolutie aveam venerabila varsta de doar 1 an, deci nu-mi pot da cu parerea despre ceva ce n-am trait si n-am cunoscut.  Imi permit doar sa centralizez din ce-am citit si din ce-am auzit si sa spun ca daca libertatea ne-am cumparat-o in rate pe care le tot platim de la revolutie incoace ,   eu tot cred ca a meritat.

Imi amintesc fara nici un fel de nostalgie de anii ’96-2000 cand scoteam frigiderul gol din priza.  Imi amintesc cand in loc de alta pereche de adidasi cumparam un super glue de la rusi sa lipesc talpa adibasului din bazar. Hainele lui Tibi le purtam si eu, iar hainele mele le pastram pentru vremea cand Ovidiu mai crestea sa le poarte si el.  Incetul cu incetul lucrurile au inceput sa se mai schimbe si am inceput si noi sa ne permitem ceva mai multe.  De prin 2003 pana prin 2007 am trait o crestere economica destul de mare zic eu.  Atitudinea a fost aceeasi – una de nemutumire, pentru ca de.. am vazut noi in Italia ca aia traiesc mai bine.

A trecut neobservat faptul ca am inlocuit bazarul cu Mallul, lipiciul cu alta pereche de Nikeuri, peticul cu alta pereche de Levis si autobuzul cu masina.   Fixul cu roata e in pod, acum umblu cu aifonu cu multi-touch in buzunar.  Siriusul, la fel, zace in pod, ca acum e lipita de perete o plasma de 50 de inch cu ecran 3d. Vorbind de perete,  acum nu se mai plange nici el ca e acoperit de un praf de piatra tocit, ci e super-glet cu lavabil peste.  Cand intru in bucatarie, imi dau seama ca nu mai mananc margarina sau salam. De fapt, nici nu mai intru in bucatarie in ultima vreme pentru ca imi permit sa mananc aproape zilnic in oras.  Sa mai zic ceva despre jocurile pe televizor din 2000 fata de laptopurile cu procesoare Intel® CoreTM i7 cu Hdduri de 2 TB.  Sunt mult prea multe lucruri pe care ni le permitem acum si nu ni le permiteam acum 5-6 -10 ani.

Cu toate astea, tot aud ca suntem la fundul gropii, ca nu se poate mai rau de atat, ca mergem din rau in mai rau si tot felul de prezumtii ale unui viitor negru, sau mai rau, inexistent.  Eu sunt optimist si cred ca dupa ce se va termina nebunia asta cu criza vom trai si mai bine si ne vom permite si mai multe decat acum. Nu cred ca asta se va intampla in 50 de ani, ci in maxim 2-3 ani.  Fundul gropii e departe de noi si alte natiuni se roaga sa ajunga in starea de subdezvoltare in care e Romania acum.

Iertati-mi naivitatea si subiectivismul.

PS: Stiu ca nu toata lumea are plasme (nici eu n-am), nu toata lumea are laptop de 2 TB, nu toata lumea mananca in oras  si nu toata lumea are masina sau aifon, insa stiu ca nemultumirea noastra vizavi de nivelul nostru e trai e cauzata in general pentru ca pretentiile noastre cresc de la o zi la alta.

Reclame

Faza cu placutul

Este vorba aia pe care n-o suport si pe care am auzit-o zilele trecute iar.  Vorbeau doua fete:
„-Mai fata, ti-ai scos suncile la expozitie?
– Si daca le-am scos, ce? Cine ma place, ma place si-asa”

Ultima parte; aia cu „cine ma place, ma place si-asa”.  E o expresie pe cat de des folosita, pe atat de gresita.    Intotdeauna am considerat expresia asta un fel de scuza pentru lene, pentru incompetenta si pentru plafonare.    Mi-e lene sa ies la alergat macar o data pe saptamana sa mai dau jos din shaormele puse,  ma uit in oglinda si ghici ce spun? Mi-e lene sa-mi calc hainele si ies pe strada de parca m-am imbracat in hartie creponata, ma uit in oglinda si ghici ce spun? Mi-e lene sa-mi fac un dus, sa ma spal pe dinti sau sa-mi dau barba jos, ghici care-i motivul?

Motivul, evident e tendinta de selectie a prietenilor, nu? Vrei sa vezi cine te place jegos, necalcat, gras, urat.. cui nu-i e rusine cu tine, nu? Si culmea ca iti probezi prietenii in fiecare zi sa vezi daca nu s-a razgandit vreo unul. Si incetul cu incetul parca vezi cum incepi sa te invarti doar printre prieteni de-astia probatori si ei la randul lor care merg pe acelasi principiu de viata: Sunt un jegos, dar cine ma place, ma place si-asa”.  Eu evit prietenii de genul asta si nu mi-e rusine sa ofer cate un mic cadou, gen un sapun, o pasta de dinti, sau pur si simplu sa le spun sa mai avanseze putin cu vestimentatia, de la Dulce Cabana la Mike si cine stie, poate intr-o zi ajunge si la Adibas.

Ideea e simpla: daca nu-ti pasa nici un pic de cum arati, cine te place n-o sa te mai placa,ci in cel mai fericit caz te va accepta, probabil. Oricat de fain ai fi ca om, in momentul in care mi-e rusine sa merg cu tine pe strada pentru ca ti-e sila sa stai 20 de secunde cu nasul in oglinda, mi-e sila si mie sa ies cu tine in oras.  Punct.


Err – stil de stil

Picture 001Si pentru ca am promis si varianta masculina de la „Miss Lady„, cine putea fi mai potrivit sa scrie un articol de genul decat colegul si prietenul meu, Andrei.. Read and learn:
„Bine ai venit in ziua de astazi! Trezit de dimineata, ah munca asta, pap si eu ca un baiat cumintel, ma spal si incep sa ma imbrac: mai intai caut tricoul roz cu scris in cristale pe spate: MACHO, uite-l, da-ti repede la subrat cu un pic de Lady Speedstick, trag blugul pe mine, inchid cureaua mea cu catarama D&G de aur (doar nu v-as spune voua ca e poleita…); moment de inertie, ma uit in oglinda, parca ar merge mai bine pantofii mei, bot lung, cu un trening? Lasa… Uita-te mai atent in oglinda, wow ce reflectie, ce scanteie sare din cercelul meu cu cristal Swarovski wannabe, I feel good! Intorc capul spre dreapta, dap, chica mea e inca acolo…lunga, subtire. Ating oglinda in semn de respect fata de persoana ce se uita la mine cu admiratie, moment in care decid sa imi iau geanta si sa ies pe usa. Stupoare, afara ploua …si ce daca … pun ochelarii de soare la ochean, ridic gulerul alb de la tricul roz sa stea cat mai batz (poate sa imi atinga si urechile) si o iau agale catre metrou. Un sentiment ma strabate, ma simt dorit, ma simt irezistibil, ma simt invidiat, ma simt privit, idolatrizat. Multumescu-ti Doamne pentru ca harul tau a constat in originalitate si gust! Ignor, mai bine zis ma fac ca ignor pe cei din jur care se uita cu patos la mine, pun castile la ureche – Search: “Nicolae Guta – N-ai valoare”. Ceva nu e in regula?! Errr……
Soc! Mana amortita o trag de sub fund, ma trezesc din somn, cu cealalta sterg speriat o linie de saliva pornita de la coltul gurii pana la barbie, am lacrimi in ochi! Verific urechea, nu, nu am nici un cercel, doar vreo 3 gauri din tineretile mele, bag mana in par, oh Da! freza mea cu tepi e inca acolo. Sar din pat, ma privesc, sunt doar in boxeri, ce usuare! Doamne, ce cosmar, nu imi vine sa cred, eu eram ALA? Puteam fi, dar gustul si bunul simt, cel putin atata timp cat sunt constient, nu m-au lasat sa devin asa ceva.
Baa, cum sa ma imbrac in halul ala? Cred ca m-ar bate pana si mama … Mai baietas, mai “cojones” eu te inteleg ca ai impresia ca esti bengos, sexos si dorit de multe, dar nu te-ai intrebat niciodata de ce se uita lumea asa la tine? De ce nu te lasa gorilele in cluburi? De ce au toate mesele rezervate la terasele cu stil? De ce prietena ta este o printesa spargatoare de seminte in fata blocului? De ce muncesti ca salahor? Raspunsul este simplu: cultura, errr pardon, incultura asociata cu lipsa de stil, originalitate si faptul ca nu vrei sa intelegi de ce maimuta duce degetul, bagat in fund, direct in gura! Imbraca-te cat mai simplu, trage-ti un tricou cu inscrisuri mici, o pereche de blugi sau pantaloni din material, o pereche draguta de tenisi/”conversi”/bascheti J care sa iti redea o imagine cat mai naturala. Nu faptul ca arati ca o cocota masculina iti da vreun dram de valoare, ci aparenta modestie asociata cu un stil cat mai “light”.
Si totusi, ce ciudat … eu chiar imi dau cu Lady Speedstick J! S-ar putea sa fiu pe drumul cel bun.
Daca prin aceste randuri sa regaseste vreun prieten, imi cer scuze, categoric nu este indreptat catre voi, va iubesc asa cum sunteti ! Parol pe onoarea mea de boyscout! Si nu in ultimul rand, sa multumesc colegului / prietenului meu Ionut pentru posibilitatea de a scrie pe blogul sau (nu, nu sunt blogger).”

Scris de Andrei Georgescu

(sursa poza: eu, adica ionut,  – data pozei: azi – locatia: in curte)