Tag Archives: chitara

O amprenta

Ma simt aproape vinovat ca inca nu i-am dedicat nici un articol lui. A trecut multa vreme de atunci, insa el a fost unul din oamenii principali care m-au facut sa ma indragostesc de muzica.

Cea mai frumoasa si mai incurajatoare discutie pe care am avut-o vreodata a fost  acum 7 ani, in clasa a 8-a,  cu el, profesorul meu de pian.

Vorbele alea imi rasuna zilnic in minte si parca le aud tot mai des: „Ionut, asculta la mine. Cand iti place ceva in viata, nu te mai uiti nici la bani, nici la faima, nici la ce spun ceilalti, la nimic. Degeaba ai bani, degeaba esti tare daca ai o viata mizerbila si deprimanta.  Niciodata sa nu renunti la ceea ce iti place, pentru ca in momentul ala, ai sa renunti la fericire; si nu se merita.”

Multumesc domnule Ianos Valentin pentru ca ati fost mai mult decat un profesor pentru mine.

PS:  Jumatate din Rugaciunea de seara s-a implinit.  Mi-am dat comanda de flaut 🙂

PS2: Eu doar in filme am mai vazut profesori care, cand vad copilul plouat sa-l ia deoparte si sa-si faca timp sa discute cu el

Reclame

Dezacordat

Sunetul chitarii dezacordate
In armonie cu povestea fara final
Sunetul mobilei stricate
Sunet de vis.. vis ireal

Sunetul tacerii tale
Sunetul lent al inimii mele
Sunet de flori fara petale
Sunet de vis..  de vise rele

Sunetul meu cand ma trezesc
Cand ma trezesc speriat de ce-am visat
Sunetul mut cand zdranganesc
Sunet real.. dezacordat


Cand eram mic..

De dimineata de cand m-am trezit, m-am uitat la chitara ce frumos statea la locul ei si imediat mi-am amintit de unul din visele mele din copilarie: sa-mi fac trupa si sa cant. Ma gandeam atunci la ce bine ar fi fost sa am o orga. In clasa a 5-a am plecat la Bucuresti sa-mi aduc orga. Apoi ma gandeam la ce bine ar fi fost sa stiu si sa cant.  Din clasa a 5-a am inceput lectiile de pian si de flaut. Am avut o formatie a clasei cu colegii.. ne mai intalneam si mai cantam. Din clasa a 9-a trupa s-a rupt pentru ca am plecat de la liceul de arta. Ziceam ca oricum nu eram asa bun la pian cum erau altii. M-am apucat de chitara. Am inceput sa cant. As fi cantat intr-o trupa. Da de unde.. n-ai chitara. Am venit in Bucuresti si mi-am luat si chitara. Acu, ai chitara si n-ai cu cine..  Cand o sa ai cu cine, n-o sa ai timp. Tot timpul o sa apara ceva..

Si uite asa te lasi pagubas de tot ce-ai visat.. Nu?


Cantece de demult

guitar paintingDaca ar fi sa pui in ordinea valorii toate obiectele care le ai, pe care l-ai pune primul?

Ne-am invatat sa gandim cu portofelele, si deja cand pun intrebarea asta incep calculele.  Numarul 1: telefonul meu smecher – lumea ma suna, sun eu pe altii, stau pe twitter de pe telefon, fac poze, ma joc pe el cand sunt in calatorii, plus ca unul ca asta costa vreo 500 de euro..  stai stai stai… 500 de euro nu-i numarul 1!   laptopul – am dat 1000 de euro pe el, si imi este absolut necesar. Pe langa valoarea lui, ma ajuta sa mai castig si altii bani pe langa. Ziua lucrez pe el, seara bag un film, e foarte important.  Stai, am zis 1000 de euro? Ce vorbesc eu aici? Masina mea costa vreo 8000 de euro. Ce ma fac fara masina? Daca n-ar fi ea, nici pana la bancomat n-as ajunge sa-mi scot banii de pe card. N-as ajunge la serviciu, acasa, as fi ca un om paralizat, si pana la urma, decat paralizat cu bani, mai bine sanatos fara bani. 

Da, asta inseamna sa gandesti cu portofelul.  Pentru mine cel mai valoros obiect nu-l telefonul, nici laptopul, nici metroul (ca masina n-am).  Astea creaza stres, agitatie, nervi.  Si stii la cine apelez sa ma calmez? La Takamine-ul meu. Chitara mea. Cant, si uit. Uit de scoala, uit de serviciu, uit de nervi, de suparari, de probleme, uit de tot… Parca atunci cand incep sa cant se creaza o lume noua in jurul meu. Imi inchid ochii, si pe langa chitara parca incep sa aud cum bat si tobele undeva langa mine, aud bassul, aud un solo de vioara, aud acompaniamentul pianului…toate puse pe o scena fara spectatori..  N-am cum sa nu le aud… Si cant.. cateodata pana adorm…sau, uit..  te caut pierdut – click si play

(poza preluata de pe brucepaine.co.nz)