Tag Archives: capitala

Noroc

Ţin minte cum la ceva timp după ce am părăsit oraşul de mlaştină m-a sunat un amic de-al meu să mă întrebe cum e traiul la capitală.  Eram cam la acelaşi nivel – terminaserăm amândoi liceul, aveam serviciu amândoi, doar că el a ales să rămână acolo, iar eu am venit aici.  Când i-am explicat cum s-au aranjat lucrurile când am ajuns aici, a rămas surprins, dând vina pe un noroc ce şi-a făcut din mine loc de cazare.  Deşi nu cred în noroc ci cred în Dumnezeu, nu l-am contrazis. M-a rugat să-l ajut şi pe el să-şi găsească un serviciu bun aici, o cazare, să poată veni şi el în capitală pentru că nu prea avea perspective la actualul job. Voia sa încerce şi el. Într-o săptămână îi rezolvasem cu cazarea şi îi găsisem un loc de muncă mai bine plătit decât ce lucram eu.  Cu toate astea, n-a venit. I-a fost frică.  Am stat de el, m-am oferit să-i împrumut bani dacă n-are, să-l scap de salariul minim pe economie la un program de zi lumină, muncă de şantier cum lucra atunci.  Dar n-a venit.

Ştiţi ce face acum? Lucrează tot acolo, la fel de mult, pe aceiaşi bani. Bineînţeles că nici nu visează să poată face o facultate lucrând 12-13 ore pe zi şi au trecut aproape 3 ani de zile – exact degeaba.

De-asta mă enervez când lumea se uită la mine şi dă vina pe noroc, iar când se uită la el spun că n-a avut şansă.  Oamenii fără şansă sunt cazuri excepţionale.  Restul, sunt fricoşi sau puturoşi.

Mă întreb ce-o face peste alţi 3 ani..

Reclame

Mamaaa!!! vreau la zoo!!

1 an jumate! Da, un an jumate de Bucuresti ma face veteran.
Pana sa plec, baietii au facut pariuri pe seama mea. In 2 luni ma intorc acasa! Altii cu mai multa incredere mi-au dat 3. Culmea-i ca nu doar rezist in Bucuresti!, ci chiar imi place!
Prima zi in hyper-market: un obosit se tranteste cu cariciorul in mine. Ma uit la el si nu pricep ce vrea. Tot eu eram de vina. Am tras aer in piept si am zis: oki.. chill out.. e Bucuresti. Aici nu ne batem.
Stai sa vezi cand am descoperit dusurile din metrou. Am inceput sa umblu cu sapunul dupa mine pentru ca la ce folos sa mai consum apa calda de acasa cand pot sa fac dus la sub-bratul expus al grasului de langa mine? Trafic, batai in intersectie.. ziare moca ce confirma vorba aia ca „tara arde si baba se piaptana”. Nu mai urla cocosii dimineata aici. Aici urla bicamerus salbaticus si sirenus ambulantus. Noapte nu mai adorm la vioara greierului ci la trompeta lui Guta.
Ma mai duc in orasul de mlastina, si cand ies la 10 noaptea in oras si vad ca-i inchis si la non-stop, mi se face dor.. da.. dor de nebunia din Bucuresti. Sa mai aud 3 clanxoane la 2 faruri, sa mai aud expresia aia care deja mi-a intrat in sange „ma lasi?!”, da, mi se face dor sa astept sa treaca masinile cand e verde pentru pietoni, si sa trec cand se face rosu. E Bucuresti. La 6 dimineata lumea-i treaza, la 3 dimineata lumea e treaza. Singura diferenta dintre zi si noapte in bucuresti e numarul de fotoni, si viteza contorului de la Electrica.
Concluzia: Mamaaaa!! Vreau la zoo!! La anul draga.. la facultate… La anul te muti la zoo..
Mie de-asta imi place capitala..de nebunie!

PS: @Adela & @Zoso – m-au luat tastele pe dinainte.. am sa-i dau pingback iar la vremea potrivita ;))


De-ale capitalei

Ieri, in drumul meu spre casa, am ramas surprins de imaginea unui sofer de RATB care conducea autobuzul, citind ziarul.  La prima vedere am crezut ca nu vad bine, insa, ziarul, jumatate pe volan, jumatate ridicat, el cu ochii in ziar, si autobuzul mergand singur. Acum, ori a fost dotat Bucurestiul cu autobuze cu pilot automat, ori mai avea niste ochi in plus nenea soferu.   Tot ieri, dupa ce elicopterul unei televiziuni s-a invartit vreo 20 de minute pe deasupra Mc-ului, am decis stresat sa ma uit la el, ca poate pe mine ma cauta si de-asta nu mai pleaca. La fel, pana ieri n-am stiut ca se poate, insa nenea pilotul mergea cu elicopterul cu spatele.   Toate astea m-au facut sa ma gandesc si la masina aia care mi-a ras pantalonii cu 40 la ora, cand treceam strada, uimindu-ma de precizia cu care a trecut pe langa mine.  Nu stiu daca ati observat, insa, chiar si conducatorii metrourilor au devenit profesionisti. Cand ajung pe la Eroilor, nu mai fac franele alea care arunca lumea din ultimul vagon in primul. Daca se intampla asta, sunt convins ca probabil din cauza defectiunilor pilotului automat al metroului. Doi conducatori nu sunt de-ajuns.  De tramvai sunt oarecum multumit. Acesta isi face treaba neasteptat de bine.  In cele 3 vagoane ale lui incap mai multi oameni decat in metrou. Cand am fost cu Cornel Ungureanu in matizul lui, 8 persoane plus sicriul ala de chitara, am stat mult mai lejer decat stau in tramvai la ora 6. Ideea e ca isi da tot interesul si tramvaiul asta. Cu barcile nu-i chiar roz situatia de cand s-a inecat baiatul ala in Lacul Tineretului, insa, speram la un upgrade. 

Avem aici toate mijloacele de transport, de-asta imi place Bucurestiul… e chiar performant