Tag Archives: crestinism

Camasa de duminica

In dimineața asta am să vă spun un secret.

Când eram mai mic aveam un loc de liniște în care îmi puneam gândurile la un loc și le lăsam să se așeze până se făcea liniște. După ce se făcea liniște puteam să-mi încep rugăciunea liniștit. N-aveam nici un șablon, ci întotdeauna spuneam ce-mi trecea prin cap. De o mulțime de ori am tăcut. N-aveam nevoie să spun nimic, ci doar să stau acolo. Era ca un restart care mă ajuta mult să o iau de la capăt în fiecare zi. Nu că aș fi avut o viață tare grea, însă mă mai stresam cu câte o lucrare de control, cu câte o absentă nemotivată, cu câte o neînțelegere cu unul sau altul, cu câte o fată care-mi plăcea și pe care n-aveam curaj nici măcar să o salut.  Rugăciunea aia mă ajuta să trec peste toate și a doua zi să o iau de la capăt optimist și zâmbitor în sufletul meu, chiar dacă afișam încă de pe atunci o privire dezarmonizată total de cuvintele mele.

Poziția multor prieteni m-a dezorientat de multe ori. Eram forțat parcă să aleg între rugăciunea pe care o făceam în fiecare seară și comportamentul meu de multe ori ostentativ distrat. Când ești spiritual, ești serios. Nu faci miștouri, nu deranjezi pe nimeni și nu-ți faci prietenii cei mai buni pe ceilalți doi cei mai obraznici colegi din clasă. Cumințenia din zi ar trebui să fie dovada rugăciunii de seară. Nu puteam să contrazic, însă nici nu puteam să aplic lucrul ăsta.

Acum, după mai bine de 10 ani vizitez mai rar locul ăla și rugăciunea aia sinceră și naivă de atunci s-a transformat parcă într-o listă de lucruri pentru care trebuie să fiu recunoscător și o altă listă de lucruri care trebuie rezolvate. Sinceritatea n-a dispărut totuși. Recunoștința e poate mai mare, pentru că înțeleg mai bine lucrurile acum și imi pasă de oamenii și lucrurile pentru care mă rog.

Conflictul a rămas însă același. Nu se poate să împac rugăciunea de seară cu prietenii hedoniști centrați doar pe distracție. Nu se poate să fiu sincer cu Dumnezeu și să ascult Muse in loc de Smith sau Coldplay în loc de Hillsong. Nu pot amesteca lucrurile spirituale cu cele firești. Oamenii trebuie să vadă că nu mă enervez, nu-mi faci griji, că nu întorc capul după fete și că un pahar de vin e o spurcăciune pentru mine. Eu nu sunt de pe planeta asta.

Doar că fățărnicia mă dezgustă.  Problema cea mai mare nu e legată de ceea ce afișez, ci mai degrabă de ce-i cu adevărat acolo, in partea stângă sus, sub cămașa calcată pe care o îmbrac duminica la biserică.

Reclame

Lucruri pe care nu le inteleg

Probabil ca n-am sa pot intelege niciodata de ce in timp ce imprumutam bani de la FMI, in timp ce mii de oameni raman fara loc de munca, in timp ce crestem impozitele, taxele, scadem salariile,  ne permitem sa „investim” mai bine de 400 de milioane de Euro intr-o catedrala in Bucuresti.

N-am sa inteleg de unde atata spiritualitate intr-un popor care a luat premiul intai la gradul de nesimtire in Europa.

N-am sa inteleg de ce mai vine popa sa sfinteasca peretii, daca eu aud aceleasi racnete in fiecare noapte la vecini.

N-am sa inteleg de ce iti mai pui batic pe cap cand mergi la biserica, daca decolteul tau e pana la buric.

N-am sa inteleg de ce cand tii post, nu te gandesti niciodata la Dumnezeu, ci continui sa injuri, sa te imbeti, sa fii egoist.

N-am sa inteleg de ce devii brusc impotrivitor cand auzi pe unul ca s-a facut „sectar”, cand de fapt tu n-ai nici o treaba cu Dumnezeu sau religia, singurul motiv pentru care te pastrezi „asa cum te-ai nascut” e faptul ca la tine „ai voie” sa faci de toate.

N-am sa inteleg de ce cat traieste bunicul, de ziua lui nu-i dai nici macar un telefon, care costa 10 centi, dar pe inmormantarea lui cheltui 3000 de euro.

Nu pot sa inteleg de ce la nunta mai faci un juramant, in biserica,  in fata unui Dumnezeu in care nici nu crezi.

Nu inteleg cum poti combina mielul de Paste cu whiskey si nu inteleg cum se poate sarbatori Pastele intr-o discoteca.

Insa, inteleg de ce o sa ma injurati pentru articolul asta. Nu-i bai, va spovediti sambata si va iarta popa.