Tag Archives: casa

IMMaterial

Lasandu-ma prada capcanei adolescentine in care fiecare actiune proprie devine un fel de practica ideala valabila tuturor, fiecare conceptie devine principiu neechivoc si  universal, ma afund si mai tare in amatorismul unei filosofii ieftine, comparandu-ma cu omul de langa mine, intotdeauna inferior si ma expun ostentativ, nu pentru a ajuta, ci pentru a demonstra.

N-am realizat multe, asta in ideea in care realizarea are intotdeauna o nuanta materiala. Exista intotdeauna scuza unui context nefavorabil, insa conditia deja mi-am depasit-o. Asta cred eu. Daca cineva a realizat mai mult, atunci pun asta intotdeauna pe seama unei sustineri, unui context mai favorabil, unui echilibru constant. Singurul om care ma poate umili e acela care a plecat de la acelasi nivel sau mai jos, a trecut prin aceleasi lucruri si a ajuns mai sus pentru ca a muncit mai mult. Aici n-am niciun fel de replica valida.

Sunt un om mic. Dovada cea mai clara e lipsa modestiei.

Realizarile n-au niciodata o conotatie materiala. O masina nu spune multe. Mai toata lumea are masina. O vacanta in Grecia nu-i nici o realizare. Un smartphone nu spune nimic iar 48 de metri patrati intr-un ansamblu de placi de beton nu-i ceva pentru care merita sa-ti vinzi viata. 

Loialitatea spune multe, integritatea spune si mai multe iar smerenia e un fel de apogeu. Dar stim predica asta. O auzim in fiecare luni, marti, joi, duminica… Noi tot masina vrem. 

Reclame

Elementare pentru barbati

Îmi cer scuze dacă astăzi am să ţin puţin cu donşoarele, însă de prea multe ori, noi aştia care stăm cu burta la bec şi cu ochii înfundaţi în televizor avem pretenţii de la ele să ştie să facă mâncare,  curăţenie, să calce.. să ştie să facă de toate, pentru că de.. noi ar trebui sa aducem banii în casă.  Există anumite lucruri pe care un bărbat dacă nu ştie sa le faca.. i-aş sugera sa renunte la titlul asta.

1.  În mod sigur se mai ard becuri în casă, se mai strică prize aşa că ar fi bine să ştii să opreşti curentul şi sa schimbi o priză, să înlocuieşti un neon sau să ştii că pentru maşina de spalat şi aerul condiţionat iţi trebuie priză cu siguranţă separată în tablou.

2. E cam trist dacă mergi şi îţi cumperi un şifonier de la IKEA, ajungi cu el acasă şi realizezi că n-ai habar să citeşti o schemă de asamblare şi trebuie să chemi tâmplarul sa-ţi monteze dulapul.

3.  Dacă pentru prima renovare ai chemat zugravul pentru că tu nu ştiai să tragi glet, pentru o a doua, când e nevoie doar de aruncat lavabil pe pereţi chemi iar zugravul pentru că nu ştii să foloseşti un trafalet, prietene, din nou e trist.

4.  Mi-e şi ruşine să menţionez faptul ca în peretele tencuit nu se bat cuie, ci se fac găuri cu bormaşina apoi se bat dibluri.  Cam cum arată un bărbat care nu ştie să ţina în mână o bormaşina şi sa dea 3 găuri să poata monta dulăpiorul pe peretele din baie?

5.  Chiar daca n-ai maşină, mi se pare absolut obligatoriu să ştii să schimbi o roata sau să rezolvi o pană.

6.  Şi acum să o dam putin pe software, chiar ai de gand să suni toată viaţa pe prietenul tău ITist când ai de instalat un windows sau un driver?

7.  Dând-o puţin şi pe instalatii sanitare.. când începe să miroase a mort în bucatarie ar trebui să te gândesti ca poate e cazul sa schimbi scurgerea de la chiuveta;  asta înseamnă să ştii să foloseşti o şurubelniţă în cruce şi o cheie franceza.

8.  Sperând că n-o să cumperi din prima copilului tău un scuter, ci ai să fii şi tu mai verde,  ar fi de bun simţ să ştii nişte noţiuni primare despre cum sa repari, să montezi şi să demontezi o bicicleta.

Ideea e simplă – cum tu n-ai chef să angajezi  bucatareasă sau menajera cand ai o femeie harnica acasă, nici ea n-are chef sa angajeze electrician, instalator, zugrav şi mecanic când eşti tu acasa.


Ziua 3 – Despre planuri, sau cum sa nu ai morcovul cand te gandesti la viitor…

Il stiti pe taktu?  El e unul din cei 3 colaholici iar cand nu e colaholic e IT-ist, nu obisnuit, ci se ocupa cu partea de design.  Mi-a atras atentia intr-un mod deosebit prin stilul lui de abordare al lucrurilor. Imi place ironia lui.  L-am rugat sa scrie un articol despre viitor, iar eu unul am ramas impresionat de ce a scris.  Chiar foarte impresionat.

In caz ca n-ati banuit, titlul e la misto. Daca stiam asa ceva, scriam o carte si eram milionar in euro pana acum. Dar viitorul pe care ni-l imaginam toti astazi suna cam asa: criza, somaj, saracie, impozite, faliment, AH1N1, 2012 si lista poate continua…
Presupun ca motivul pentru care Ionut m-a rugat sa scriu azi e pentru ca la 23 de ani m-am casatorit si probabil miscarea asta i s-a parut foarte indrazneata. Probabil una din intrebarile care apar acum este: Esti sigur ca era momentul potrivit pentru asa ceva? Pe scurt, da.
Contextul n-a fost chiar favorabil, pentru ca nu am parinti parlamentari, vamesi sau magistrati, nici apartamente la liber si case de vacanta. Iar gandul unei indatorari colosale dupa eveniment m-a bantuit in fiecare clipa.
Modul de gandire al lumii moderne implica planuri detailate, proiect pe 5 ani, asigurari peste asigurari si multa, multa precautie. Sigur, nu e nimic gresit in a face pasi siguri, dar pasii siguri nu acopera atata distanta cat un salt. Tradus, traiesti foarte sigur, dar nu prea faci nimic.
Acuma sa nu credeti ca am mers la oha cu nunta. Am avut destule planuri facute cu ceva vreme inainte de decizie, dar in acelasi timp aveam multe necunoscute in toata ecuatia, care au ramas necunoscute pana aproape de eveniment.
Totusi, am avut parinti care m-au sprijinit, familie care m-a ajutat, n-am cumparat lucrurile pe care le puteam face singur (ex: decoratiuni, invitatii) si am apelat la toti prietenii mei de fiecare daca cand stiam ca pot sa ma ajute. Am lasat restul necunoscutelor sa fie necunoscute, m-am uitat la viitoarea sotie, am luat-o de mana si am sarit in marea de semne de intrebare. Si nu regret nimic.
Nunta a iesit aproape perfect, datoria care ma bantuia n-a mai aparut, iar acum n-avem nici grija unei locuinte.
Sa nu credeti ca asa s-au sfarsit toate problemele noastre. Cei 2 lei din portofelul meu atesta ca viata e destul complicata si ca traiul fara griji e un basm pentru cei mai multi dintre noi. Dar asta n-ar trebui sa ne sperie nici un pic, din contra, ar trebui sa ne impulsioneze sa vrem mai mult de la viata noastra.
La urma urmei, prezentul de azi a fost, candva, viitorul ala incert si infricosator.


Cash-caval de loto

M-a sunat Vasile duminica. Din vorba in vorba nu stiu cum ajungem sa ne punem problema, cum ar fi daca am castiga la loto. Ce am face cu banii.  Am auzit zeci de oameni care s-au pus in situatia asta si recunosc si eu personal am facut-o de cateva ori.  Toti, fara exceptie sustineau ca o mare parte din bani vor sa o doneze,  sa o dea cadou sau sa faca ceva caritabil.  Ia sa vedem, suna cunoscut?

„Ba, eu daca castig la loto iti cumpar un apartament in centrul capitalei si iti iau si un bemveu seria 7. Asculta la mine!”
„Daca as castiga la loto mi-as dori tare mult sa ajut copiii saraci care n-au posibilitati si care o duc rau”
” Daca as castiga la loto as sponsoriza pentru toti prietenii mei o excursie in jurul lumii”
” Eu daca as castiga as construi 3 spitale unde toti bolnavii ar putea sa vina gratis.. fara spagi.. ”

Si lista poate continua la nesfarsit.. si asta cand vorbim de ce am face cu banii nostri pentru altii, ca daca e sa intram ce ne-am cumpara noua, atunci s-ar putea sa nu ne ajunga 10 premii de la loto cu cate am vrea pentru noi.
Eu zic sa facem un exercitiu de proportie. Castigi la loto 2 mil de euro sa zicem. Dupa spusele tale, cel putin 500 de mii ii donezi. Sa zicem ca donezi doar 200 de mii, adica 10% din bani si cu banii aia iti alinti prietenii, familia, etc. – Acum exercitiul meu. Ai in portofel 200 de lei. De ce nu iei 10% din ei, adica 20 de lei sa cumperi o floare mamei tale sau sa platesti o masa in oras unui prieten? De ce avem impresia ca daca am avea multi bani, atunci am fi cei mai darnici si mai draguti, iar acum, cand ne invartim intre salariul minim si cel mediu, nu dam nici o guma orbit mocca? Daca acum, cand am putin, nu stiu sa impart din putinul meu, in mod sigur cand o sa am mult n-o sa dau nici cat dau acum. De ce? Pentru ca zgarcenia, avarismul, lacomia, toate astea nu dispar o data cu inmultirea banilor, ci mai degraba cresc si ele. Sau nu-i asa?

Ba, eu unu recunosc, daca am sa castig la loto.. pardon.. daca am sa joc la loto si printr-o minune am sa si castig, eu voua nu va dau nimic. Da absolut nimic! O sa-mi tin toti banii pentru mine si o sa ma sparg in figuri cu ei. N-o sa va mai bag in seama pentru ca o sa am prieteni din dorobanti cu bani multi, asa ca mine. Voua am sa va zic ca daca vreti bani sa munciti, ca nimeni nu se imbogateste peste noapte! in afara de mine, normal.. Eu recunosc ca asa as face..
Voi mai aveti iluzia ca o sa fiti Maica Teresa?

sursa imagine: http://faithcenter.files.wordpress.com


Convorbiri cu IMGB

Dragi colegi,
03042009-0011 Ma simt cumva dator sa va adresez aceste cateva cuvinte, insa pe langa datorie, recunosc ca mi-e si drag sa o fac, pentru ca voi sunteti principalii mei prieteni din Bucuresti.
Dupa cum vedeti, la IMGB e la moda boala. Intai Andrei, cu paralizia locala, apoi, forja cu medicalul ei din cauza cilindrului fisurat, apoi otelaria cu mica explozie de acolo. Nu stiu ce mai urmeaza insa, deja imi fac griji cu Marian care merge de vreo 3 luni la stomatolog si nu mai termina cu el. De Mirciulica ce sa mai zic, cand saracul era sa moara acasa la Bogdan. Nicusor inca asteapta sa-i cada unghia de la fotbalul ala jucat la -10 grade. Bogdan IT, cred ca are un inceput de amnezie. De ceva vreme incoace, tot timpul isi uita in birou tigarile. Eu ti-am mai zis Bogdane – profita de amnezia asta si lasa-te de tot de ele! Bogdan QC – sincer – si pentru tine imi fac griji. Nu cred ca are Raluca  kilometri facuti cu masina, cati ai tu cu bicicleta aia. Te sfatuiesc sa o lasi mai moale, ca multi au murit din cauza accidentelor de bicicleta. Bogdane G, de tine ce sa zic – te vad mai linistit putin, si nu asa expus la riscuri cum is ceilalti. Daca vine boala si la tine, doar de la tigari sa te ia, sau stiu eu – stres poate? ( Eu pentru cei 3 Bogdani am un respect deosebit pentru ca ei imi citesc blogul. Am sa incerc sa le ofer material bun de citit si mai departe). Anton! sa nu crezi ca de tine am uitat. Pentru ca tot vorbim de riscuri, eu iti zic clar: tu poti sa faci ce vrei, ca esti moldovean, si noi moldovenii nu ne imbolnavim niciodata, pentru ca pe anticorpii nostri ii cheama Stefan cel Mare! Iar tu Raluca, mai rezisti? Ai avut si tu medicalul tau, spitalul tau, dar ai vazut ca suntem baieti buni si am fost de ti-am adus ciocolata. Eu unu.. de la ce sa ma imbolnavesc? De baut ati vazut ca nu beau, de fumat nici atat, cu bicicleta nu merg, si pe langa astea mai port si casca.
Acum, ati vazut si voi: bolile vin si pleaca, forja daca se strica se repara, si totul revine la normal. Astea sunt lucruri care ne mai scot din rutina noastra zilnica. Pentru ca – stiti voi – viata este ca tractorul – cate-odata se mai strica ceva, cateodata mai face cate o pana. Tot timpul am legat comparatia asta cu rutina. De multe ori lasam totul sa mearga din inertie. Ne alimentam din cand in cand cu cate o zi de concediu, cate o excursie, cate un chef unii din voi, apoi iar la munca. Deja stim ca ultima saptamana din iulie si prima din august vom avea vacanta. Deja stim si cata vacanta vom avea de Pasti. Ne stim atat de bine programul zilnic, incat vorba ta Nicusor – scriem parolele la computer din reflex, fara macar ca sa le stim. Pur si simplu merg degetele singure pe tastatura. Stim ca la ora 9 sunt cei mai multi in pauza. Stim ca la 4:15 suntem toti in fata firmei sa plecam acasa. Stim cand luam salariul, si stim unde trebuie sa-l dam. In fiecare zi – stim totul cum se intampla asa de bine, incat lasam totul sa treaca pe langa noi neobservat. Traiti unii din voi cu impresia ca va scoate din rutina mersul la discoteca si sticlele de bautura de sambata noaptea, insa stiti bine ca deja si asta e o rutina. Stau si ma intreb daca e normal ca toate planurile noastre si toate visele noastre sa se rezume la supravietuire sau la putin confort. O masina, o casa, un salariu bun, peste 10 ani poate o nevasta si eventual 1 copil, apoi, crestem copilul, pleaca la facultate, ramanem singuri si ne uitam la telenovele sau ne plimbam gratis cu tramvaiul pana dam coltul.
Stau si ma intreb daca bolile astea nu-s mai mult benefice decat distrugatoare. Cand stai inchis in casa 1 luna de zile, spune tu Andrei daca nu esti obligat sa devii mai creativ ca sa nu mori de plictiseala acolo. Ai timp atunci sa te gandesti la viata ca la ceva mai mult decat supravietuire. Eu nu vreau de la viata o rata la apartament, una la masina, si o nevasta careia sa ma plang de ce obosit sunt si ca nu mai am chef de nimic niciodata ca pur si simplu 12 ore de munca is prea putine ca sa pot plati 1500 de lei pe luna bancilor.
-Iti iei masina, si e fain – apoi ce?  o platesti. apoi ce? apartament – apoi ce? – te insori poate – apoi ce? un copil poate – apoi ce? nimic – astept pensia – apoi ce? apoi mor, gata – apoi ce? idioata intrebare ce faci dupa ce mori, nu? ca e clar – ori crezi ori nu in rai sau iad, nu mai ai ce face dupa ce mori. O sa scrie pe cruce – realizari: casa si masina plus un copil care a realizat o casa si o masina plus un nepot care a realizat o casa si o masina si tot asa. Poate a ramas Stefan in istorie ca a luptat pentru pamant, insa ma intreb cat de fericit a murit? Eu unu, nu vreau sa-mi dau viata pentru case si masini – pentru ca ar insemna sa o dau prea ieftin. Vreau mai mult decat mediocritate, mult mai mult. Vreau sa vad ca in urma mea raman oameni schimbati, vreau sa vad ca langa mine sunt oameni fericiti.
Butulescu spunea ca pentru a-ti umple  buzunarele trebuie sa-ti golesti sufletul. Emerson zicea ca banii costa adesea prea mult. Brown zicea ca banii nu va aduc fericirea, ci ne ajuta sa traim mizerabil in confort. De prea multe ori confundam fericirea cu banii, si cand ramanem fara bani alegem sa ne aruncam in fata metroului, sa sarim de pe cladiri sau chiar sa mai omoram pe cinevam inainte de a ne sinucide. La ce folos toate astea? Friedman spunea ca banii vor cumpara un caine bun, dar numai iubirea il va face sa dea din coada. Cu banii ne luam masini, ne facem case, insa fericirea are de-a face cu sufletul nostru, cu Dumnezeu. Vreau sa ma gandesc la bani ca la un bonus, nu ca la un scop. Vreau sa ma gandesc la Dumnezeu ca la un scop, nu ca la ceva extra, pentru ca Dumnezeu nu-i ala care imi zice sa nu beau, sa nu fumez, sa nu merg acolo, sa nu fac asta ci Dumnezeu ii ala care imi zice – du-te la omul ala si da-i 50 de lei, si ai sa-l vezi cum ii lucesc ochii pentru ca tocmai i-ai dat painea care ii lipsea , Dumnezeu iti zice sa ajuti pe doamna aia care se chinuie sa urce singura trolerul pe scarile din statia de metrou, Dumnezeu iti zice sa mergi sa vezi de ce plange vecinul tau. ( Mirciulica am toata stima pentru suta de lei pe care o dai sau o dadeai in fiecare luna ).  Tare as vrea sa compar rezultatele unei betii – starea aia de mahmureala cu ceea ce simti dupa ce ajuti pe cineva, dupa ce faci pe cineva sa zambeasca.  Poate ca sunt eu un bloger neinteles, insa, stiu ca blogul asta a fost o incurajare pentru multa lume, si de fiecare data cand am primit o apreciere pentru el, am simtit mai multa fericire decat se gaseste in oricare din discotecile de pe aici.

Scopul meu in viata e ca sa fac o schimbare pe acolo pe unde trec, si pana acum asta m-a facut fericit. Nu vreau sa-mi schimb scopul, pentru ca prin el ma face Dumnezeu fericit, chiar daca is bolnav, sanatos, am sau nu de munca, ma prinde sau nu rutina, eu stiu ca nu traiesc pentru bani, ci doar ma folosesc de ei pentru a face o schimbare in sufletul unui om. Fara yoga, fara auto-sugestie, fara bautura si fara bani – fericirea tine de suflet, si sufletul tine de Dumnezeu. Aleg sa fiu ciudat pentru fericirea mea, decat normal pentru monotonia ta!

Ionut Andrisan