Tag Archives: concert

Concert de Craciun – Cristian Cazacu

Iulian si Gabi s-au gandit sa ne faca o surpriza frumoasa de Craciun anul ăsta și l-au chemat în București pe omul care a lăsat Penielul cu mandibulele până în pământ de la prima lui piesă.
Cristian Cazacu va cânta luni de la 19:00 într-un cadru mai intim, „ca de la prieteni pentru prieteni” la Home Matache (în zona Piața Matache – cum intrati pe strada perpendiculara cu Iulia Hasdeu, faceti prima la stanga, în capăt)

Intrarea va fi 10 lei.

Găsiți detalii la Gabi și pe facebook.

Reclame

Oratoriul „Messiah”

Două ore de Handel vor demonstra că muzica nu se ascultă… se trăieşte.

Am să vă fac cu mâna de pe ultimul rând de la bass.

Luaţi-vă prietenii cu voi.

See you there!

 

 

PS: Mulţumesc celor ce n-aţi ascultat


Concertul povestilor copilariei

Mai multe detalii pe: http://pasicatreviata.ro/2010/12/concertul-povestilor-copilariei/


Cantec de gasit

Sa povestesti un film.. o piesa de teatru.. un comedy show…  un magic show…nu-i greu;   insa un concert…e prea mult.

Muzica e altfel. O traiesti.

Alerg nebun
Si-mi scoate inima fum si cant
Un cantec fara vreun rost adanc
Te caut pe toate strazile
Din viata asta.

Tu poate oi fi
Ascunsa dupa vreun zor de zi
O lume-ntreaga sta intre noi
Dar am un cantec si-am sa cant
Pan’ ai s-auzi.

Am sa-i conving
Pe toti nebunii din viata mea
Sa cante pana cand sunetul
Va sparge si usa ta si-ai
Sa-ntelegi ca nu esti singura

Eu cant si nu ma opresc
Sa stii
Sunt doar jumate’ de om
Alerg
Sa ma topesc in tine si sa ma-ntregesc…

Alerg nebun
Imi scoate inima fum si cant
Un cantec fara vreun rost adanc
Te caut pe toate strazile din viata asta


Weekenduri de capitala

Cand le spun ca mie imi place in Bucuresti, ei imi zic ca am luat-o razna.   Pentru ei Bucurestiul inseamna aglomeratie, nebunie, poluare, galagie, in mare inseamna ceva de cosmar (pentru un pensionar zic eu).

Cum sa nu-ti placa in Bucuresti cand vine si cate un weekend ca asta care incepe vineri seara cu party-ul de la Roblogfest.  Sambata la amiaza, meciul de rugby dintre Romania si Spania, sambata seara specatolul de iluzionism al lui  Vlad Grigorescu. Printre astea nu mai punem la socoteala ca vineri e ziua lui Bogdan IT si sambata ziua lui Alex.   Cum sa nu-ti placa in Bucuresti cand aici ai ce face in weekenduri si alte lucruri in afara de vazut telenovela de la ora 1 amiaza, aia de la 4, iar seara de mers la magazinul de dupa colt, de cumparat o punga de seminte pentru telenovela de ora 9.

De luni in exact 2 saptamani (adica pe 12 aprilie 2010), la Sala Palatului va fi un concert pe care iubitorii de rock si muzica clasica n-ar trebui sa-l rateze.  Cred ca stiti toti de Mozart Rocks.   Pentru mine asta e unul din cele mai faine concerte anuale din Bucuresti.   Biletele costa intre 40-100 de lei, dar fac toti banii.

PS: Cu cine ma intalnesc si la ce eveniment? Hai, ridicati doua dejte sus.


Un cadou de Craciun

Asa, acu hai sa o facem pe profesionistii iar in ceea ce priveste cadourile.  Am facut un sondaj, nu tare multe voturi, insa voturi importante. Hai sa zic intai de ce conteaza mai mult sondajul meu facut la 80 de oameni si nu cel al unui centru de statistica facut la 8000 de oameni. Cred ca e evident. La sondajul meu au raspuns oamenii din anturajul meu, prietenii mei, oamenii carora le fac eu cadouri. Asa ca, am aflat direct de la ei ce cadouri prefera.  Nu-mi retrag cuvintele din articolul trecut despre cadouri , insa, am sa incerc sa fiu putin mai open minded. 

Sincer, oarecum ma surpind rezultatele sondajului.  Ma asteptam sa fie mai apreciate plicurile cu bani, ma asteptam sa fie mai apreciate florile. Asa, sa vorbim putin despre cadourile de Craciun.  Am facut un mic research pe internet sa vad cam ce se recomanda si ce nu se recomanda de Craciun.    In prima faza eram putin sceptic, dar, apoi, dupa ce am vazut rezultatele sondajului am decis sa nu mai fiu asa comunist. Asa ca..

De Craciun nu recomand plicuri cu bani decat in familie daca e cazul (si nu, prietena nu-i familie) De Craciun nu recomand cani pe care sa scrie Mere Xmaz. De Craciun nu recomand nici macar florile.  De Craciun biletele la concert si cinele romantice nu sunt considerate cadouri ci mai degraba niste lucruri care vin natural in perioada asta.

Recomand de Craciun: o carte buna, o bluzita, un fular, manusi, sau, un ceas sau o bijuterie faina.  Pentru copii o jucarie merge perfect, sau o consola ceva. Copiii nu apreciaza hainele si nici cartile.  

Nu, nu e o perioada cand trebuie sa fim mai buni, mai atenti. Mai buni si mai atenti trebuie sa fim tot timpul nu doar de Craciun, insa, daca perioada asta e un pretext sa ne schimbam putin din atitudine, atunci profitam si de asta.   E frumos sa dai un cadou de Craciun. Cand eram copil asteptam tot anul perioada asta. Stiam ca trebuie sa primesc ceva.  Mi-e ciuda cand vad ca oamenii se schimba intr-un mod ciudat. In loc sa dai o jucarie unui copil, nu ii dai nimic sau ii dai ceva ce esti dator sa-i asiguri ca si parinte.  In loc sa dai un cadou dragut prietenei tale, ii cumperi  un bici din sex-shop pentru ca ti se pare mai funny.  In loc sa-i dai o carte sorei tale, nu-i cumperi nimic, ca oricum nici ea nu-ti cumpara. N-are bani.    

Cadoul NU inseamna comert. Nu dai din bun simt pentru ca si tu ai primit. Nu dai  ca sa primesti inapoi. Dai pentru  in semn de apreciere, de dragoste fata de acea persoana.  Poate ca anul asta e un an bun sa-ti arati aprecierea… Chiar daca-i criza.

PS:  ideile si recomandarile alea de cadouri reprezinta parerea mea subiectiva


Eram eu.. un menuet

Eram mic. In clasa a 5-a.  La ora 6 urma sa am primul meu concert. Primul concert… Cantam un menuet. Sol major. De la ora 4 pana la 5 jumate il cantam intr-una. Mi-era frica.  La 5 jumate a venit profesoara mea, mi-a luat flautul din mana si mi-a zis sa ma duc sa ma aerisesc pentru ca n-o sa am probleme.  Tremuram tot. Am intrat in sala. Doua trei sute de oameni. Vorbeau intre ei. Era si mama. Era si profesorul de teorie. Profesoara de pian. Diriginta. Multa lume.. stateau si pe scaune, si pe scari.. era plin. Eu stateam pe scaun, cuminte, nu spuneam nimic, asteptam.

A cantat primul copil, al doilea, al treilea, toti aplaudau. Erau bucurosi sa-si vada copiii cantand pe scena.  Dupa vreo 5-6 piese am auzit, asa , ca un zgomot de fundal “In continuare il vom asculta pe Ionut Andrisan intepretand Menuet de Beethoven”. M-am urcat pe scena. Am incercat sa ma uit in sala, insa reflectoarele imi bateau exact in ochi.  Am inceput sa cant. Nici nu mai stiu daca aveam ochii inchisi sau deschisi.  Era o piesa grea pentru mine.  Incet, incet, am uitat de scena,  uitasem de oameni, pur si simplu traiam piesa. Imi imaginam o sala mare si pustie, o scena prafuita si goala. Cantam acolo.  Am cantat ireprosabil. La urma, oamenii din sala s-au ridicat in picioare si au inceput sa aplaude. Au aplaudat mult.  M-am inclinat spre ei, am multumit si m-am dus inapoi la locul meu. Eram fericit. Imi iesise tot. Sau nu. Nu stiu. Nu ma interesa. Oamenii m-au apreciat. Eu m-am apreciat.  Inocenta mea de atunci, munca imensa pe care am depus-o, emotiile alea, sala aia, aplauzele alea, muzica aia, n-am sa le uit niciodata.

Ala eram eu..

Poza preluata de pe www.photo.net