Tag Archives: competite

Sol diez

De ceva timp nu-mi mai găsesc cuvintele pentru articole noi, însă pentru a scoate o mână la suprafaţă în semn că nu m-am înecat încă, am căutat un articol vechi, un draft care n-a văzut publicul până acum. E puţin pueril poate, e un articol care a aşteptat momentul potrivit să iasă la lumină.  Poate ăsta e momentul.

Aveam vreo 11-12 ani cred. Eram undeva într-o biserică cu unul din prietenii mei cei mai buni.  Urma să cântăm. Înainte de program, repetiţie, ca de obicei. Îmi cere să-i dau la pian o gama cu un semiton mai sus decât normalul.  Ii spun că-i dau cu un ton, pentru că mi-e greu să cânt în Sol diez.  S-a uitat la mine mirat şi am văzut în ochii lui ceva între dezamăgire şi bucurie.  Ştia şi el să cânte la pian, însa până în momentul ăla considera că sunt mai bun decât el, că le ştiu pe toate. Mi-a găsit Sol diezul la care nu eram bun şi ăla a fost momentul din care s-a schimbat complet atitudinea lui faţă de mine. Nu mai eram Ionuţ care ştia să cânte Fur Elise la pian, nu mai contau Sonatinele, Fuga lui Bach, nu mai conta că foloseam pedala de Sustain (lucru mare pe vremea aia), era Sol Diezul ăla cu care el se descurca şi eu nu.  De atunci s-a născut o mică tensiune între noi, din cauza unei concurenţe prosteşti, unui sol diez nenorocit.  Am rămas prieteni  şi suntem şi acum, însă întotdeauna a existat un Sol Diez care ne-a ţinut la o oarecare distanţă. Mi-am dat seama că niciodata, dar absolut niciodata nu trebuie să-ţi faci prieten foarte bun pe cineva care şi-a facut pasiunea numărul 1 din pasiunea ta numărul 1.

Nu cred în prietenia dintre doi baieti care iubesc aceeaşi fată, dintre doi oameni care cântă la acelaşi instrument, separat,  aceluiaşi public, dintre doi antreprenori care produc acelasi lucru pentru aceiasi clienti.  Întotdeauna se naşte o concurenţă care va face pe unul să se simtă mai prejos şi pe celălalt mai sus; întotdeauna fiecare va căuta să fie mai bun decât celălalt şi vor face pe absolut toţi oamenii din jur niste arbitri ai concurenţei lor. Am încercat să mă feresc de concurenţa asta, pentru că in fond e o problema stupida a unei mândrii şi al unui egoism, însa cel mai uşor mă feresc de concurenta dintre prieteni, pur şi simplu nefăcându-mi prieteni care mi-ar putea fi concurenti sau care au un caracter mult prea competitiv pentru a lăsa loc unei prietenii.

Mi-e mult mai uşor să accept diferenţele dintre mine şi prietenii mei, decât asemănările dintre noi, pentru că niciodată nu mi-a plăcut să fiu confundat sau comparat.

Reclame

Viata de blogger…

 Poi pentru ca toata lumea va scrie cum a inceput toata treaba asta cu blogul eu am sa va spun cum am s-o termin.
Deci, cica eram eu pe la 95 de ani, si stateam in fata computerului si bloguiam. Normal, déjà aveam domeniul meu, pentru ca déjà castigasem concurusul ala organizat de blog18ro . Si cum stateam eu acolo si intrebam alti pensionari bloggeri de unde ne mai cumparam azi Prostamol, m-am hotarat sa nu ma mai duc eu, ci sa-mi trimit servitorul german (pentru ca din pensia mea de blogger imi permiteam sa angajez un german, si pentru ca atunci veneau germanii la munca in Romania, si nu invers cum se intampla in viitor) Dar vremea a trecut si am facut 63 de ani. Imi amintesc de parca ar fi fost azi. Noroc cu blogurile astea de unde am aflat ca pot iesi la pensie mai repede de 65 pentru ca implinisem 40 de ani de munca asidua in afara si in curtea blogului. Ee, si vremea a trecut, si imi amintesc cum il duceam pe fecioru-miu la facultate, normal, facultatea de bloggeri, pentru ca déjà se inventase facultatea asta ( asta se intampla prin 2038, cand aveam eu 50 de ani). Normal. Asa tata, asa fiu. Ee, si dupa ce l-am trimis pe fecioru-miu la facultate, au mai trecut cativa ani, si a dat si el examenul de capacitate. Ma, asa de recunoscator is cu blogurile astea. Am dat peste filmuletele alea ale lui Chirila, din viitor.. viitorul indepartat, (prin 2009) unde explica el ca de fapt in viata trebuie sa faci ce-ti place. Si l-am intrebat pe baiat ce-i place, si mi-a zis ca-i place fotbalul, asa ca am cautat pe bloguri si am gasit un liceu bun : ala de silvicultura. Singur in padure, poate-i vine mintea la cap. Tare mare influenta a avut toata treaba asta cu bloggingul la mine. Déjà prin 2015, cand am facut nunta, miliarde de cititori de-ai mei au aflat ca ma insor si mi-au trimis cadouri. Tot dintr-un blog am aflat si ce trebuie sa fac cu ele, cu cadourile, ca de neveste stiam. Sa le pun in pod, ca daca am blog,  atunci am tot ce-mi trebuie pentru a supravietui (nu nevestele, cadourile).   Ehee, vreme trece, vreme vine,  stau pe blog si-asta-i de bine.. Prin 2009, cand am inventat eu blogul, lucram la IMGB. Pentru ca eram cam multi in firma, lumea ma cunostea dupa blog, si sa-i vedeti pe toti cum veneau sa-mi ceara autografe, sau ma plateasca sa scriu despre ei pe blog, ca vor si ei sa fie faimosi cum is eu.. .. sau ma rog.. nu chiar asa :)).  M-a ajutat mult sa supravietuiesc blogul asta. In tinerete nu eram eu asa rabdator, si cand ma enerva cineva, in loc sa-i arunc cu prastia in cap, imi ziceam « lasa ma, ca ajung eu acasa si sa vezi ce scriu despre el pe blog », sau, daca imi zicea cineva ceva de rau, de exemplu « ba, tu nu te uiti ca ai 1.70?», eu ii replicam taios « da ma, dar macar am blog » si ii inchideam gura. Replica asta cu « da ma, dar macar am blog » a ramas si acum una invincibila, inpenetrabila, sau cum era cuvantul ala care exprima ceva care te lasa fara replica.
In concluzie, provincial bucurestean caut influenta. Bloggingul se ofera. Da cineva mai mult ? Daca nu, atunci particip la concursul asta  pentru competitie in primul rand, apoi pentru  domeniu si hosting, ca sa ma fac blogger super-profesionist.  Stiti voi, concursul ala organizat de blog18 în colaborare cu gazduire-blog.ro; Gazduire-blog.ro  care este o alternativă de găzduire a blogului, pentru toate buzunarele, preţurile începând de la 17 euro / an, cel mai scump pachet fiind de 30 euro / an… si la la la la la… Viata de blogger.. ce sa-i faci..