Tag Archives: dorinta

Străduințe

Un cort de două persoane, rătăcit gol în cântecul vechi despre marea din vamă.

O floare care ieri era ofilită și astăzi și-a plâns petalele în așteptarea furtunului de la irigații

Un elefant care evadează dintr-o cușcă și fuge la autogara obor să-și ia bilet spre Australia

Un vis care nu și-a găsit stăpân însă care și-a deschis o casă de vise orfane

Un câine care stă colac în parcarea de la Piața Crângași ciulind urechea la fiecare zgomot care seamănă a pisică

O minge de volei care se zbate să ajungă lângă lună la fiecare aruncare

O foaie care își caută încă drumul spre cartea a cărei povești a întrerupt-o.

O femeie în a cărei ochi stă drumul către el

O clipă de liniște care se sinucide bând un pahar de amintire expirată

Un copilaș născut bătrân infiat de o speranță tânără cu care s-a căsătorit la 12 ani.

Reclame

Invidii

A stat acasă şi s-a pregătit aproape 2 ore pentru event.  A avut grijă să-şi întindă părul bine cu placa, să-şi mascheze bine ridul de pe frunte, şi-a creionat bine ochii, şi-a colorat discret pleoapele şi şi-a ondulat genele. S-a dat cu un ruj puţin strălucitor să dea împresia ca buzele sunt mai voluptoase, apoi puţin fond de ten să ascundă orice mică imperfecţiune.  A călcat cu grija rochiţa aia gri, nici prea decoltată dar nici candidă. Se aşează bine rochia. Ajunge până puţin deasupra genunchiului. Dresul e de culoarea piciorului. Se încalţă cu pantofii ăia pe care-i poartă doar cu ocazii speciale.  Nu uită nici de eşarfă, parfum, poşetă şi bineînţeles zâmbetul ei cuceritor.  Se mai uită încă o dată în oglindă pentru ultimele retuşuri.  E perfectă. Frumuseţea ei naturală, machiajul discret, hainele perfect asortate cu tenul, constituţia ei şi nu în ultimul rând accesorille creează pur şi simplu imaginea unei fete perfecte, demne de invidiat.  Ajunge la întâlnire. Nu încearcă să se etaleze pentru a fi admirată. Ştie că discreţia de cele mai multe ori e mai atractivă decât ostentaţia.  La un moment dat se deschide uşa.  Intră în sală fosta ei prietenă cea mai bună.  Acum se evită din cauza unui conflict din trecut când aşa zisa prietena a ei a încercat să se pună între ea şi prietenul ei.  Toate privirile se îndreaptă spre ea. Pff.. e imbrăcată de zici că-i pe centură. Şi-a luat blana să-şi acopere umerii goi.  Are rochia aia scumpă.. Cât snobism. Şi ce decoltată e!  Nici măcar nu-i aşa de frumoasă.  S-a îngrăşat o grămadă în ultima vreme. Dar cu toate astea, lumea e de altă părere. Nu înţeleg cum o pot admira pe ea! Sunt orbi?? Se duce şi ea să o salute din politeţe şi să fie în ton cu mulţimea. Îi aruncă un zâmbet fals şi se întoarce grupul ei.  Nu mai e ea în centrul atenţiei.  N-are nici un rost.. Se îmbracă şi pleacă acasă.. Ce seară de doi lei…

Am scris o variantă decentă a invidiei.  În general invidia scoate din om cele mai sinistre si neortodoxe dorinţe.  În mod sigur fata şi-ar fi dorit ca fosta ei prietenă să-şi rupă tocul,  să i se rupă dresul, să-i crape fusta şi în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva de genul să poată spune: „aşa-i trebuie!”.  Cred ca invidia e unul din lucrurile care sunt cel mai greu de recunoscut. Când recunoşti că eşti invidios pe cineva, practic iţi recunoşti inferioritatea în faţa acelei persoane şi n-are cum! Ea, cu care am copilărit împreună, care lua 5 când eu luam 8, căreia i-am împrumutat de atâtea ori bani.. ea,  persoana aia atât de vulnerabilă să fie divinizată iar eu nici să nu fiu inclusă în discuţie? E dureros şi greu să recunoşti când o persoană care nu ţi-e simpatică, o persoana cărea îi ştii vulnerabilităţile, exact ea să fie mai bună decât tine.   Pur şi simplu n-are cum!

Cu toate astea, încerc întotdeauna să apreciez când este ceva de apreciat chiar şi la persoanele pe care nu le suport, iar aprecierea mea face ca omul respectiv să fie mai uşor de acceptat tot pentru mine.


A 3-a dorinta

Este povestioara aia clasica.. Nici nu mai stiu unde am auzit-o. Banuiesc ca nenea Florin a spus-o intr-o predica de-a lui, dar nu sunt sigur.

Un om mergea pe strada si la un moment dat il abordeaza un cersetor ca sa-i dea si lui ceva, ca n-are ce manca, etc. Omul scoate din traista lui o paine si ce mai avea pe acolo si ii da cersetorului.  In momentul ala cersetorul isi da gluga de pe cap jos si spune.. ca el e Dumnezeu si implineste 3 dorinte omului pentru ca a fost bun.
Asa ca omul ii spune lui Dumnezeu:
-Poi Doamne, in primul rand vreau sa-mi dai sanatate mie si familiei mele.
– S-a facut. Pana muriti n-o sa aveti probleme cu sanatatea nici unul.
– In al doilea rand as vrea un ban de-asta infinit ca sa nu-mi mai lipseasca nimic cat traiesc.
Ii da Dumnezeu o moneda si ii spune ca daca tine moneda aia in buzunar, o sa tot scoata bani de acolo si n-o sa se mai termine banii.
– In al treilea rand Doamne as vrea sa multumesc pe toata lumea.
Se uita Dumnezeu la om si ii spune zambind dezaprobator:
– Fiule, lucrul asta nici eu nu-l pot face.

Probabil povestea are mai multe variante, dar ideea e e aceeasi.


Prima zi din ultima luna

La multi ani copilasi.

Doriti-va ce vreti azi, ca doar e ziua voastra, nu? A noastra. Eu imi doresc o punga de ariel automat ca dero asta cu care am spalat ultima data n-a fost bun de nimic… Fiecare cu ce-l doare, nu?

Voi vreti ceva de ziua voastra?


D-ale bisericii

Azi am mai auzit una.  Eu unu detest religia. Ce inteleg eu prin religie?

Se ia una bucata biserica si una bucata popa. Se iau mai multe bucati de credinciosi.. sau creduli, nu stiu cum sa le zic.  Trebuie multe bucati tare. Se duc bucatile in biserica si se aseaza in genunchi. Vine popa si incepe sa-i stropeasca cu apa sfintita (cu argint evident).  Nimic dubios. La un moment dat, toti crestinii aia se pun pe burta jos. Popa incepe sa ii calce in picioare practic, adica sa calce pe ei si sa ii stropeasca in continuare.  Ei se inghesuie acolo sa fie calcati de popa. Cica daca esti calcat in picioare de popa ala atunci ti se indeplineste ce dorinta vrei tu.  Din cate am vazut eu, popii astia in general cam depasesc suta de kile.  Is curios cati din enoriasi vin a doua oara cu dorinta de a rezolva o durere de spate ceva.  Da – asta la vreo 50 de km de Bucuresti.

Se mai ia una bucata biserica si una bucata popa. Biserica o asezam pe un deal si ii facem un zid mare imprejur. Pe popa il punem in biserica. Se ia una bucata credincios – sau credul, cum vreti si se aseaza la poalele dealului. Punem credinciosul in genunchi si ii dam sarcina: urca in genunchi dealul, si inconjoara zidul bisericii de 3 ori in genunchi pe aleea din beton si ti se indeplineste o dorinta.  Nu conteaza ca iti sangereaza genunchii de nu te vezi si ca ai sa mergi schiop doua luni, ideea e sa faci cum iti zice popa ala daca vrei sa ti se indeplineasca dorinta. Asta e la vreo 10 km de Suceava.

Acu, fara intentia de a ofensa vreo traditie, vreun cult, religie, vreun om.. intrebarea mea… de unde au scos prostiile astea de obiceiuri sado-masochiste ca eu am citit de  cateva ori biblia de la cap la coada si n-am gasit nimic care sa semene cu ce se intampla acolo.    Una e sa crezi in Dumnezeu si alta e sa crezi in niste farmece si niste traditii idioate care iti dau tie nu stiu ce impresie ca ai contribuit cu ceva pentru indeplinirea rugaciunii.  Ca e mult mai usor sa lasi un popa sa iti rupa spatele decat sa iti corectezi putin din comportament, si e mult mai usor sa iti rupi genunchii decat sa iti ceri iertare de la cineva caruia stii ca i-ai gresit. Prea mare mandria. Lasa ca mergem la biserica si ne rezolva popa daca ne rupem spatele si ne farmam genunchii daca Dumnezeu nu poate mocca.  HA!

Later update: Imi pare rau de limbajul folosit in articol si imi cer scuze fata de cei care se simt ofensati. Nu sterg articolul pentru ca parerea mea ramane aceeasi vizavi de aceste traditii, si nu cenzurez articolul pentru ca blogul asta ma reprezinta pe mine asa cum sunt, cu defecte cu tot. A lipsit diplomatia din articol si maniera in care am spus lucrurile a fost nepotrivita. Nu-mi ascund imprefectiunea, ci mai degraba incerc sa o corectez.


Biciclete

Va povesteam cateva zile in urma de bicicleta mea albastra. Ei bine, m-am gandit la ultimul lucru care l-am scris acolo(” Atunci am inteles: N-am ce vreau, ca mi-i mie lene sa cer o minune.   Dumnezeu nu-i asa zgarcit.”) si am creat o pagina noua.

Pagina „Biciclete” am creat-o pentru a face o lista cu lucruri pe care ni le dorim.

Creez lista asta din 2 motive: in primul rand,  atunci cand scrii, cand iti faci o lista cu lucruri de care ai nevoie, atunci iti creezi o mica directie pentru banii tai, si tinzi sa devii mai organizat. Aia 250 de lei care iti raman la salariu, nu-i mai dai pe bautura cand vezi lista aia, ci ii investesti in ceva de acolo.  Sunt bune micile investitii, banii cheltuiti ceva mai cu cap.
Al doilea motiv pentru care am crea lista este faptul ca, nu vreau sa-mi asum merite totale nici pentru micile realizari si daca pana la sfarsitul anului viitor voi pune cate un „ok” la fiecare punct din lista,  vreau ca ok-ul ala sa fie un multumesc adresat lui Dumnezeu,  un multumesc pentru sprijinul Lui.
Pentru lista aia vreau sa spun o rugaciune in fiecare seara, si nu vreau ca lista sa se limiteze doar la ce imi doresc eu, asa ca, daca vrei sa apari pe lista, lasa un comentariu acolo cu lucruri pe care ti le doresti (vreau sa fie materiale, tangibile, ca sa nu fie loc de subiectivism, asa ca , n-am sa trec pe lista „fericire”, „o viata mai buna” , sau altfel de lucruri generale. Deasemenea nu trec dorinte de genul „castig la loto”, „sa ma imbogatesc peste noapte”, etc. Daca te trec pe lista acolo, atunci inseamna ca esti de acord sa te rogi cel putin o data pe saptamana pentru lucrurile din lista.
Cred in lucruri realizate de noi, insa cred si in minuni, si unde mie mi se pare ca mi-e imposibil sa acumulez, sau sa fac ceva, imi ramane speranta unei minuni. Asa ca, dati un click pe Biciclete.


Pentru ca trebuie…

Aveam de gand sa scriu altceva azi. Va spun inca de la inceput ca ce scriu e neinteresant, si cel mai probabil nu merita atentia voastra, insa, pentru ca aici e locul meu, cutiuta mea cu jucarii, locul unde pot sa visez, sau sa scriu despre cum mi-as dori sa fie anumite lucruri, sau sa nu fie, locul unde din cand in cand, au voie sa apara masinute de razboi langa papusi barby, si unicorni langa lei, imi permit pe langa realitate, sa-mi mai aduc aminte si la ce visam candva.
Ma gandeam zilele astea.. mentalitatea cu care am crescut.. Imi doream tare mult un telefon anume, dar pentru ca nu mi-l permiteam pe ala, mi-l dadeam la schimb pe al meu pentru unul mai bun, desi nu-mi doream telefonul ala, insa.. simplu, mi se parea mai bun decat ce am. Si o tot lungeam cu compromisuri de-astea, si cu afaceri de genul asta prin care nu reuseam niciodata sa castig ceea ce vreau cu adevarat. Nebunie viata asta..
Cand eram mai mic, mi-am dorit sa continui scoala de muzica, insa a trebuit sa fac ceva mai practic pentru binele viitorului meu. Mi-am dorit cand am mers in tabara, sa ma urc sus pe piatra, si sa stau singur, insa a trebuit sa fiu prezent in colectiv, ca nu cumva sa deprim pe careva cu starea de visator. Mi-am dorit sa plec in Australia, insa, a trebuit sa n-o fac, pentru ca trebuie sa ma limitez la viata reala.. visele sunt pentru nepragmatici, exact cum nu trebuie sa fiu, pentru a ajunge cineva. Mi-am dorit sa fiu diferit, insa, a trebuit sa ajung un om normal, pentru ca e gresit sa fiu diferit sau sa gandesc diferit. Mi-am dorit sa fiu destept, insa, a trebuit sa ascund asta, pentru ca tot timpul as fi parut prea arogant. Mi-am dorit sa mai fiu putin copil, macar inca o zi, insa a trebuit sa fiu matur pentru a ramane pe linia de plutire. Mi-am dorit sa fi avut mai mult timp sa cant, insa, a trebuit sa lucrez, si dupa serviciu a trebuit sa invat. Mi-am dorit sa vin acasa.. de multe ori.. insa, a trebuit sa-mi platesc facturile atunci, si nu mi-au ramas bani sa vin. Mi-as fi dorit sa fi avut, dupa 5 zile de serviciu, un weekend liber, in care sa ma pot odihni linistit, insa nu-mi permit asta. Trebuie sa merg la scoala, sa invat, sa strang multe diplome, ca sa reusesc sa-mi platesc ratele cand am sa fiu mare. Mi-am dorit sa merg in pantaloni scurti la serviciu, dar a trebuit sa port o tinuta ceva mai decenta, ca sa dau dovada de bun simt si de seriozitate. Mi-as fi dorit sa nu am biroul albastru, insa trebuie pentru ca asa il au toti. Mi-am dorit sa inteleg de ce trebuie atatea lucruri pe care nu mi le-am dorit niciodata. De ce trebuie sa lupt inspre alta directie decat cea pe care o doresc? Mi-as fi dorit sa fi fost iubit candva de cineva, dar a trebuit sa invat ca, in viata, tot timpul vor fi unii mai buni ca mine si daca ma lupt cu ei pentru acelasi lucru, pierd. Mi-as dori sa nu stiu exact ce se va intampla in urmatorii 150 de ani din viata mea, insa, a trebuit sa-mi fac un plan precis, si sa realizez ca ceea ce trebuie sa se intample, se leaga prea putin de ceea ce imi doresc. Mi-as dori ca dupa ce fac tot ce trebuie, sa fiu fericit, insa ceea ce trebuie sa ma faca fericit, este ceea ce deja am (si altii n-au), de parca ne-am dori toti aceleasi lucruri. Mi-as dori sa pot da toate lucrurile pe care le am si nu ma fac fericit, altora, care le doresc mai mult decat mine, si mi-as dor sa pot avea eu, ce arunca altii la gunoi. Trebuie prea multe lucruri… Nu mai ramane loc sa-mi doresc.. sa visez.