Tag Archives: fata

Crush

Ies cu Cosmin seara să ne plimbăm gratis cu autobuzul. Începem clasic cu ce mai e pe la muncă, câți bani mai avem, apoi trecem la lucruri serioase. „Ia zi, ai mai vorbit cu crush?”.  Merg sâmbătă la nuntă, mă pun la masa sportivilor și mă trezesc singurul de la masa neînsurat. Încep poveștile de nuntă. Apare Mirea, începem să povestim despre conceptul de crush; pretenții, aștepări, istorii.. Dimineața Gabi se așează lângă mine, acolo în spate la cor, eu îi zic cum a fost la nuntă, ea îmi zice cum a fost la grătar și începem cu teoriile. Cine a fost și care cu care s-ar potrivi.  Seara mergem în mol și după ce ne așezăm bine, începe Cristi cu teoriile lui despre crush și eu cu contrazicerile mele.  Conculzia e – viteaz e ăla care rămâne bărbat și după ce se combină, nu cocoșul forever alone care-și dă și el cu părerea despre alții (head-shot).   Plecăm de la mol, Marian vine cu mine până acasă și începem să povestim.. despre crushuri.

Adevărul e că mare parte din discuții se învârt în jurul crushurilor și de obicei am teorii despre mai toți apropiații – cine cu cine s-ar potrivi, cine s-a combinat bine, cine nu s-a combinat bine, care-i bondarul ce umbla din floare în floare, cui îi place de cine, cine are o șansă, cine n-are nici una și așa mai departe. Și până la urmă e normal, pentru că atunci când e vorba de alții, sunt Doctor L, când e vorba de mine – ”Je suis timide… mais je me soigne”.

Rămânem la stadiul de teorii.  E mișto să ai un crush. De aici încolo ține de chimie.

1. Dacă ambele elemente reacționează bine, chimia e mișto, teoriile de dinainte rămân ipoteze irelevante. Merge să combini elementele.

2. Dacă nu e chimie și mergi bazat doar pe proba perechilor și pe 3Q sperând că pofta vine mâncând.. riscul tău. Au și consilierii de mâncat o pâine.

3. Dacă reacționează doar elementul masculin, elementului feminin i se mai pot schimba proprietățile dacă e pus într-un mediu potrivit și i se aplică tratamente potrivite.

4. Dacă reacționează doar elementul feminin, atunci se apeleaza la înțelegerea și sufletul bun al  elementului feminin căruia i se mai pot schimba din proprietăți pentru a stimula reacția celuilalt element. În general se aplica puțin fard.  Așa că fetelor.. continuați..

Mi-am încheiat simplu și sec pledoaria. Revin cu concluzia finală.

Anunțuri

If 3Q>0

Și ca să facem legătura cu proba perechilor, de multe ori mă trezesc uimit de prostia masculină. Dacă o fată care să zicem că nu-i chiar pe gustul meu face o gluma, atunci gluma aia e cea mai proastă glumă posibilă. Dacă o fată frumoasă face aceiași glumă, în 10 minute gluma apare pe facebook. Aici dăm noi – băieții – dovadă că nu ne folosim întotdeauna creierul principal.

Partea a doua e asta socială. Îi aud prima replică. Îi văd reacțiile. Încep să-i prind stilul de gândire. Îi aflu disponibilitatea. Dacă prima replică e una neinteligentă, îi trebuie alte 10 replici bune să-și spele păcatele. Dacă nu și le spală, dăm skip. Dacă arată impulsivitate și dezechilibru emoțional dăm skip. Dacă e îngustă și închisă la minte, dăm skip. Dacă e disponibilă și face evident lucrul ăsta dăm skip. Dacă e disponibilă dar joacă rolul de indisponibilă – me gusta.

Aici principiile generale sunt oarecum simple – prostia descalifica, mediocritatea nu e factor singular decizional și inteligența califică. Nu vorbim doar de numărul de biblioteci citite ci și de parțile sociale și emoționale. Au și alea Q-ul lor. (3Q)

Partea cea mai grea de înțeles aici e că, cu excepția cazurilor de extreme comportamentale, ne place de cine vrem să ne placă și nu ne place de cine nu vrem să ne placă. Când nu știm dacă să ne placă sau nu, decidem în funcție de perechi.

Formula in excel ar arata cam așa:

=if(perechi>0, if(3Q>0, „me gusta”, if(perechi>5, „me gusta”, „I’m not ready, Not yet, It’s my fault etc”)),„I’m not ready, Not yet, It’s my fault etc”)

Tradus – daca trece proba perechilor + trece proba 3Q – me gusta,
daca nu trece proba 3Q dar perechile au cel putin level 5 – me gusta,
daca nu trece proba 3Q iar proba perechilor are level mai mic decat 5 – nu sunt pregatit, nu inca, e vina mea 

Revin cu următoarele teorii.  Până atunci fetelor, rămâne valabil –  continuați cu fardul.


De ce-s frumoase fetele frumoase?

Cam ce aţi crede că voi scrie?

„De ce-s frumoase fetele frumoase?”

Ei bine, n-am idee, dar cert e că sunt.

Şi iarăşi voi: „oare la cine se referă?”


Si… tie de cine iti place? (2)

( citeste întâi partea 1 – click aici )

Şi acum ca să facem un cover intro-ului de la coverul facut de Vama – Hotel Cismigiu – întrebăm –

De ce am scris eu aceste rânduri? Eu nu vreau sa mă judece nimeni, înţelegi? Nu vreau să mă judece nimeni greşit; nu să nu mă judece. Vreau să ştie exact ce-a fost. Nu vreau sa zică lumea că mă dau mare deştept şi vin cu tot felul de sfaturi văzute prin filme doar de dragul de a-mi umple blogul, pentru a avea succes. Trebuie ca lumea să ştie. Da. Trebuie ca lumea să ştie că şi mie mi-a fost frică. Vezi, lumea nu trebuie să uite. E o realitate pe care mulţi încercăm să o mascăm. E pur şi simplu o realitate.

Gata cu gluma. Nu mică mi-a fost mirarea când în urma articolului de ieri anumite persoane din anturajul meu apropiat m-au întrebat de cine m-am îndrăgostit, de aceea mă văd nevoit să fac o completare privitor la articolul de ieri – toată „treaba” aia s-a întâmplat când aveam cam 18 ani, deci într-un deceniu diferit de ăsta. În deceniul ăsta aproape că mă simt vinovat de superficialitate, pentru că mă văd aproape la polul opus. Sunt constant în indiferenţa mea, greu abordabil şi bineînţeles că îmi place să fiu aşa. Însă nu-i asta treaba voastră.

În clasa a doua, 2 colegi mi-au spus pe cine „iubesc ei în secret”. În clasa a 4-a, vreo 5 colegi mi-au spus despre „amorurile lor secrete”. Bineînţeles că şi eu „iubeam”.  În clasa a 8-a ştiam despre vreo 15 băieţi care erau „îndrăgostiţi” tot în secret, normal. Au ajuns la urechile mele şi numele a 4 fete care „mă iubeau”, tot în secret. Şi eu eram victima „virusului”.   În clasa a 12-a lumea a mai prins curaj şi ştiam doar vreo 4-5 prieteni care încă iubeau în secret. Nu pot să mă laud că eu aş fi fost tare curajos totuşi.  Acum , când mă gândeam că situaţia se va schimba în favoarea curajului, ştiu mai mulţi băieţi ca niciodată care suferă iubesc în tăcere.  Acum, în sfârşit, pot să mă laud că nici nu tac, dar nici nu „sufăr”.  Îmi amintesc de un seminar de anul trecut în care se discuta despre relaţii, iar Florin a fost întrebat de un grup de fete dacă e recomandat ca o fată să ia iniţiativa in cazul în care băiatul e prea mămăligă n-are curaj.  Nu-mi mai amintesc răspunsul lui, însă reacţia fetelor a fost una care mi-a atras atenţia: „dar să spună o data!”.

Când privesc în urmă îmi vine să râd când văd inutilitatea tăcerii. Mi-e ciudă pe mine când realizez insistenţa fix degeaba a gesturilor neînsoţite de cuvinte. Comoditatea unei situaţii de genul – mai bine aşa decât deloc – sau pur şi simplu umila viziune limitată de genul – nu mai e nimeni ca ea – nu mă duc cu gândul decât la expresia aia:  „eşti special, ca oricare altul”.   Mi-e greu să înţeleg de ce unii se potrivesc iar alţii nu, gândindu-mă că singura mare problema ar fi disponibilitatea pentru sincronizare comportamentală.  Ştiu că raţionalizarea asta nu face decât să scoată în evidenţă lipsa de logică a unei iubiri, sau mai grav a unei iubiri unilaterale tacite (dacă există aşa ceva). Cred şi realizez tot mai mult că dragostea nu poate fi un accident fericit sau nefericit ci e pur şi simplu o alegere.  E animalic să iubeşti bazat doar pe instincte sau mă rog – emoţii – . Însă, dacă tot alegi să iubeşti, la ce bun să ţii numai pentru tine?

Deci… ţie de cine iţi place?

PS: cred că-i unul din puţinele articole în care nu mă regăsesc în prezent, însă l-am scris în memoria şi pentru binele prezentului şi viitorului prietenilor.


Ceaiul de la ora 5

Cornel e unul din prietenii mei buni din Bucuresti. Cu el petrec macar vreo 2-3 ore pe zi si magar cum sunt abia acum i-am dat posibilitatea sa scrie pe blogul meu..

Camera umplută până la refuz de o caldură sufocantă, geme pe acordurile smulse din clapele pianului și corzile chitării de Ionuț și Matei. Mă gândesc încă odată cât de frumoasă poate fi exprimarea prin muzică.
-Bă, ia-ți rolele și apoi să treci pe la mine să mergem în parc! zise Ionuț, în stilul lui caracteristic, iar eu, abandonez cu părere de rău un pachet de biscuiți și-mi iau tălpășița la cămin, de unde revin echipat corespunzător.
Ajungem la 41. Ne urcăm. Ionuț e pe role, eu le am în rucsac. Începe discuția.
-Bă, a fost noaptea devoratorilor de….
-Publicitate! zise o fată din dreapta mea, stânga lui Ionuț. E brunetă cu ochii mari și rotunzi. Zâmbește cumva complice în direcția noastră. Eu, destul de tulburat, privesc la Ionuț, el însă continuă imperturbabil:
-Comedie! Devoratorilor de comedie! A fost și aia a devoratorilor de publicitate, dar eu zic de comedie!
-Ah, credeam că…exclamă fata încurcată, apoi roși ușor.
Simt un imbold destul de puternic să schimb subiectul, și întreb:
-Dar Ruben a fost în Cora?
-Da io știu? De fapt cred ca a fost, că apa WINNY doar acolo se vinde…cum bă să cumperi produse WINNY !?!?
Trag cu ochiul la fata de langa noi, face eforturi disperate să nu râdă, Ionuț si-a dat și el seama și mă privește mulțumit. Îmi închipui că se gândește la cât de bine e să fii bărbat.
-Când mergem la ștrand?
-Joi.
-Dar noaptea.
-Da…noaptea…

conea


Un fel de oportunitati

Pe cat de bucuros sunt cateodata de faptul ca m-am nascut barbat, pe atat de mult bag capul in pamant de rusine alte dati din cauza asta.  Am prietene frumoase; foarte frumoase; si asta le face tinte pentru baieti.  Imi povestea una din ele la un moment dat cum un amic de-al ei incerca intr-o conversatie sa o convinga ca el e baiatul potrivit pentru ea. Dupa ce ea i-a dat cu flit, la cateva zile, baiatul respectiv i-a facut cunostiinta prietenei mele cu logodnica lui.  O alta prietena imi povestea cum un nene cu foarte multi bani, mai multi decat as vrea eu vreodata sa am, dupa o discutie cu ea i-a oferit o suma mare de bani in schimbul a.. ceva.  Fata i-a dat cu flit imediat constienta fiind ca nenea ala are acasa copii de-o varsta cu ea.    Astea par exceptii, cu toate ca-s cam multe exceptii de genul asta.

Mai e varianta aia mai comuna.   Stiu ca are prietena de vreo 4-5 luni cel putin.  Merg cu el pe strada si ii suna telefonul. In nici 3 minute se naste un flirt de-ala, in nici 5 minute se stabileste o intalnire.  Ma uit mirat la el si il intreb daca nu mai vorbeste cu prietena lui. Imi spune ca vorbeste, dar ce, asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie deschis pentru noi oportunitati.

Uite chestia asta cu oportunitatile n-o inteleg. Eu inteleg ca iti faci prietena pe cineva care iti place asa de mult incat esti convins ca ea e cea mai buna fata pe care ai putea s-o alegi vreodata si dupa ce ai ales, alte „oportunitati”, de orice fel, oricat de nevinovate, sar din schema. Chiar nu inteleg treaba asta cu – imi fac o prietena, apoi cunosc o fata mai misto, imi las prietena, vorbesc cu aia, apoi cunosc una care mi se pare si mai misto, o las si pe a doua si vorbesc cu ea, apoi pentru ca prima plange dupa mine, ma impac cu ea, insa raman deschis in continuare in caz ca apare ceva mai bun.  Mi se pare imaturitate, neseriozitate, instabilitate, nehotarare… spuneti-i cum vreti..

Ma simt ca un extraterestru cand scriu articolul asta din doua motive:
1- in general gandesc asa baietii care nu-s in stare sa-si aduca o fata langa ei si n-as zice ca-s chiar genul ala timid
2-intre oamenii normali ce zic eu e tampenie, e o chestie care ar trebui sa se intample undeva pe la 28-29 de ani cand te gandesti sa-ti atarni verigheta de deget, sa te asezi si tu la casa ta, in nici un caz acum, la 21 de ani cand ai asa multe „oportunitati”

Nu incercati sa justificati treaba cu oportunitatile.  Promit ca nu vreau sa inteleg.  Lasati-ma in inocenta mea.


Discutii gen – "Salut Ionut"

Nu stiu daca o fi asa si cand voi mai creste putin. Acum inca mai purtam discutii despre simpatiile noastre cu prietenii – gen..:

1: Ba, azi m-am intalnit intamplator cu ea. Am salutat-o, s-a uitat la mine, mi-a zambit si mi-a zis „Salut Ionut”
2: Pff.. Ionut e fericit azi. Stie cum te cheama ba! :))
3: Taci ba ca si asta e ceva. Eu zic ca-i esti simpatic cumva, ca altfel nu retinea cum te cheama.
1: Da ma. Daca imi zicea doar salut si se uita in alta parte era cumva mai naspa.  Dar mi-a zambit si apoi m-a salutat.(…) Cred ca era putin incordata.  Dupa ce m-a salutat si-a indreptat privirea in jos.
2: Cum ba, ca ea nu e timida de fel..?
1: Da ma.. serios.. Si cand a ajuns in dreptul meu a incetinit putin, in caz ca o mai intreb ceva, sa se opreasca si fraierul de mine am plecat mai departe. N-am mai zis nimic.
3: Ba, ce fraier esti. Vrea fata sa vorbeasca cu tine si tu fugi de ea. Data viitoare cand te vezi cu ea sa o intrebi direct ceva, ca sa fii sigur ca vorbesti si tu cu ea macar 2 minute.
2: Taci ba din gura. Nici sa nu para asa, ca pe tava din prima. O sa-i dea el de inteles ca-i e simpatica mai incolo.
3: Tu chiar crezi ca ea nu si-a dat seama? Ca Ionut asta nu baga in seama pe nimeni si ei i-a si zambit, nu doar ca a salutat-o.
2: Si de unde sa-si fi dat seama ea ba cum e Ionut, daca abia stie cum il cheama??
1: Ba, ce copii sunteti..:)) Stai sa-mi iau un pix sa-mi notez.. Voi cu strategiile voastre..:))
3: Da ma, am uitat ca tu esti cu teorema pastilei.
2: Care-i aia?
3: Stii tu, baietasul spune ca el arunca pastila si asteapta reactia.  Niciodata nu vine direct cu initiativa.
2: Da, e o treaba si asta..   (…)   Si zici ca ti-a zambit, nu? :))
1: Hai gata ba, terminati-va :))

Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la un salut. Abia dupa ce am scris mi-am dat seama cat de inocente sunt discutiile astea. Nici mie nu-mi vine sa cred..
Intotdeauna m-am intrebat daca si fetele poarta intre ele discutii gen..”Salut Ionut”