Tag Archives: film

Cozonacii

Complet lipsit de inspiraţie, nu vreau să risc s-o dau în bară lungindu-mă prea mult la vorbe. Până la urmă nu-s critic de film, ci unul din mullţii oameni care se mai uită şi concluzia nu-i mai lungă decât: mi-a placut – sau – nu mi-a plăcut.  Descopăr de ceva vreme tot felul de producţii româneşti interesante – gen scurt metrajele de la Sectorul 7 şi Ilarion sau desenele cu Robotzi. Acum ceva timp am adăugat pe lista asta si Cozonacii, un fel de serial realizat de un prieten de-al meu din patria mama. Mi-a plăcut şi vă spun şi vouă.

Dospiți din aluatul derutatului de mall, pentru care realitatea concretă este des echivalentă celei virtuale, COZONACII sunt obținuți din cea mai fină făină a tranziției de la Hi5 la Facebook, pe care a produs-o grâul cultivat pe vremea când înghețata se făcea în cada unei garsoniere și sucul se cumpăra de la Tec.
COZONACII este un serial ale cărui episoade apar neregulat și conțin transfigurarea în imagini a unor bancuri seci și scurtcircuite ale imaginației cetățeanului din spatele acestui proiect. Un episod are o durată de puțin peste cinci minute și este o înșiruire de scene de inacțiune și stagnare de un suspans maladiv, balanțate de părți violente care întrec orice ispravă a nemuritorului Chuck Norris. Pentru ca rețeta să fie completă avem și iubire pură de tip virginal, manifestată prin declarații de dragoste care umezesc ochii celor suferinzi de conjunctivită acută.
După ce a emoționat prin munca sa zeci de cupluri de însurăței care s-au privit dansând Pinguinul și Brașoveanca, tânărul regizor s-a hotărât să se dedice artei și a implicat în acest demers câțiva tineri actori amatori de la care a obținut suficient pentru ca acest serial să se bucure de un succes mai mare decât au filmele dentare.
COZONACII nu este un film pentru cocalari, campioane, printzese, shefutzi, dansatori pe mese la serile lăutărești și june cu IQ de găină gletuite pe meclă cu CM 11 de la Ceresit pentru seara latino. Dacă spunem despre COZONACII că este cea mai profundă și consistentă manifestare culturală a generației hamburgăr sucevene nu greșim deloc.

www.youtube.com/cozonacii – canal oficial
www.ovidiugramesc.blogspot.com – blog cu aberatii ale regizorului

Cameraman/VFX Artist
Ovidiu Gramesc
EtnoBotanic Media

Reclame

Şase ore

Ştiam de studiul ăsta de mai demult – media orelor petrecute zilnic în faţa televizorului la români e mai mare de 6 ore.  Eu când aud o statistică de-asta primul lucru pe care mi-l imaginez e un spital de nebuni unde pacienţii, în timp ce se dau cu spatele de perete şi îşi lasă balele pe haine (nu-i de râs) , se uită la telenovele.  Şi asta toată ziua.

Nici nu ştiu să continui articolul ăsta.    Mă întreb un singur lucru: cum ar arăta naţiunea asta dacă am lua 3  din astea 6 ore petrecute în faţa televizorului (mai rămân 3 ore pentru „tânăr şi neliniştit”, „ştirile de la ora 5” şi filmul de seară, evident)  şi le-am împărţi cumva:  două  ore de relaţionare cu familia / prietenii, o jumătate de oră de studiu în care să înveţi să fii mai bun în domeniul tău şi încă o jumătate de oră de citit.

Cam cum ar fi?


Voiam si eu superputeri

La 10 ani voiam si eu ca tot omul, cand cresc mare sa ma fac Alladin. Sa-mi iau gagica la o plimbare cu covorul, sa mai scot un duh din lampa..
La 12 ani m-am razgandit si voiam sa ma fac Van Damme, sa pot sari 2 metri si sa fac spagat in aer fara sa mi se rupa pantalonii.
La 14 ani visul meu era sa ma fac Stalone; sa-mi leg o carpa de cap, sa-mi pun un cutit in ciorap si sa ma bat cu o armata intreaga.
La 16 ani am zis ca ar fi mai bine sa ma fac Jackie Chan, sa pot face dublu flic, sa sar de pe un bloc pe altul si sa ma catar pe pereti ca o caracatita si la 50 de ani sa arat ca la 20.
La 17 ani am spus ca Steven Segal is thaa man. Voiam si eu sa bat 30 de oameni o data si sa nu iau nici macar o palma. Era prea tare.
La 18 ani am spus ca in mod sigur as vrea sa fiu Daniel Radcliffe. Cum sa nu vreau sa omor niste duhuri si sa joc fotbal pe maturoaie zburatoare… toate astea alaturi de Emma Watson? 😀
La 19 de ani James McAvoy (Wanted)  era visul meu.  Sa ajung si eu dintr-un lucrator de birou amarat sa ma bat cu 2 ciolane de porc si apoi sa pot convinge un glonte sa faCA CUrba.
La 20 in mod sigur Wentworth Miller (aka Scofield) was a dream. Cine n-ar vrea sa aiba mintea baietasului ala si dupa ce ca esti destept sa mai ai si ocazia sa pocnesti pe unu ca T-Bag?
La 21 de ani, voiam sa fiu Chuck Norris. Nu stiu de ce.. Doar ca Chuck Norris a fost la moda.  Plus ca imi placea si bancnota aia de un infinit cu moaca lui Chuck pe ea.

Acum, cand indata fac 22 de ani, ma gandesc ca poate am vazut prea multe filme.


Eu cand vreau sa fluier, ma duc si ma culc

Am intrat in sala si am ramas oarecum dezamagit ca erau undeva la maxim 50 de oameni. Era clar, toti erau dusi la filme americane. Ultimii patrioti eram noi.

Acum nu ma dau critic de film, dar in calitate de spectator, de omul ala care plateste bilet sa vada filmul si nu-l scoate de pe torrent, adica in calitate de om care se asteapta sa vada ceva de aia 15 lei care ii da la intrare, zic.

Filmul are o calitate extrem de proasta. In anul 2010 inca filmam cu camerele cu care turnau americanii filmele din ’70.  Si nu, actiunea nu se petrece in anii ’70, ci in 2009.  Nu stiu daca a fost intentionat sau nu, insa camerele alea tremurau tot timpul si cateodata te lua cu ameteli.   Cam asta din punct de vedere tehnic.

De poveste, eu spun ca ideea era buna pentru un scurt metraj de 15 minute. Ei au lungit o actiune simpla cat au putut. Adica nu mi se pare normal sa stau sa ma uit 5 minute cum omul ala sta cu fundul pe masa si se uita la femeia aia. Zic si eu. Actiunea a fost lungita foarte mult ceea ce a facut filmul oarecum plictisitor.

Ce te captiveaza e ideea ca filmul se petrece intr-un penitenciar. Atat.    In rest.. parerea mea e ca filmul e nereusit, prost realizat cu o actiune mult prea simpla pentru cele 80-90 de minute cat tine el.

Mai bine cititi 50 de pagini dintr-o carte buna decat sa pierdeti timpul cu filmul asta. Zic si eu.


Mesajul ascuns din spatele filmului Avatar!

Da! Ati auzit bine.  Filmul Avatar este un film rasist care promoveaza faptul ca oamenii care au culoarea pielii alta decat alba (albastru in cazul nostru) sunt inferiori  celorlalti si asta nu e tot. Tot filmul asta mai promoveaza venerarea naturii care e in total dezacord cu doctrinele crestine.  Pe langa asta Avatar e o mare hotie pentru ca a furat din ideologia si mitologia Sovietica tot felul de eroi si de mituri si de parca nu ar fi de ajuns, tot filmul asta aduce prejudiciu imaginii armatei. Promoveaza ca toti soldatii sunt niste criminali, ucigasi de copaci.

Cam astea-s acuzatiile care au fost aduse filmului din partea a nu stiu ce comisii, din partea Vaticanului, din partea Rusiei si mai stiu eu din ce parti.  Eu unu nu prea fac review-uri la filme. Asta l-am vazut acu 2 saptamani si mi s-a parut foarte misto. Poveste faina, realizare faina, grafica excelenta.. N-am avut ce sa reprosez. Dar na.. nu-s eu critic de film.

Is curios cand vor da astia in judecata post-mortem pe Ion Creanga ca aduce prejudiciu metodelor profesionale de tratare a raiei cu ideile lui babesti, ca incurajeaza copiii sa impinga bolovani in case si sa nu mai zic de violenta impotriva animalelor, mai specific impotriva pupezelor si a caprelor.  Putem vorbi deasemenea si de scenele nud, din momentul cand venea baietasul de la scaldat, scene care nu ar trebui citite in auzul copiilor.  Deasemenea este adus prejudiciu asupra imaginii bisericii. Violenta impotriva copiilor e prezenta si ea… Cred ca Avatar e mic copil pe langa Nenea Creanga.

Ee.. Nea Ion e absolvit de orice vina pentru ca el nu s-a imbogatit de pe urma amintirilor lui si probabil si-a dat spaga la timp unde trebuie… nu ca as insinua ceva.. Nicidecum!

sursa imagine: http://img.metro.co.uk


In mintea noastra

TOPSHOTS-MEXICO-EPIDEMIC-SWINE-FLUProbabil ca blogosfera n-ar mai putea suporta inca un articol despre cat de nasoale is diminetile de luni, despre cum ar mai fi vrut unii sa doarma, despre cerul innorat, gripa porcina sau alegeri.

Totul e in mintea noastra.

Sambata am avut un traseu mai ciudat.  Mergand spre Unirii, pe drum ma opreste un nene rupt de beat sa-mi zica  ” suna repede la 112 ca mai sus sunt 3 infractoare. Alea 3 tiganci care au trecut sunt infractoare” . I-am zambit smechereste si mi-am continuat drumul. Mai sus, cand ajung langa  cele 3 colorate, una ma abordeaza sa-i dau o „tigare” . Ii zic ca nu fumez, dar ea insista.  N-o mai bag in seama.  Merg inca vreo 3 minute si ma opreste un baiat inalt, imbracat la costum si ma intreaba daca ii acord 2 minute. Il las 2 minute sa spuna despre Cartea lui Mormon scrisa in America acum 2000 de ani (asta chiar e ciudat, tinand cont ca America a fost descoperita in 1492), ii spun ca prefer sa ma limitez la ce scrie in Biblie, nu insista, imi da o carte de vizita si merg mai departe.  In metrou gorilele de la scorseze purtau masti. Nu erau singurii. Ma simteam ca intr-un film cu sfarsitul lumii cand toate o iau razna.

Poate ne-ar place sa traim in filme si de-asta grabim asa sfarsitul lumii cu atatea predictii pentru apocalipsa, de-asta cum auzim de o boala incepem sa purtam masti.. de-asta ne panicam din orice…

Totul e in mintea noastra..

imagine preluata de pe www.ziare.com

 


Trec zile

Se vrea si azi un articol de 5 stele.
De unde atatea stele?
Si face 8 jumatate.. se face 9..  9 jumatate.. 10.. 10 jumate acum.. si tot nimic. Incerc sa scriu un articol dupa un weekend pe care scrie un mare „failure” – sambata am vrut sa donez sange.. asa.. din omenie – m-am trezit cu noaptea in cap, m-am dus si era inchis. Nu mai e sambata program de vreo cateva luni. De acolo m-am dus la magazinul ala de pe Calarasi unde avea gume Turbo. Nu mai aveau. Am venit acasa, obosit.. Am facut o bucatica din raportul care l-am avut de facut weekendul asta. Am scris putin. A venit Ruben la mine. Am inceput sa ne uitam la un film. Am cedat amandoi pe la jumatea filmului si am adormit. Dimineata am fost la biserica. Ar fi trebuit sa merg la facultate, dar nu m-am dus. La amiaza am fost intr-o vizita. M-am intors, si a trebuit sa stau pana seara sa termin raportul. Cand l-am terminat, ochii infundati in orbite, rupt de somn, de oboseala, am adormit. M-am trezit.. Nu mai stiu la ce ora. Tot obosit.. Mi-am pus un film. S-a terminat. In timpul filmului am stat putin de vorba si cu Ovidiu. Mi-a zis bine.. Traiesc prea mult in viitor… 12 noaptea. N-am avut somn. Am stins becul, computerul, m-am intins pe saltea.. si am asteptat. Am asteptat pana am adormit.
Seamana cu o scena dintr-un film frantuzesc in care singura muzica de fundal e ploaia.
De 2 zile ma intreb.. Cand s-au dus vremurile alea in care nu traiam aceeasi zi de 2 ori?

E prea tragic Bacovia?

„Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine –
Cu-un dor de „mâine” sora lor,
Cu-un dor de mine.”