Tag Archives: cariera

Ce vreau sa ma fac cand cresc mare

Nu ştiu ce de m-am simţit încurajat când mi-a zis Ovidiu că el e om normal. N-are vreun talent special şi nu-i vreun geniu al ingineriei.  Mi-era ciudă că ştiam oameni din orice domeniu care erau mai buni decât aş fi putut eu fi vreodată. Adică la ce bun să profesezi un lucru dacă n-ai să fii cel mai bun în domeniul ăla, nu?  Ei bine, nu!

Am lucrat pe şantier mulţi ani.  N-am fost niciodată cel mai bun nici la spart temelii, nici la tencuit, nici la pus faianţă, nici la zidit sau făcut cofraguri. Întotdeauna exista meseriaşul ăla care venea cu o idee mai bună şi care avea tot timpul ceva ce să mă înveţe.  Am făcut înstalaţii electrice şi acolo s-a întâmplat acelaşi lucru.  Era nenea Cornel care, când îl rugam să-mi explice câte ceva, mă pierdea în termeni.  Am cântat. Cântam atât timp cât ştiam că nu apare Daniel în zonă. Când apărea el, nu mai ştiam să cânt. Oricât de mult aş fi ştiut, el se încălzea cu cele mai complicate piese pe care le ştiam eu. Am venit în Bucureşti şi am început facultatea. Am început două facultăţi nu pentru că sunt un geniu, ci pentru că n-am nici cea mai mică idee despre ce vreau să fac în viaţa asta. Până in septembrie 2008 voiam să dau la economie şi psihologie. În octombrie m-am înscris la drept şi psihologie.  M-am gândit să mă fac jurist. M-am răzgândit şi am spus că avocat ar fi mai frumos. Degeaba, că tot procuratura e mai tare. Poi dacă tot vreau să fiu tare în domeniu, mai bine tind spre judecătorie.  Am observat că şi munca de inspector HR e faină câteodată şi m-am gândit la varianta să rămân inspector.  Am studiat ceva mai multă psihologie decât s-a cerut la şcoală şi am spus că gata – sigur mă fac psiholog. Când mi-am dat seama că s-ar putea să fac foame cu psihologia, am spus că-mi deschid afacere. Am deschis firmă cu Tibi şi Ovidiu şi ne-am apucat şi de web development / design. Bani ies, dar sincer, nu prea îmi place munca asta. M-am implicat în Lyoness şi am văzut ca se pot face bani frumoşi din muncă de lobby sau cum se cheamă ce fac acolo.  Gabi mi-a spus că atunci când îşi deschide agenţie de publicitate mă ia şi pe mine în agenţia lui şi bineînţeles că am spus că mă apuc să învăţ marketing.  Bogdan mi-a spus că pot ajunge cu ceva efort în Bruxelles la Parlamentul European. Am spus că asta-i – mă pregătesc pentru Parlament. Cândva am fost şi vicepreşedinte la tineret într-un partid şi m-am gândit şi la varianta să mă bag în politică. Aa, uitasem. Mi-am depus mai demult actele la o universitate din Australia, care m-a acceptat şi mă aşteptau. N-am reuşit să fac rost de bani în timp util şi nu m-am mai dus. Mi s-a propus în mai multe rânduri să scriu pentru bani. În general nu prea am acceptat, deşi ideea nu mi-a displăcut.

Am fost întotdeauna invidios pe oamenii care au mers direct la ţintă şi au ştiut întotdeauna la ce aspiră. Medicina, arhitectură, muzică, poliţie, inginerie..

Cât am fost mic, n-am ştiut ce vreau să mă fac când cresc mare. Exact asta am ajuns.

Am 22 de ani, anul ăsta termin prima facultate şi încă n-am nici cea mai mică idee despre ce vreau de la viaţă; sau despre ce vrea viaţa de la mine.

Eu şi câte alte milioane?

Reclame

Ziua 4 – Succese

Marius – e in perioada marilor schimbari – acum 5 luni a plecat din Suceava sa studieze in  in Cluj.  A intalnit acolo alti oameni, alta viata, insa aceeasi Romanie… 

Mi se spunea la inceputul facultatii ca sesiunea este de 10 ori mai dificila decat bacalaureatul. Bineinteles, poate suna foarte subiectiv, dar nu pot compara examenul de bacalaureat cu prima sesiune, avand in vedere nivelul de stres, miza si mai ales banii care se dadeau fara mustrari de constiinta la supraveghetorii din liceu pentru a un lejer 8-9. Concluzie: Examenul de bacalaureat a fost mai dificil decat prima sesiune.

Cand aveam 14-15 ani si incepeam sa mai casc si eu ochii, auzeam mereu in stanga si in dreapta in ce tara de rahat traim si ce nevoie avem sa o luam de la zero intr-o tara vestica, mai dezvoltata. Bineinteles, avand in vedere spiritul de turma al romanului omului am ramas si eu cu aceasta parere, fara a avea insa argumente prea solide in aceasta directie. Cu timpul insa, argumentele s-au concentrat de cealalta parte a baricadei, incepand sa cred ca un viitor stralucit in Romania nu este nicidecum imposibil, ci, poate greu de atins (mare diferenta).

Acum aud si citesc despre cat de greu e sa-ti cumperi un apartament, despre cat de instabila poate fi o casatorie sau despre cat de usor poti sa ajungi de la manager la munca de vidanjor in Romania. Opinia mea e ca ne invartim intr-un cerc vicios: avem experiente nefaste legate de tara noastra, le spunem unui amic, care le spune la alt amic fara sa le cantareasca destul iar apoi ajung tot la urechile noastre, inflorite de 10 ori si ne miram de cat de rahat poate fi tara noastra. Adevarul este ca prea putin vorbim despre preturile mici ce le avem si vorbim in schimb de hainele de proasta calitate, prea putin de faptul ca avem elevi medaliati la faze mondiale si prea mult de o educatie aflata la pamant, prea putini de prieteni, oameni crestini, integri cu caractere deosebite si prea mult de politicieni.

Concluzia mea: Se poate sa ai o cariera plina de succese in Romania, o viata fericita de familie in Romania si un apartament dragut in Romania, in care sa iti cresti copii, daca stim sa apreciem ceea ce avem si sa muncim pentru astfel de lucruri.