Tag Archives: bun simt

Bunul simț

Am crezut că citind voi găsi răspunsuri, însă m-am ales cu un convoi de alte întrebări, iar ceea ce credeam că știu a început să se clatine încet încet sub un semn mare al întrebării. Nu vorbesc de metafizică, de concepte adânci sau de termeni pretențioși. Vorbesc de substantive comune care nu înseamnă ce credeam eu că înseamnă, de termeni definiți greșit de mintea mea și de atitudini deviate într-o pantă mincinoasă a unei nobleți asumate dintr-o vanitate care distruge termenul în sine.

Politețea n-ar trebui discutată. Bunul simț ar trebui să vină atât de natural, încât menționarea lui să fie ca o unghie care zgârie accidental tabla aia neagră din fața clasei.  Doar că de multe ori zgârietura asta e ca un sunetul toxic care trezește din morți toți adormiții care nu-s atenți la nimic.

În termeni mai simpli, deși am citit două variante ale codului bunelor maniere, deși am citit și puțină psihologie, am făcut trainingurile tipice corporatiste despre comunicare, încă n-am reușit să înțeleg reguli de bază și logici simple ale bunului simț.Știu că trebuie să dau bună ziua, că trebuie să zâmbesc politicos atunci când sunt introdus sau când mi se prezintă cineva, știu că trebuie să fiu punctual, știu lucrurile astea. Astea sunt teorii de o normalitate idealistă. Ritmul colorat al Bucureștiului are tendința de a ucide din lucrurile astea elementare.

Dacă într-un anume grup politețea incomodează, e nepoliticos să fiu politicos? Dacă o doamnă mai în vârstă și-ar simți falsa asumare a tinereții (la 60 de ani) atacată atunci când îi cedez locul, e nepoliticos să-i dau locul meu? Dacă atunci când urc în metrou am două domnișoare în lateral și alte două în spate și le las pe cele din lateral să intre primele, sunt nepoliticos față de cele din spate care așteaptă după politețea mea. Dacă intru în fluxul normal pentru a nu incomoda pe nimeni, ar putea fi un gest bădăran. Dacă e un loc liber la 5 metri de mine, trebuie să mă ridic? Dacă în fața mea se află o domnișoară a cărei constituție mă face să mă întreb dacă e o pasionată de shaorma sau are un copilaș de 3 luni pe drum, îi cedez locul?

Întrebările astea nu arată decât că n-am maniere naturale și că trebuie să fac un efort pentru a le exprima. Câteodată trebuie să le inventez chiar.

Oricum, asta e varianta cea mai simplă a bunului simț, variantă pe care o las de obicei la îndemâna instinctului de moment. Adevărata luptă e cea a unui bun simț caracterial, estetic, dezinvolt. Un bun simț fabricat nu poate acoperi parvenitismul, falsitatea omului mic. Totuși, unei inimi bune îi este scuzată stângăcia.

Reclame

Linia de siguranta

A fost o imagine atât de ciudată, dar extrem de plăcuta, pentru că m-am învăţat să văd copii care nu mai au chef să asculte de părinţi, copii care ţipă daca nu le se fac mofturile, veşnic încruntaţi şi cu atitudini de superioritate în faţa părinţilor.

Eram în staţie la Titan cu căştile în urechi. La un moment dat vine un puşti de vreo 3-4 ani la mine, îmi spune ceva şi îmi face un semn cu mâna.  Mi-am scos căştile din urechi oarecum surprins. Mi-a repetat să mă dau înapoi că n-am voie să depăşesc linia de siguranţă.  Am zâmbit şi am făcut un pas înapoi.  De la mine a plecat la următorul şi apoi la urmatorul… Făcea ceea ce ar fi trebuit să facem noi, oamenii mari.  M-am urcat în metrou şi m-am aşezat în faţa lui.  Nu mi-am mai pus căştile în ureche pentru că pur şi simplu mă cucerise copilaşul ăla. Statea în picioare în faţa tatălui său (cred). Tatăl lui i-a spus să se aşeze pe scaun, iar acesta s-a aşezat, zâmbitor, fără să comenteze absolut nimic (ciudat).  N-am putut să-mi iau privirea  de la copilaş până la Eroilor ( 7 staţii ).  Era atât de plin de energie, însă atât de ascultător. Când tatăl lui i-a spus să vorbească mai încet, să stea frumos pe scaun, să se ţină de bară sau să nu se strâmbe, nu s-a încruntat o dată.  Pur şi simplu, cu zâmbetul neşters a căutat altceva interesant de făcut sau de privit fără nici o intenţie de a pune la încercare răbdarea cuiva.   Când a coborât, am rămas cu privirea fixată pe el şi l-am privit din metroul în mişcare cum a început iarăşi să-şi joace rolul.

Acelaşi zâmbet, acelaşi copilaş, acelaşi dat din cap dezaprobator însoţit de aceeaşi propoziţie: ” Vedeţi că nu aveţi voie să depăşiţi linia”.

De atunci, n-am mai depăşit.


De bun simt – cu telefonul

Pentru cei care v-ati luat telefon si ati uitat ca tot orasul are, nu doar voi – cititi cateva reguli de conduita:

1. Nu-ti pune ton de apel o manea.  Nici macar un ton parodiat cu melodie de manea.  N-ai sa pari mai destept.

2.  Nu-ti mai pune potaia pe desktopul telefonului.  Locul ei e acasa, legata de pat.

3.   Cand esti la o intalnire, da macar telefonul ala pe silent daca nu vrei sa-l inchizi. !!! N-ai sa pari mai important daca iti suna telefonul. In cel mai bun caz mai nesimtit

4.  Daca esti la o intalnire, nu raspunde la telefon. Daca trebuie sa raspunzi neaparat, du-te macar in alta incapere.

5. Cand mergi cu unul ca mine pe strada, niciodata, dar niciodata nu vorbi la telefon mai mult de 2 minute! Stim toti ca esti destept si ca ai prietena, dar daca vorbesti jumatate de ora cu ea la telefon si eu ma uit ca un bou plictisit la tine cum vorbesti cu ea tot drumul, sa fii sigur ca o sa impung!

6.   Nu racni la telefon.  Nu intereseaza pe tot orasul ce vorbesti tu acolo.  Stim ca ajungi acasa in 20 de minute. Stim ca ai cumparat paine. Stim ca ai geaca aia neagra cu blana pe tine. Stim, cu toate ca nu ne intereseaza. Adu-ti aminte ca nu tii un discurs pentru toata strada, ci vorbesti cu un om la telefon.

7.  Iti dai seama ca atunci cand vorbesti la telefon degeaba dai din maini? Omul cu care vorbesti nu vede cand tu faci cerculete, indici directii sau arati amenintator cu degetul aratator. E absolut degeaba.  Valabil si cu datul din cap.

8.  Accepta ideea ca NU ai semnal in tunelele din metrou si nu mai injura de fiecare data cand ti se intrerupe convorbirea acolo.

9.  Telefonul e telefon, nu camera foto. Nu te mai du in primul rand la concert sa faci 2 poze cu telefonul alora care canta, ca oricum nu se vede nimic prin aia 2 MP si oricum deja ai 150 de poze pe hi5 la care nimeni nu se uita. Doua in plus, nu fac diferenta.

10.   Daca n-ai chef sa raspunzi la telefon, nu-l lasa sa sune 2 ore. Da-l macar pe silent, pentru ca  daca vreau sa ascult muzica imi dau drumul la ipod, nu trebuie sa-ti ascult tie soneriile alea originale cu „raspunde ba ca te ia mama dr… ”

or mai fi si altele, nu?


Amenda + bataie!

CIRCULATIE BLOCATA - METROU - DECESCare-i statia de metrou pe care o urasc cel mai mult?? Clar Unirii! Nu din cauza ca-i statia cea mai mare si mai aglomerata, ci din cauza ca oameni sunt atat de idioti incat dau vina pe Metrorex ca se fac blocaje in pasaj.  Totul bine si frumos, stau frumos la coada, si astept sa ajung la scarile rulante. Acolo mi se ridica tensiunea, si simt ca incep sa fac crize. Un bou care se grabeste, iese fugind din metrou, se tranteste in toata lumea si ajunge primul in pasaj. Acolo merge cu pasi repezi spre scarile rulante ca sa nu-l intreaca nimeni.  In spatele lui 500 de oameni. Ajunge grabit la scari, si ce face? Se pune pe partea stanga, si asteapta. Normal, baietasul din spatele lui, se pune in dreapta. Apoi in spatele lor se pun cate 2 pe o treapta, sau cate unul si o sacosa.   Cand ii vad ma enervez. Dar nu niste nervi de-aia usori; niste nervi de-aia de imi vine sa arunc cu scarile dupa ei.  Cateodata, cand mai am chef de scandal, urc pe langa ei, printre ei, si astept sa vad daca reactioneaza violent. Normal ca, bucurestenii sunt exact cum mi-am imaginat, gura mare, pumnul mic (nu ma refer doar la bucuresteni nativi, ci la locuitorii de prin zona), si nu se ia nimeni de mine daca imi vede ochii rosii.  In cel mai rau caz imi arunca o privire care cere o lamaie indesata in gat.

Solutia mea? Cate un gigant de la Scorseze care sa astepte la capatul scarilor rulante, si pe care il prinde ca stationeaza pe partea gresita, sa aplice cate un baston pe cocoasa.  Imi placea la maxim poza aia cu „interzis aruncatul gunoiului! amenda+bataie!” 

Concluzia, cand mai treceti pe la Unirii, sau pe orice scara rulanta din lumea asta,  respectati si voi singura lor regula: STATIONATI PE DREAPTA, CIRCULATI PE STANGA! Exista pe lumea asta unii oameni care nu-si propun sa intarzie la serviciu, si care au altele mai bune de facut decat sa stea jumatate de ora la coada la scara rulanta.

si asta-i doar partea cu scarile rulante..

PS: articolul asta l-am scris in avans, pentru ca in urmatoarele zile urmeaza sa traversez iar tunelul, si sunt sigur ca ma voi enerva iar.. Mai bine nu m-as enerva..

sursa poza : mediafax.ro