La munca, nu la-ntins mana!

Dupa cum bine NU stiti, chiar daca am doar 21 de ani, munca nu mi-e chiar straina deloc.
Nu pun la socoteala ca-mi fac patul inca de la gradinita si ca faceam curat in casa (si mizerie ce-i drept). Asta n-o consider munca. Consider munca aia unde am debutat in clasa 1. De la 7 ani ma lua tata cu el pe santier, imi dadea o maturica in mana, o mistrie si ma punea sa fac curat pe acolo, sa-i dau cate o caramida la mana, si bineinteles, ma platea pentru asta. De la el primeam 10000 de lei pe zi. Patronii pe unde lucram mai cotizau si eu, ca doar eram un dragut :)). Aia erau banii mei de cheltuiala. Altii nu prea vedeam, si sincer, nici nu-mi trebuiau altii. Tare mandru ma mai simteam cand primeam salariul.. Asa, ca un om mare..   Si asa, din clasa 1, am inceput cu munca, si inca nu m-am oprit. Pana in clasa a 10-a stiam deja sa fac de toate. Am legat fier, am turnat temelii, am zidit, am tencuit, am pus faianta, gresie, rigips, am tras glet, am dat cu var, am facut cofraguri, am turnat sape, placi,tamplarie si cam tot ce tine de munca de santier. In clasa a 10-a am inceput sa lucrez la instalatii electrice. Si in 2 ani de zile, am avut ocazia sa fac mai de toate si pe acolo – am sapat santuri, am fixat cabluri pe pereti, am bagat fire in coplexuri, am montat doze, am montat lampi si aparate, am invatat sa leg si doze, sigurante in tablouri, etc. Cand am venit in Bucuresti, am vrut sa ma angajez tot electrician, insa mi s-a oferit sansa sa lucrez in Resurse Umane, si clar ca n-am refuzat, asa ca de atunci lucrez in Resurse Umane. Pe langa Resurse Umane am predat si engleza dupa programul de lucru,  cateva luni. Acum, lucrez in Resurse Umane si la blog. Da, si la blog ca e mult de munca si aici.
Bineinteles ca si la mine ca la tot omul au mai aparut si altele pe parcurs, care nu prea se pun la socoteala, gen, instalat windowsuri, depanari de computere, devirusari, cate un atestat, am corectat o lucrare de licienta chiar, am cantat, am cantat mult, am avut o mica orchestra cu care imi bateam capul, apoi mai multe tentative de formatii, am impartit pliante, am lipit afise, am facut agricultura si am facut si scoala intre timp.. ca tot omul..

Pe langa faptul ca ma laud de nu mai pot in articolul asta, ( ca doar nu-i asa grav sa te lauzi cu munca ta, nu?) incerc sa ma gandesc care munca a fost cea mai faina. Concluzia, muncile sunt toate mai la fel, diferenta o face colectivul cu care muncesti. Prefer sa sap santuri pe ploaie si sa rad o zi intreaga cu colegii decat sa sta in fata unui computer, la caldurica si sa ma plictisesc o zi intreaga. Bineinteles ca prefer sa stau la caldurica o zi intreaga si sa ma distrez, decat sa stau in frig si sa ma distrez. Mediul in care am lucrat a facut toata diferenta si inca o face. Sa ai cu cine sa legi o vorba, sa spui o gluma, sa nu fii frecat la melodie de sefi non-stop face ca serviciul sa-ti para chiar fain. Asa ca, nu conteaza asa mult ce faci cat conteaza cu cine faci.. Nu mi-ar fi rusine sa bat la ciocan o viata intreaga, si nu mi-ar fi rusine sa dau semnaturi o viata intreaga. Ideea e sa am oameni faini langa mine.

PS: la IMGB am nimerit bine, ca am cu cine ma distra, si ca sa le creasca inima, normal, hai sa mentionam cativa: Marian ( Fatsoo), Andrei (Mengiaina), Bogdan ( IT, Vangiaina), Bogdan (Lepra), Anton (Poaltong), Felix, Mirciulica (Ala mic), Marius ( Bran), Eu (Bloggiana) bineinteles, si multi altii..

Concluzia: invata sa te intelegi bine cu colegii, sa te distrezi cu ei, ca a 3-a parte din viata o petreci cu ei – punct –