Tag Archives: dialog

The story of a lost dream

Sometimes I imagine myself talking with her. She stays near me, on my right side, looking to an indefinite horizon, smiling on my every word to her. There is no struggle. I try, but I fail to hide a discrete smile that betrays a certain type of happiness. I take slowly her hand into mine, she leaves herself totally lost in my arms and whispers with a secretive voice:

– Where do you think is it?

– Oh, It’s there.

– Do you see it?

– No, but it’s definitely there.

– How can you say?

– I feel it.

– You are a fool. How can you feel it?

– How can’t you?

– What are you talking about?

– What are you talking about?

She laughed sinking deeper into my arms and after a few seconds of silence she whispered with the same secretive voice:

– We will find it, don’t worry… I know it’s there.

Reclame

Regulament

– Popoi! Popoi nu m-auzi?! Ridică-te în picioare când vorbesc cu tine! Hai mai repede! Stai jos! (…) De ce te asezi mă?! Sus înapoi! Scoate mâinile din buzunar! Uită-te la mine! Ridică-te mă în picioare când vorbesc cu tine! Aruncă guma! N-o lipi sub bancă mă nenorocitule! Du-o la coș! Stai în bancă mă unde pleci ?! Pune-o într-un șervețel! N-auzi Popoi?! Pune guma într-un șervețel! Încheie ultimul nasture de la cămașa că nu suntem la vândut mici în piață! Nu mai molfăi mă! Nu ți-am zis să arunci guma?! Te dau afară! Pune guma într-un șervețel! Eu vorbesc singură? De ce n-ai pus guma într-un șervețel?!

– Am pus-o.

– Și ce molfăi atunci?! !!

– Gumă.

– Popoi, nu mă persifla! Aruncă guma! (…) Nu o arunca mă pe jos că te omor! Ia-o de acolo, pune-o într-un șervețel și adu-o la mine! Acum!! Să te văd eu cum o pui. (..) Așa! Acum vino cu ea la mine! (…) Arată-mi șervețelul. (…) Nesimțitule! Du-te și aruncă-l la gunoi!… Popoi! Uită-te la mine! Ce molfăi?!!

– Gumă..

– De unde?!!!!

– Din pachet.

– Ieși afară!!!! (….) Popoi!!! (…) –  Dă-mi și mie una dragule…


Dialog cu Dumnezeu

-Pentru ca merita mai mult decat poti tu sa oferi!
-Poftim??
-Gandeste-te singur. Nu esti stabil. Stii la ce ma refer.
-Da bine, de acord cu tine, dar totusi, nu ma descurc si asa?
-Tu ai impresia ca ti-am lasat cartea sa o citesti ca pe o poveste? Crezi ca gasesti de unul singur principii mai bune decat ce ti-am oferit eu acolo?
-Poi..
-Zi-mi, cine a creat toate astea, eu sau tu?
-Poi..
-Din moment ce eu le-am creat nu ti se pare ca stiu putin mai bine cum functioneaza si care-s principiile care trebuie sa se respecte sa mearga totul asa cum trebuie?
-Ba da.. dar.. ce am gresit?
-Un singur lucru iti spun. Noi doi trebuia sa fim prieteni si sa lucram la asta impreuna. Asta ai gresit.. M-ai dat la o parte
-Dar nu te inteleg!! Imi spui niste lucruri pe care nu le inteleg!
-Mi-ai cerut vreodata un raspuns si nu ti-l fi dat?
-Mi-e frica..
[pauza] – tot el continua
– Merita mai mult.. sa stii ca m-a durut asta.. e prima data cand aud ca iei apararea cuiva in defavoarea mea. Parca noi doi trebuia sa fim prieteni cei mai buni..
-Si din vina cui nu suntem? Tu stii ca te-am asteptat. Stii ca te-am sunat. Ti-am lasat mesaje. Ti-am oferit voluntar ajutorul chiar daca nu mi l-ai cerut. La urma te-ai comportat parca ai fi facut totul de unul singur. Te-am lasat, pentru ca nu te ajut pentru aprecierea ta, ci pentru ca tin la tine. Am vazut ca nu ai, si ti-am dat. Ai stiut ca-i de la mine si cu toate astea nu mi-ai zis un multumesc. Spuneai ca le meriti. Te-am lasat si atunci.
-Dar tu stii ca si eu m-am luptat atat..
-Crezi ca esti singurul care s-a luptat? Uita-te in jur. Toata lumea se lupta si cu toate astea sunt putini aia care obtin. Ai primit sansa de a avea ceea ce iti doresti. Ti-am dat sansa asta.. De data asta ti-am zis… cu cat mai departe pleci, cu atat mai sarac ai sa fii..Nu.. Nu saracia aia… Imparteam totul inainte.
– … [un oftat lung]… Imi pare rau..
– Hai sa fim prieteni… iar