Tag Archives: complicat

Ii cerem prea mult

Nu există zi de la bunul Dumnezeu în care să nu aud oameni care se plâng de munca lor.  Nu ştiu de ce există impresia asta generală că fiecare are o treabă care implică stres, o muncă grea de mare responsabilitate, când de fapt realitatea e cu totul alta.   Problemele cu care se confruntă angajaţii de cele mai multe ori au soluţii simple care implică în cel mai rău caz un dram de efort intelectual, puţină muncă şi ceva răbdare. Atât.

Eşti lucrător comercial (vânzător mai pe româneşte) –  dai bună ziua-> scanezi produsele->iei banii->dai restul-> urezi omului o zi buna.    Foarte complicat.

Eşti funcţionar: dai bună ziua-> asculţi solicitarea omului-> umbli puţin în baza de date-> dai un răspuns care se găseşte în mod sigur în cele maxim 100 de pagini de informaţii pe care ar trebui să le deţii -> dai un print la o hârtie dacă e nevoie -> urezi omului o zi buna.  Trebuie studii superioare.

Eşti secretară -> răspunzi la telefoane, faci cafea, faci niste programări, traduci niste documente, afli nişte informaţii. Prea mult stres.

Lista poate continua mult. Dacă suntem sinceri cu noi înşine, în general munca asta de stat pe scaun nu-i aşa complicată.  Nu-ţi trebuie abilităţi de superman să ştii să lucrezi cu o bază de date, să te descurci cu o limbă străină, să cauţi nişte informaţii, să trimiţi un email cu titlu şi formulă de adresare şi bineînţeles să stii să faci documentare pentru domeniul tău.   Problema e de disponibilitate.  Întotdeauna există scuze de genul: „pentru banii pe care-i primesc, deja fac prea mult” , „nu ţine de meseria mea” , „nu ştiu” , „nu se poate” , „lasă că merge şi aşa”, „sunt supra-solicitat” etc.  Mi-e aproape silă când văd muncă făcută maxim de prost,  când trebuie să dai telefon de 5 ori să pui omul să-şi facă treaba lui, când văd că omul preferă să se chinuie un an de zile cu un lucru pentru că îi e lene să găsească o soluţie de optimizare.

Sper să se aprobe cât mai repede noul Cod al Muncii care dă voie concedierea pentru „necorespundere profesională”. Poate oamenii se mai responsabilizează.

Este o scenă în filmul „Extract” când managerul de producţie urmăreşte împreună cu patronul firmei un stivuitorist care tocmai răsturnase o grămadă de cutii. Replica managerului e una care pur şi simplu m-a fascinat:
„Uită-te la el. Toată cariera lui se reduce la a conduce un stivuitor; şi poate te-ai gândi ca ar vrea să şi înveţe cum se face asta. În nici un caz. Îi cerem prea mult.”

Reclame

Juvenilitate

Ambitii copilăreşti ale unor persoane care au impresia că lucrurile astea îi vor scoate dintr-un anonimat indus de tipic, creându-le o falsă impresie a unei identităţi separate, a unei diferenţieri sociale pe baza unui obicei artificial şi forţat de o simplă şi singură apreciere venită într-un moment de instabilitate self-imagistică conturând un alter ego mai acceptat şi mai integrat social decât realitatea personală, toate ducând la personificarea ambientală şi negarea adevăratei identităţi, apelând la consimilititudini cu vechiul ego pentru o metamorfozare parţială şi sperat semi-permanentă, încercând o revenire evolutivă asupra originalităţii primare direct proporţională cu nivelul de integrare socială reuşit.

gen:

El e băiatul care îşi lasă unghia de la degetul mic să crească mai mult. Spui că-i o vrajitoare, însă fără unghia aia nu s-ar mai remarca cu absolut nimic.

Şi-a lăsat, mustaţă ondulată. Îi stă total aiurea, dar el e ăla cu mustaţă.

Ea e fata care nu se piaptănă niciodată. Ea are un păr mai special, alergic la pieptene probabil. Dacă s-ar îngriji, atunci n-ar mai fi ea.

etc.

Bleah.. juvenilitate


Un acum

Pff, cand ma gandesc la cat de misto a fost in copilarie. Cum ne jucam prin fata casei, cum n-aveam nici o problema. Ce mai faceam pe la scoala.. Era wow.. as da orice sa dau timpul inapoi..

 Sa vezi peste 1 an cand ma duc la facultate, sa vezi peste 3 ani cand termin facultatea. Sa vezi dupa ce termin masterul ce fac.  Sa vezi dupa ce imi gasesc serviciu.  Sa vezi dupa ce imi cumpar masina. Sa vezi dupa ce ma insor. Sa vezi dupa ce imi cumpar o casuta. Sa vezi dupa ce o sa fiu manager. Sa dupa ce imi schimb locul de munca.. Sa vezi dupa ce imi pleaca copiii la facultate.. Sa vezi dupa ce ies la pensie.. Sa vezi ce sicriu misto imi cumpar….

Imi amintesc ce-mi spunea Mihai cand l-am intrebat daca ii pare rau ca s-a casatorit asa repede, ca de.. alte responsabilitati, alta viata.   Mi-a zis ceva ce parca imi rasuna si acum in minte. Ionut, fiecare perioada din viata are parti frumoase si parti poate mai complicate. Nu poti sa plangi dupa ce-a fost odata. Nu poti sa traiesti asteptand un maine mai bun.  Trebuie sa te bucuri de prezent, sa traiesti in prezent.  Viata de familie e diferita, insa e faina.. nu pot sa o compar cu perioada din studentie, ca e total diferita. E diferita, dar e asa faina.. 

Sa traiesti in prezent… e o realizare