Tag Archives: bun

Nepolar

”La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”? ” Psalmii, 11:1

 Farmacia Non-Stop de la Crângași închide la 00:00. Pentru prima dată absurdul realității are mai mult sens decât cvasi-dimensionalitatea algoritmică a universului. Ora 00:00 ar trebui să fie atemporală.

 E o chestiune de transpunere, însă nu în stilul unui cod binar, ci într-o matematică simplă, rezervată unor formule banale a căror final ar trebui să tindă spre zero. Polaritatea evenimentelor, falsa lege a compensației și rațiunea unui pragmatism absurd, toate adunate trebuie să tindă spre zero. Tirania urgentului obliga rezolvarea elementelor imediat anterioare, însă asta e o matematică greșită, matematică ce dă întotdeauna impresia de dezechilibru, de restanțe necompensate și de imediatizare, omițand ansamblul ei.  

Factorii cheie, parantezele ecuației, decid cât conteaza individualitatea fiecărui element și cât influențează ansamblul. Dacă am fi mai atenți la paranteze, poate am reuși să iertăm mai ușor. Nu totul trebuie să se compenseze. De obicei iertarea e oferită în schimbul cererii ei (asta dacă există umbre de vinovăție în suflet).  E ușor pentru oameni imperfecți să ierte imperfecțiunea. Asta în cvasi-dimensionalitatea algoritmică. În absurdul realității, cu cât ești mai vinovat, cu atât ești mai neiertător. În același absurd lucrează totuși și Dumnezeu care iartă fără să fi experimentat vinovăția.


Esec

Aş fi vrut să mă fi trezit dimineaţă şi să fi spus că totul e bine şi frumos, că trăiesc într-o ţară frumoasă plină de oameni sociabili şi ospitalieri (aşa cum circulau zvonurile odinioară), că lumea e cinstită (aşa cum erau pe vremea lui Ţepeş, când dacă găseai o monedă pe jos, n-aveai curajul s-o ridici pentru că era considerat furt şi riscai să-ţi iei ţeapa – la propriu), că pur şi simplu oamenii merită un efort în plus pentru o viaţă mai bună.  Cred că dimineaţa asta pentru prima dată în toată viaţa mea am compătimit guvernul, preşedinţia şi parlamentul. Mi-am dat seama că vina lor e aproape infimă pentru starea ţării şi că avem conducătorii pe care ni-i merităm. Nu mă exclud nici pe mine din rândul masei vinovate. Eu am conducătorii pe care-i merit, sau poate meritam şi mai rău de atât.

M-am născut cu o naivitate de neînţeles. Am crezut că dreptatea şi adevărul sunt nişte aliaţi invincibili, însă am realizat ca dacă vreau să gasesc lucrurile astea două ar trebui să mă convertesc la hinduism poate şi să mă reîncarnez peste vreo 7 vieţi într-o stea.  Nu cred ca ar ajunge minciuna şi nedreptatea până acolo.  Însă, cât mai trăiesc pe pământul ăsta românesc îmi dau seama că aici va tot trebui să scap plicuri în buzunarele doctorilor, va tot trebui să dau şpagă unui om al legii să scap de o amendă luată fix degeaba, aici se va merge în continuare cu naşul, lumea va citi în continuare libertatea (apropo, să vă cumpăraţi ziarul de luni că vine împreună cu un CD cu manele de crăciun ), lumea va înjura în continuare conducerea şi în continuare se vor trezi mulţi alţii ca mine care se vor plânge de ţara asta fără să facă nimic concret pentru a schimba ceva.

Am încercat să fiu mai bun, însă mi-am dat seama ca binele nu se molipseşte; doar răul. Am încercat să fiu civilizat, să nu mai arunc ambalaje la fiecare colţ de stradă, însă am văzut că ţara a rămas la fel de murdară. Am încercat să vorbesc decent, fără înjurături, obscenităţi sau altele, însă mi-am dat seama că asta mă dezbracă de orice autoritate pe care aş putea-o avea.  Am încercat să ajut oamenii mai lipsiţi din jurul meu, însă mi-am seama că săracii nu s-au împuţinat, ci dimpotrivă. Am încercat să fiu un băiat harnic, gândindu-mă că poate prin atitudinea mea încurajez şi pe alţii la lucrul ăsta, însă oamenii au stat la pândă parcă şi au încercat să profite la maxim de mine şi de munca mea. Am încercat să fiu un prieten bun, însă mi-am dat seama că oamenii aşteaptă mult mai mult decât pot oferi şi decât li se poate oferi.

Poate că n-am  încercat destul şi simpla intenţie n-a fost îndeajuns pentru o schimbare vizibila în comportament meu. Poate că deşi încerc să fiu altfel, nu sunt cu nimic mai bun, mai moral, mai responsabil decât ceilalţi. Poate e greşit să mă gândesc că o intenţie bună face un om bun. Poate ca e chiar adevărată zicala aia ca drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Intenţii eşuate. Sau poate că nu-s eşuate încercările astea. Poate că ele nu fac decât să mă ridice la un nivel al normalităţii şi fără efortul ăsta n-aş reuşi să fiu nici măcar ca ceilalţi. Aş fi cu mult mai rău. Poate..

Sau poate nu-i asta soluţia?


Ploi acide

ziarAzi e innorat, si se anunta ploaie cel putin pana la sfarsitul saptamanii. Nu-i inorat doar afara. Parca si ziarul e mai negru azi. Dragu nostru Ferentari a comis-o iar. Ieri, vreo 40 de persoane s-au gandit sa bata vreo 10 politisti. Dupa ce i-au batut bine, s-au gandit sa sarbatoreasca cu un gratar. Frumos, foarte frumos din partea lor. Tot azi scria in ziar de iubitul Deliei care a fost injunghiat in Herastrau. Parca nu erau destule stiri negre, s-a publicat o statistica, conform careia, Romania a avut cea mai mare rata de crestere a mortalitatii pe sosele din Europa, peste 10%.Ca sa continue in acelasi stil, unul din ziare anunta pe prima pagina moartea bebelusului unei vedete. Tragedie intr-un metrou din Washington, scandal cu o Simona, scandal cu Eba, un nene trimis fortat in concediu, niste alegeri fraudate,sa tot citesti presa asta. Nici macar horoscopul nu e promitator. O ultima stire, publicata in sectiunea de publicitate, e ca una din marile banci se pregateste sa faca angajari.
Daca as fi roman normal, as zice ca la noi in tara e nasol, se intampla numai treburi nasoale, nimic bun. Acum, daca stau bine sa ma gandesc, cat de mult au legatura cu mine stirile alea nepromitatoare, si cat de mult are stirea aia buna, mica? Da, ma intereseaza ca mor oamenii in accidente rutiere, ma intereseaza sa stiu ca nu-i de umblat noaptea prin Ferentari, nici cu 10 politisti dupa tine, dar, astea-s metode defensive ale vietii. Sa ma feresc de… Nu ma ajuta sa-mi fac viata mai buna, ci doar sa nu mi-o fac mai rea. Acum, daca as fi in domeniu bancar, si as fi unul din sutele de persoane disponibilizate in anul care a trecut, sau anul asta, chiar m-ar interesa stirea aia cu banca, mi-ar da o urma de speranta.
Cred perspectiva asta asupra vietii depinde de noi. Daca ma uit numai la crime si scandaluri, ajung si eu la concluzia ca „asa ceva numai in Romania se poate intampla”, insa, daca privesc atent, s-ar putea sa gasesc si ceva bun in multimea asta de tragedii. E nasol ca am ajuns trebuiasca sa cautam comori in lada cu gunoi.
(imagine preluata de pe ww.247wallst.com)