Tag Archives: casatorie

Ziua 3 – Despre planuri, sau cum sa nu ai morcovul cand te gandesti la viitor…

Il stiti pe taktu?  El e unul din cei 3 colaholici iar cand nu e colaholic e IT-ist, nu obisnuit, ci se ocupa cu partea de design.  Mi-a atras atentia intr-un mod deosebit prin stilul lui de abordare al lucrurilor. Imi place ironia lui.  L-am rugat sa scrie un articol despre viitor, iar eu unul am ramas impresionat de ce a scris.  Chiar foarte impresionat.

In caz ca n-ati banuit, titlul e la misto. Daca stiam asa ceva, scriam o carte si eram milionar in euro pana acum. Dar viitorul pe care ni-l imaginam toti astazi suna cam asa: criza, somaj, saracie, impozite, faliment, AH1N1, 2012 si lista poate continua…
Presupun ca motivul pentru care Ionut m-a rugat sa scriu azi e pentru ca la 23 de ani m-am casatorit si probabil miscarea asta i s-a parut foarte indrazneata. Probabil una din intrebarile care apar acum este: Esti sigur ca era momentul potrivit pentru asa ceva? Pe scurt, da.
Contextul n-a fost chiar favorabil, pentru ca nu am parinti parlamentari, vamesi sau magistrati, nici apartamente la liber si case de vacanta. Iar gandul unei indatorari colosale dupa eveniment m-a bantuit in fiecare clipa.
Modul de gandire al lumii moderne implica planuri detailate, proiect pe 5 ani, asigurari peste asigurari si multa, multa precautie. Sigur, nu e nimic gresit in a face pasi siguri, dar pasii siguri nu acopera atata distanta cat un salt. Tradus, traiesti foarte sigur, dar nu prea faci nimic.
Acuma sa nu credeti ca am mers la oha cu nunta. Am avut destule planuri facute cu ceva vreme inainte de decizie, dar in acelasi timp aveam multe necunoscute in toata ecuatia, care au ramas necunoscute pana aproape de eveniment.
Totusi, am avut parinti care m-au sprijinit, familie care m-a ajutat, n-am cumparat lucrurile pe care le puteam face singur (ex: decoratiuni, invitatii) si am apelat la toti prietenii mei de fiecare daca cand stiam ca pot sa ma ajute. Am lasat restul necunoscutelor sa fie necunoscute, m-am uitat la viitoarea sotie, am luat-o de mana si am sarit in marea de semne de intrebare. Si nu regret nimic.
Nunta a iesit aproape perfect, datoria care ma bantuia n-a mai aparut, iar acum n-avem nici grija unei locuinte.
Sa nu credeti ca asa s-au sfarsit toate problemele noastre. Cei 2 lei din portofelul meu atesta ca viata e destul complicata si ca traiul fara griji e un basm pentru cei mai multi dintre noi. Dar asta n-ar trebui sa ne sperie nici un pic, din contra, ar trebui sa ne impulsioneze sa vrem mai mult de la viata noastra.
La urma urmei, prezentul de azi a fost, candva, viitorul ala incert si infricosator.

Reclame

Doua scene

S-o luam de la inceput.   Scena 1:

Vineri seara eram cu Adi la un suc. In fata lui Adi, doi porumbei se uitau intr-o revista de rochii de mireasa. Da, ati ghicit, erau logoditi.  Baiatul foarte interesat de ce era in revista, fata cu ochii aiurea. Bine, nu aiurea, la Adi. Se uita, iar se uita, insista, baiatul o vede. Mai in gluma, mai in serios ii bune mana pe obrajori sa-i intoarca privirea la el. Ea se uita putin in revista, apoi iar la Adi. Baiatul se cu tensiunea-n vene la maxim ii spune pe un ton linistit totusi.. „Nu vrei sa uiti si la rochii?” – la care ea raspunde nervoasa „Auzi, tu nu-mi dictezi mie ce sa fac!”.

As face un comentariu, dar intai sa derulez si scena 2.

La metrou la Universitate. O doamna foarte draguta, foarte frumos imbracata astepta pe peron cu un copilas langa ea.  Copilasul alerga pe acolo, ea nici nu-l baga in seama. La un moment se duce baietelul pe scarile rulante si incepu sa se joace pe acolo.  Mamica lui draguta nici macar nu intorsese capul sa-l supravegheze putin. Se lasa copilasul prins de multime pe scari si dupa ce urca putin incerca disperat sa coboare pe scarile in miscare.. Se baga disperat printre oameni si cobori. Mama lui vazuse agitatia si striga la el sa vina mai repede langa ea. El vine ispasit, mama il apuca de o mana si ii zice – citez – ba handicapatule, ce-i cu teatrul asta care-l faci aici??  stai aici si nu te mai misca sa nu te pocnesc – am incheiat citatul.  Mi-a picat fata cu totul..

Vedeti cumva legatura? Sau continuitatea scenelor?  E nevoie sa zic morala sau e evidenta?   Apropo.. care-i morala din toata treaba asta?


Intrebare de 10 puncte

Mi-au respins astia de la banca overdraftul pentru ca nu-s casatorit. Mi-au promis in schimb, ca daca ma insor, imi dau overdraft.  Sa ma insor pentru banii aia?

Imediat mi-a zburat mintea la o anumita discutie cu care am avut-o cu mai multi baieti. Intrebarea mea e ..   Daca vrea o baba de 75 de ani, care are casa mare si masina faina, ai accepta? Ea in 1-2 ani da ortu popii si tu ramai cu averea.  Cei mai multi au zis ca ar face asta.  S-ar casatori pentru bani. 

Deci.. daca ar veni o baba ( in cazul in care esti baiat) sau un mos (in cazul in care esti fata), care dupa moaca lui arata ca mai are o basina si moare si ti-ar cere sa te casatoresti cu el/ea, iar dupa ce moare iti raman tie toate posesiunile lui, ai accepta?  Nu vorbim de cineva putred de bogat. Sa spunem ca are un logan si un apartament cu 2 camere intr-o zona medie.. de genul Crangasi… 

Ai accepta?