Tag Archives: drept

Ce vreau sa ma fac cand cresc mare

Nu ştiu ce de m-am simţit încurajat când mi-a zis Ovidiu că el e om normal. N-are vreun talent special şi nu-i vreun geniu al ingineriei.  Mi-era ciudă că ştiam oameni din orice domeniu care erau mai buni decât aş fi putut eu fi vreodată. Adică la ce bun să profesezi un lucru dacă n-ai să fii cel mai bun în domeniul ăla, nu?  Ei bine, nu!

Am lucrat pe şantier mulţi ani.  N-am fost niciodată cel mai bun nici la spart temelii, nici la tencuit, nici la pus faianţă, nici la zidit sau făcut cofraguri. Întotdeauna exista meseriaşul ăla care venea cu o idee mai bună şi care avea tot timpul ceva ce să mă înveţe.  Am făcut înstalaţii electrice şi acolo s-a întâmplat acelaşi lucru.  Era nenea Cornel care, când îl rugam să-mi explice câte ceva, mă pierdea în termeni.  Am cântat. Cântam atât timp cât ştiam că nu apare Daniel în zonă. Când apărea el, nu mai ştiam să cânt. Oricât de mult aş fi ştiut, el se încălzea cu cele mai complicate piese pe care le ştiam eu. Am venit în Bucureşti şi am început facultatea. Am început două facultăţi nu pentru că sunt un geniu, ci pentru că n-am nici cea mai mică idee despre ce vreau să fac în viaţa asta. Până in septembrie 2008 voiam să dau la economie şi psihologie. În octombrie m-am înscris la drept şi psihologie.  M-am gândit să mă fac jurist. M-am răzgândit şi am spus că avocat ar fi mai frumos. Degeaba, că tot procuratura e mai tare. Poi dacă tot vreau să fiu tare în domeniu, mai bine tind spre judecătorie.  Am observat că şi munca de inspector HR e faină câteodată şi m-am gândit la varianta să rămân inspector.  Am studiat ceva mai multă psihologie decât s-a cerut la şcoală şi am spus că gata – sigur mă fac psiholog. Când mi-am dat seama că s-ar putea să fac foame cu psihologia, am spus că-mi deschid afacere. Am deschis firmă cu Tibi şi Ovidiu şi ne-am apucat şi de web development / design. Bani ies, dar sincer, nu prea îmi place munca asta. M-am implicat în Lyoness şi am văzut ca se pot face bani frumoşi din muncă de lobby sau cum se cheamă ce fac acolo.  Gabi mi-a spus că atunci când îşi deschide agenţie de publicitate mă ia şi pe mine în agenţia lui şi bineînţeles că am spus că mă apuc să învăţ marketing.  Bogdan mi-a spus că pot ajunge cu ceva efort în Bruxelles la Parlamentul European. Am spus că asta-i – mă pregătesc pentru Parlament. Cândva am fost şi vicepreşedinte la tineret într-un partid şi m-am gândit şi la varianta să mă bag în politică. Aa, uitasem. Mi-am depus mai demult actele la o universitate din Australia, care m-a acceptat şi mă aşteptau. N-am reuşit să fac rost de bani în timp util şi nu m-am mai dus. Mi s-a propus în mai multe rânduri să scriu pentru bani. În general nu prea am acceptat, deşi ideea nu mi-a displăcut.

Am fost întotdeauna invidios pe oamenii care au mers direct la ţintă şi au ştiut întotdeauna la ce aspiră. Medicina, arhitectură, muzică, poliţie, inginerie..

Cât am fost mic, n-am ştiut ce vreau să mă fac când cresc mare. Exact asta am ajuns.

Am 22 de ani, anul ăsta termin prima facultate şi încă n-am nici cea mai mică idee despre ce vreau de la viaţă; sau despre ce vrea viaţa de la mine.

Eu şi câte alte milioane?

Reclame

Dreptul la proprietate

Discutam saptamana trecuta cu Ruben despre simtul proprietatii.

Pana nu demult aveam cutiuta cu monede la comun.  Pentru ca in general sunt destul de calculat (calculat am zis, nu zgarcit! ) nu suportam ideea ca asupra banilor aia care erau si ai mei nu aveam control deplin.   Cred ca e si vorba de tendinta aia de independenta absoluta.  Pana si cand ne-am cumparat fiarele cu care facem zile fripte vecinilor de jos, am zis ca eu cumpar gantere si ei 3 cumpara banca si haltera.   Abia reusesc  sa ma impac cu ideea ca mananc din aceeasi oala cu Ruben si nu din cauza lui, ci din cauza mea pentru ca vreau sa stiu ca ce-i al meu e al meu.

Ruben are dreptate cand imi spune ca.. dupa ce am sa fiu la casa mea ce-am sa fac?  Acolo nu prea mai exista ideea de „al meu”.  Nu stiu ce-am sa fac, dar deocamdata vreau sa stiu ca am control deplin asupra lucrurilor mele.

Ma intreb daca ar trebui sa incep sa invat ce-i ala ciorap comun.   Mi-e incomod.

PS: a nu se confunda simtul proprietatii cu posesivitate sau egoism pentru ca sunt lucruri diferite


Osteni! Pi cai!

cine-a zis ca-i pace in Romania??

Azi e o zi istorica. Moldovenii is moldoveni, orice-ar zice ceilalti. Noi suntem invatati sa fim castigatori, sa ne luptam pentru ce vrem. Astazi, am dus ultima lupta, cea prentru Dreptul Constitutional. Ca si Stefan odinioara, multe lupte, majoritatea castigate, iar cele pierdute, nesemnificative. Eu am castiga anul asta 28 de lupte, si am pierdut 2. Pixuri bune, foi multe, imprimante secatuite si zeci de ore de stat cu cartea la lampa.. toate le-am pierdut in lupte, si m-am luptat zi si noapte cu cei mai buni neuroni ai mei. Cate-odata am fost coplesit de dusman, avand examenele la diferente foarte mici de timp, si nedandu-mi timpul necesar sa ma pregatesc. De aceea, am avut parte si de doua infrangeri. Inamicul e la pamant. Eu imi planuiesc un nou atac in septembrie, unde vreau sa-mi iau revansa pentru bataliile pierdute. Lupt impotriva a doi inamici. Unul e puternic, si va mai rezista inca cel putin 3 ani. Celalat, cred ca in 2 ani il voi face sa cedeze… Mai am de rezistat la cel putin vreo 60 de maceluri pana la final, insa, sunt sigur ca dusmani vor ceda…
Stefane draga, ai fi tu mort, dar noi, moldovenii, am ramas aceiasi luptatori. Dormi linistit, ca are cine lupta!