Tag Archives: familie

Ultima seara la camera 13

Alin m-a lăudat marți.  Mi-a spus că-i place ce vede scris aici.  În loc să mă umflu în pene, am lăsat capul în jos și mi-am amintit de articolele îmbrăcate nu tocmai frumos, vulgare aș spune chiar de acum 1 an, 1 an jumătate.  Aș putea să le șterg oricând, însă am ales să n-o fac. Adevărul e că nu-s întotdeauna băiat cuminte, nu-s întotdeauna cenzurat și nu mă port exemplar. Exact de-asta am ales să păstrez tot ce-am scris, pentru că nu-mi ascund imperfecțiunea sau umanitatea. Ar fi ușor să-mi construiesc o imagine de băiat bun pe blog, să-mi pun în evidență calitățile, să fac apel la bunătatea oamenilor, să mă arăt frustrat de răutatea unor oameni și să o fac eu pe Maica Tereza.  Mi-ar fi ușor să-l includ pe Dumnezeu în toate articolele mele, ca, eventual citind pe-aici nu știu ce domnișoară să rămâmă impresionată de principiile și valorile pe care le promovez.   Pe de altă parte, aș putea la fel de bine să merg la extrema cealaltă și să mă pun în pielea lui Hitler să spun că-s cel mai rău om din universul ăsta. să mă afișez cu o modestie pe care n-o am.  Ar fi o falsitate la fel de mare și mi-aș primi un cartonaș galben de sus pentru simulare. Lucrurile se învârt în jurul unor defecte și ale unor calități, ale unor obiceiuri bune și ale altor obiceiuri proaste. Nu mă pot da nici „balerină neprihănită”, dar nici nu mi-aș spune „unealta Satanei”. Suntem condamnați la umanitate.

E ultima mea seară la camera 13. De mâine mă mut în Dorobanți. Ar trebui să fiu predispus la depresia aia tipică de după mutare, dar sunt bucuros.

Am decis să nu mă mai angajez anul ăsta. Vineri e prima întâlnire oficială pentru noile planuri de afaceri. Am 23 de ani și simt că n-am realizat nimic și nici n-am perspective tare mari. Merg în continuare pe totul sau nimic. Investesc și dacă pierd, o să plătesc rate liniștit pentru banii de investiție următorii 10 ani știind că am încercat și nu m-a dus capul s-o scot la capăt.  Treaba cu cioara începe să scârțâie cam grav, dar nu abandonez. Încă încerc. Îmi place să mă lupt, să-mi pun mintea la contribuție, să caut soluții. Asta fac acum, deci până acum „jobul” îndeplinește 2 din cele 3 condiții: ma face să mă simt împlinit intelectual și social. La partea cu banii e mai nasol deocamdată, însă căutăm soluții și pentru asta.

Astăzi mi-am dat seama că am o familie pe care mă pot baza, am niște prieteni extraordinari și un Dumnezeu fantastic. Mi-am mai dat seama și de ce am burtă. Îmi lipsește o coastă și nu-mi stă stomacul bine fixat acolo. Am găsit forma coastei lipsă și m-am îndrăgostit o să mă îndrăgostesc la momentul potrivit. (abstract)

E ultima seară la camera 13. Camera de mâine are un număr mai bun.

Reclame

Cand viata omoara viata

Viata incepe simplu.  Cu un drum de la spital spre casa – Cred ca ala e singurul drum spre mai bine din toata viata. Mergi acasa, stai o zi, apoi te ia mama deoparte si iti spune – „De maine nu mai poti face ce vrei tu pentru ca trebuie sa mergi la gradinita.. de maine incepi viata asa cum trebuie” . Te sperii putin, dar ce sa-i faci?  Dupa o alta zi te ia tata deoparte si iti spune ceva ce te sperie si mai mult: „Gata cu jucariile, de maine mergi la scoala. De maine incepi si tu sa vezi ce-i viata, ce inseamna sa ai responsabilitati„.  Mergi o zi la scoala, apoi te iau din nou ai tai deoparte si-ti spun: „Gata cu joaca Ionut, de maine trebuie sa mergi la liceu. Pana acum a fost cum a fost, dar de maine intri sanatos in viata. Deja incepi sa te profilezi pe ce urmeaza sa lucrezi, asa ca ai grija„.  Urmatoarea zi gasesti pe mama si pe tata la usa cu o valiza pe care ti-o pun in mana si iti zic:”Ionut, de azi intri sanatos in viata – mergi la facultate.  O sa vezi ce inseamna cu adevarat viata, ce inseamna sa fii de capul tau, ce inseamna sa fii responsabil. De maine incepe viata„.   Urmatoarea zi mergi spre camera de camin si o gasesti incuiata. Te intorci si il gasesti in spatele tau pe decan. Tine o hartie in mana. Iti spune ca asta a fost si cu facultatea.  „De acum incepi viata, trebuie sa te angajezi„. Te sperii putin pentru ca e prima data cand iti spune altcineva decat mama sau tata ca trebuie sa incepi viata.  Te duci si te angajezi.  Crezi ca daca te angajezi o sa ai bani, dar iti dai seama ca in viata nu e asa.  Urmatoarea zi te trezesti in biserica spunand un „da” aproape inconstient. Ti se spune ceva de un drum nou, ca de fapt abia acum incepi viata cu adevarat.  Dupa ce mai trece o zi apare un copil si doctorul iti spune ca pana acum a fost joaca, ca de acum incepe viata, ca tot ce faci trebuie sa fie legat de copil.  Trece inca o zi si la serviciu te trezesti ca te cheama la departamentul de resurse umane si iti pune un dosar in mana.  Iti zice ca esti pensionar.  Te intalnesti pe drum cu un nene mai carunt care te vede cu dosarul in mana.. iti zice parca in soapta  -„cam asta a fost viata„.

In momentul ala iti dai seama ca ti-ai planificat altfel viata, ca ti-o imaginai altfel.  Iti placea sa canti, sa te plimbi, voiai sa vezi Parisul, sa faci surfing in ocean,  visai sa mergi la un concert in Viena, sa vezi un meci in Anglia, visai sa te plimbi cu balonul deasupra morilor de vant in Olanda,  sa te arunci cu parasuta de la 2000 de metri,  voiai sa vezi jungla de pe malul Amazonului, sa vezi un rasarit de soare pe plaja din Miami si sa schiezi pe Alpii din Elvetia.  Te gandeai ca va veni si momentul cand sa le faci si nu-ti imaginai ca trebuia sa fii mai atent si ca daca n-ai avut ocazia sa faci toate lucrurile astea, trebuia sa-ti creezi ocazia, insa te-ai lasat purtat de viata si.. viata a omorat viata, pentru ca asa se intampla.. Cateodata viata omoara viata.

Unde-oi fi pus lista cu lucruri pe care vreau sa le fac in viata?  O fi ceva bifat pe acolo?


Un acum

Pff, cand ma gandesc la cat de misto a fost in copilarie. Cum ne jucam prin fata casei, cum n-aveam nici o problema. Ce mai faceam pe la scoala.. Era wow.. as da orice sa dau timpul inapoi..

 Sa vezi peste 1 an cand ma duc la facultate, sa vezi peste 3 ani cand termin facultatea. Sa vezi dupa ce termin masterul ce fac.  Sa vezi dupa ce imi gasesc serviciu.  Sa vezi dupa ce imi cumpar masina. Sa vezi dupa ce ma insor. Sa vezi dupa ce imi cumpar o casuta. Sa vezi dupa ce o sa fiu manager. Sa dupa ce imi schimb locul de munca.. Sa vezi dupa ce imi pleaca copiii la facultate.. Sa vezi dupa ce ies la pensie.. Sa vezi ce sicriu misto imi cumpar….

Imi amintesc ce-mi spunea Mihai cand l-am intrebat daca ii pare rau ca s-a casatorit asa repede, ca de.. alte responsabilitati, alta viata.   Mi-a zis ceva ce parca imi rasuna si acum in minte. Ionut, fiecare perioada din viata are parti frumoase si parti poate mai complicate. Nu poti sa plangi dupa ce-a fost odata. Nu poti sa traiesti asteptand un maine mai bun.  Trebuie sa te bucuri de prezent, sa traiesti in prezent.  Viata de familie e diferita, insa e faina.. nu pot sa o compar cu perioada din studentie, ca e total diferita. E diferita, dar e asa faina.. 

Sa traiesti in prezent… e o realizare


Familie.. cu bocanci si farfurii

V-am zis ca m-am mutat? Da, m-am mutat cu Ruben, Alex si Adi de o saptamana. Probabil o sa auziti de ei mai des de-acum.  Am scapat de tanti cu gogosarii.  Nu ca as fi avut ceva cu tanti, ca era singura persoana pe care o cunosteam din tot blocul ala cu 2 scari si 10 etaje. Da, stiu, mi s-a mai zis. Sunt antisocial.

Aici am dat de un fel de familie mai trista. De fapt o situatie mai trista. De partea cealalta a peretelui camerei mele e jungla. Bunica, cu fata, cu nepoata si cu ginerele. De obicei, pana la 12 noaptea e liniste. La 12 noaptea, parca la comanda incep toti sa racneasca.  Bataie, scandaluri, pumni in mobila, haos total.  E familia omului, nu pot sa ma bag. Pe mine ma deranjeaza ca nu pot dormi din cauza lor.  Mai dau 2-3 pumni in perete sa arat ca-s deranjat de salbaticia lor si atunci 5 minute se face liniste. Numai bine, pana aproape sa adorm. Dupa aia aud un racnet ca din gura de sarpe „da mai lasa-ma in pace animalule !!!”.    Incerc sa-mi dau seama de unde atata ura. Incerc sa-mi dau seama cum pot fi niste oameni in halul ala de incompatibili de sa se certe si sa se bata in fiecare zi. O fi din cauza alcoolului, a incapatanarii, a educatiei, a dorintei de supermatie, or fi toate la un loc.. nu stiu. Cert e ca nu-i bine. 

Acum mai spuneti ca-s prosti americanii ca ei dau bani psihologilor pentru terapie de cuplu.
Noi suntem aia destepti ca nu aruncam cu bani. Noi aruncam cu bocanci si cu farfurii.


Mai misto e sa ai frati

26072009(001)_2– Trei copii.
– Multi.. are cu ce-i creste? Adica.. la cum sunt vremurile acu
– Ce sa zic, nu se lafaie in bani, dar nici nu fac foame.
– Nu stiu ce i-a trebuit atatia. Unul nu-i ajungea?

De cate ori ai auzit conversatia asta? Se promoveaza famillie mici. Familia ideala: parinti+ 1 copi facut la 35 de ani, sau parinti+maxim 2 copii ( o fata si un baiat), asta e varianta familiior iubitoare de copii. Si creste pruncul, si ajunge emo, pentru ca a fost singur la parinti, si parintii erau plecati la serviciu amandoi, si pe el nu-l lasau afara la joaca pentru ca trebuia sa-si faca temele, asa ca si-a petrecut copilaria jucand star wars si uitandu-se la desene animate…
Copii multi fac pocaitii si coloratii acum. Nici pocaitii de fapt.. poate cativa de pe la tara.
Mie imi plac copiii, si mi-ar place sa am vreo 4. Nu gandesc pur economic cand e vorba de copii, pentru ca am vazut, si cred zicala aia care zice ca „fiecare copil se naste cu painea lui” . Am fost intr-o familie cu 17 copii. Asta e recordul la mine. Am fost si in familii cu 1 copil, sau fara copii, si am vazut dinamism, caldura, am vazut mai mult decat o familie acolo unde zburdau copiii prin casa. Nu vreau sa zic ca e mai bine sa ai 10 copii decat 1, pentru ca daca nu-ti plac pruncii, e mai bine sa n-ai deloc decat sa vezi in el doar bani in portofel in minus, timp pierdut, scutece pline de rahat, si sa-l cresti cu gandul ca era mai bine fara el.
Nu zic ca nu-i fain sa ai doar 1 copil sau 2, insa, mie mi se pare mai misto sa fie mai multi. Cel putin pentru copii, sigur e, pentru ca daca-l educi bine, n-o sa-ti faca mofturi la mancare, si o sa-l doara la palarie ca mananca paine cu salam toata ziua si ca are pantalonii rupti in genunchi daca are cu cine face prostii, cu cine se juca.
Mai misto e sa ai frati cand esti copil… mai misto e sa ai copii multi cand esti parinte 😀


O stii.. treaba cu alcoolul

De ce? Cum de ce frate? Esti ghei?
Asta-i raspunsul care-l primesc atunci cand intreb de ce bei alcool ma? Deja stiu cateva raspunsuri, si, venite din partea mea, care nu consum, vor parea pur teoretice.
1. Beau alcool ca sa ma imbat. E fun. Cand ma imbat, rad din orice. Ma uit la asta din fata, si daca are gulerul stramb, rad de el jumate de ora.
2. Beau sa am mai mult curaj. Mergi in club, si pentru ca esti single, de fiecare data mergi acolo in speranta ca ai sa fii agatat(a), sau ai sa pui tu ochii pe cineva. Pentru ca esti ceva mai timid, ai nevoie de cateva pahare bune sa ai curaj sa te bagi in seama pe undeva. Si, crede-ma, dupa 3 shoturi, nici n-o mai intreb cum o cheama, o iau in brate din prima.. Ies cuvintele mai repede, nu mi-e frica, pur si simplu.
3. Beau alcool sa uit. Bani n-am, probleme acasa, la serviciu, nu mai stiu s-o scot la capat.. pur si simplu, vorba celor de la Cargo „stau in carciuma sa-mi inec amarul”
Nimic rau pana acum…
Am fost intrebat de foarte multe ori: Ionut, tu de ce nu bei? E ceva legat de religie? Am raspuns simplu: Nu, n-are nici o treaba cu religia!! E legat de un principiu de viata. N-am fost beat, si n-am de gand sa ma imbat niciodata. De ce?
1. Chiar daca, sunt treaz tot timpul, si nu ma distrez asa, din orice, nu ma bufneste rasul cand vad o furnica pe masa, desi mi-ar placea sa fiu asa distrat, de multe ori, aleg sa n-o fac, sa ma ambitionez, sa imi tin capul pe umeri tot timpul, sa reusesc sa ma bucur de viata in orice moment, cand am mintea 100% limpede.. Nu-mi iese tot timpul, insa, mai incerc.. 🙂
2. Curajul asta dovedit la betie niciodata nu mi-a placut. La ce bun sa agati o gagica in club, sa-i spui una alta, si a doua zi cand te trezesti, ea te suna, innebunita de cuvintele tale, si tu, nici macar nu-ti mai aduci aminte ce i-ai zis. Plus ca mai e pericolul ala… stiu baietii bine ca bautura te face sa vezi orice citez – parasuta – am incheiat citatul, o printesa. E nasol banuiesc sa te trezesti ca printesa ta perfecta de aseara, are a doua zi 160 de kg si o fata infectata de acnee, si toate ca toate, dar cand incearca sa lege 2 cuvinte, incepi sa te dai cu capul de pereti de prostia pe care ai facut-o.
3. Nu beau alcool, si nu uit.. e adevarat. Cat timp uiti? Pana te trezesti a doua zi, mai deprimat decat seara dinainte, cu o durere de cap insuportabila, gandind despre tine ca ai o viata de tot rahatul, dupa ce ca ai atatea probleme, ai ajuns si un alcoolist. Chiar esti ratat!
E fun sa te imbeti, nu zic ca nu. Te distrezi, prinzi curaj, uiti de suparari… e ca un calmant, ca o gura de aer proaspat.. pana in momentul in care ajungi sa nu te mai poti bucura fara un pahar in fata, ajungi sa nu mai legi 2 cuvinte sau sa-ti rezolvi problemele daca nu bei. Discutau ieri 2 fete, la vreo 17-18 ani in metrou. Spunea una din ele celeilalte.. „macar acum nu mai scoate cutitul.. inainte, venea beat, se uita prin casa, si daca nu gasea motiv de cearta, inventa unul.. pur si simplu, voia sa arate ca el e stapan in casa, si ca noi ceilalti suntem nimic” – vorbea de tatal ei… cealalta „asa e si la verisoara mea… matusa mea, cand vine unchi-miu beat acasa, se bate cu el, il loveste cu tigaia in cap, il incuie in camera, de frica sa nu-i faca ceva fetei” – Stiu, aia sunt barbatii aia in criza aia de la 40-50 de ani, cand te uiti in urma, vezi ca n-ai realizat nimic, te uiti inainte, vezi ca nu mai ai timp de realizat nimic, si incepi sa te razbuni pe toti pentru asta… Incepe sa-ti para rau. Probabil ca pe nevasta cu care ai acum 2 copii pe care ii bati toata ziua, ai agatat-o intr-o seara, cand erai beat, intr-un club. Ai decis sa te casatoresti, fara sa iubesti, insa aveai deja o varsta.. Si daca n-o iubesti, si ea te iubeste, asta te face s-o privesti cu si mai mare dispret, poate chiar s-o urasti. De fapt, te urasti pe tine.. si alcoolul nu face altceva decat sa scoata ura asta din tine, si s-o arunce in cei din jur…
Stiu, aia is nebuni, cazuri de exceptie ( cam ce procent din familiile din romania se confrunta cu problema asta? exceptiile astea… cam cate sunt?… cam multe, nu? ).. Si tu stii ca nu esti prost cand esti beat, si te duci acasa si te culci.. azi, maine.. dupa aia intr-o zi, inca nu te-ai trezit din betie, te ridici intr-o zi din pat, sa iei un pahar cu apa, nu gasesti unul, ca toate sunt murdare, si atunci, pentru prima data, incepi un scandal… de la un pahar murdar.. De acolo pleaca tot.. Si in momentul in care ai facut asta o data.. s-ar putea sa ajunga un mod de viata lucrurul asta… s-ar putea sa nu se intample lucrul asta… dar daca se intampla?
De ce nu beau? – Pentru ca daca bautura asta reprezinta un risc, cat de mic, foarte mic,minuscul, de a ma duce spre o viata mizerabila, de a-mi distruge relatia cu familia, atunci ma feresc, si evit cat pot lucrul asta. Vreau ca atunci cand voi avea o familie, sa fiu un sot iubitor, un tata bun pentru copiii mei, sa-mi pot face familia fericita, si astfel sa fiu si eu fericit.. Pot sa ma distrez si cu un pahar de limonada :p


M-am saturat de criza!!

Titluri de ziare, telefoane, discutii, statusuri, statistici, stiri, reportaje, documentare – toate despre criza. Eu unu nu simt criza decat in panica celor din jur. Tare curios is cum s-a ajuns aici. Cum e de asteptat, se va termina si criza asta. Apoi, iar reportaje, titluri de ziare, discutii, statistici despre efectele ei, pagubele ei, eventualele avantaje poate.
Eu nici nu stiu la ce se refera cei care vorbesc despre criza. Unii zic ca ar fi vorba de surplus de produse si servicii. Tare is curios de ce nu mai scad din preturi ca sa vanda ? Pentru ca asta inseamna economie de piata. Cand nevoia de pe piata scade, scazi si pretul, pentru a creste vanzarile. Nu vad nici o scadere de preturi, deci nu cred in varianta surplusului. Altii sustin faptul ca nu mai exista lichiditati. In America ? Poate. Nu stiu ce-i acolo. In Romania ? Unde au disparut toate lichiditatile produse in ultima jumatate de deceniu ? Pe data de 1 iulie 2005 in Romania s-a schimbat formatul banilor. S-au taiat 4 zerouri, si toti banii vechi au trebuit schimbati, asta inseamna ca au trecut toate lichiditatile prin evidenta fondului monetar national, si prin aceasta schimbare s-a rezolvat si o parte din problema inflatiei. In nici 4 ani s-au facut disparute toate lichiditatile ? Eu nu cred nici varianta asta. Altii zic ca aceasta criza ar avea cauza si in racirea tot mai evidenta a relatiilor dintre principalul furnizor de gaze naturale si Europa. In tara noastra Rusia ne asigura 30% din necesarul de gaze naturale. Restul le avem din productia interna, insa, pretul gazului creste de 3-4 ori pe an pentru ca rusii il scumpesc. De ce scumpeste si al nostru ? N-am idee, oricum nu cred ca e vina rusilor pentru criza asta. Pretul combustibilului a crescut considerabil in ultimii 2 ani, conform pretului stabilit in SUA. In Romania pretul a crescut cat l-au ridicat americanii, insa cand acestia l-au injumatatit, la noi a scazut cu 0,5%. Anul acesta s-au anuntat din nou scumpiri de gaze, de energie electrica, de combustibil, de alimente, etc, cu peste 30%. Am facut un calcul intr-o zi si am ajuns la concluzia ca platim dari statului de cel putin 75% din venitul muncit. Da, 75% din banii nostri intra la « bugetul de stat ». Cu cei 25% ramasi poate reusim sa convingem bancile ca vom fi capabili sa achitam un potential imprumut pentru ca am ramas restanti cu intretinerea si ne da afara din apartament daca nu achitam. Incercam sa ne agatam de orice ca sa credem ca vine sfarsitul, si ne legam de pasapoarte, buletine, presedinti, si ii invinuim de Antichristm si parca inteleg mai bine cuvintele alea apocaliptice care spun ca oamenii se duceau si spuneau muntilor « cadeti peste noi », insa acestia nu cadeau. Pana in prezent am numarat din titlurile ziarelor de anul acesta 4 sinucideri la metrou, 3 tineri si un batran. O alta situatie care mi-a ramas in memorie – o mama care s-a aruncat cu copilul in brate de la etaj. Nu am o evidenta a tuturor sinuciderilor, insa rata lor creste considerabil. Oamenii sunt din ce in ce mai disperati. E criza si de medicamente. Un prieten de-al meu e asistent medical la sectia de terapie intensiva. Singurele calmante care le capata oamenii aia pe jumatate morti sunt clasicele fiole de algocalmin. El are salariu de 640 de lei intr-un oras unde chiria la internat e 300 de lei, transportul in comun pe toate liniile depasteste 70 de lei, iar cu restul de bani trebuie sa-si cumpere mancare. Eu il incurajez, sa stranga bani sa-si ia casa. In conditiile astea, daca face ceva foame vreo 4-500 de ani si reuseste sa puna deoparte cate 50 de lei pe luna – are sanse la o garsoniera confort 3 cu toaleta si dus in spatele blocului, la comun evident.
Eu unu nu-mi fac griji. Trece si criza asta. Poate vine razboiul dupa. Trece si razboiul, si poate vine inca o epoca glaciara in care in vreo 50 de miliarde de ani din pietre se vor face maimute si apoi oameni (ha !). Eu de foame inca n-am murit si nici n-am sa mor, in ploaie am dormit o singura data, ca am pierdut trenul si am dormit in gara – (nu ca n-as fi avut o casa) iar haine pe mine inca am. Ii drept ca printre « Mike », « Dulce Cabanna « si « Adibas » se mai ascunde si cate o valoroasa piesa vestimentara achizitionata in perioada de reduceri de la SH. Eu ma simt bine in ele. Daca vrea statul sa-mi ia si aia 25% care mi i-a mai lasat – tin sa-l anunt ca de foame tot n-am sa mor. Vin ciorile cu gogosi ? Nu stiu. Da eu de foame n-am sa mor. Criza, necriza, razboi, pace, accidente nucleare, orice ar veni, ceea ce face viata frumoasa n-are legatura cu banii.Pe patul de moarte nimeni n-are regrete financiare, ci singurele regrete sunt familiale, relationale, sociale, care tin de sentimente si de relatiile cu cei din jur. Eu nu vreau sa ajung la 115 ani si sa zic Doamne mai da-mi o zi pentru ca pana acum am alergat doar dupa bani si n-am avut timp de familie, de prieteni, si nici macar de Tine. Nu vreau sa fac scoala 25 de ani, sa muncesc inca 45, singurul meu scop din viata sa fie acela de a-mi permite sa cumpar medicamente cand am sa fiu pensionar, ca de la atata stres financiar sigur voi avea nevoie de o duzina de medicamente. Prefer sa muncesc 45 de ani fara sa-mi fac din scopul vietii mele banii, fara sa ma stresez din cauza lor si sa am parte de 2 fiole de algocamin la batranete si dupa ele sa mor. Is buni banii cand ii folosesc, insa, de multe ori banii costa prea mult.
Eu ma confrunt cu o altfel de criza. Insa nu o criza financiara, ci una sociala, o criza de timp liber, criza de sentimente, criza de relatii, criza de prieteni, criza de Dumnezeu. Nu mai vreau criza !! Vreau sa am timp de Dumnezeu, de prieteni, sa am timp liber in care sa pot sa cant, sa tip, sa alerg, ies in oras, sa privesc copacii, sa ascult vantul, sa scriu. Nu mai vreau criza ! De azi imi propun sa ies din criza. Si daca muncesc 10 ore, si inca 2 is pe drum, dorm inca 8 ca sa pot munci, asta inseamna ca imi mai raman inca 4 ore pe zi sa ies din criza. Cand imi fac mancare, vreau sa vorbesc cu cineva din bucatarie, cand cant la chitara, vreau sa trezesc tot etajul sa ma auda ca is in stare sa cant si dupa atatea ore de munca. N-am masina, dar am metrou, n-am bani de icre negre, dar oricum, tin mai de foame cartofii prajiti; n-am un apartament gol, insa am o camera plina. N-am bani sa ma duc in Dubai, da pot sa ies seara sa alerg pe langa Lacul Morii, n-am vazut niciodata Parisul, da nu-i nimic, il vad eu pe Google; n-am 500 de prieteni bogati, da nu-i bai, am colegi de munca, am frati, am parinti, si ei nu profita de pe urma muncii mele si ma ajuta mai mult decat m-ar ajuta toti aia 500 de prieteni bogati, si, toate la un loc nu fac cat face ca am pe Dumnezeu de partea mea. Eu unu nu mai vreau criza. Trimiteti crizele inapoi si bucurati-va de ciorile cu gogosi in cioc de care ma bucur si eu! Adevarata viata nu se opreste cand vine criza, ci abia atunci isi dovedeste valoarea!

Ionut Andrisan