Tag Archives: bucuresti

Just my luck

Era filmul ala, Just my luck care arata un fel de contrast intre o persoana cu noroc si una cu ghinion.  Nu prea cred eu in noroc si ghinion, dar cu toate astea exista anumite zile putin mai speciale.. de genul.. ziua cand am castigat la loto (la categoria a 3-a, nu va ganditi aiurea), sau de genul zilei de ieri.  De ce ziua de ieri?

Ziua buna incepe de dimineata. Trebuia sa plec la capitala. Ma duc sa-mi iau bilet. Tanti de la caserie imi zice ca nu-mi da reducere pentru ca nu mai e valabil carnetul de cupoane. Incerc sa-i explic ca e valabil si primele 2 saptamani din an, ea nu si nu ca alti studenti cum au primit. E vina mea ca n-am primit carnetul de cupoane pe 2010 mai repede, evident. Iau bilet fara reducere. In miez de noapte ma urc in tren si vad ca locurile unde trebuia sa stam eu si Ruben sunt ocupate. Nici o problema, erau locuri libere destule, asa ca ne-am asezat in alta parte. Dupa un timp, vine un nene si ma ridica de acolo pentru ca e locul lui. Ma pun in alta parte. Vine nenea controlorul ma ridica si de acolo ca era locul unui mos. Merg sa ridic pe baietas de pe locul meu, ma roaga sa fac schimb de loc cu el. Accept. Ma pun acolo. Dupa un timp, vine un nene iritat sa ma ridice si de acolo ca-i locul lui. Eu nu si nu. Ala se enerveaza, pana la urma ma ridic pentru ca aflu ca de fapt locul care mi l-a oferit baietasul ala era al iritatului.  Ajung in Bucuresti, cum intru pe usa, Anton ma trage de urechi ca am lasat repartitoarele de la caldura pornite 2 saptamani fara sa fie nimeni acasa.  Factura mare la caldura.. Asta e.. Merg la munca si incep sa lucrez. Un raport nou care imi mananca toata ziua plus inca 2 ore.  Nu comentez. Ajung acasa rupt de oboseala. Anton e in bucatarie. Pentru ca am scos frigiderul din priza cand am plecat acu 2 saptamani acasa, nu stiu ce s-a dezghetat pe acolo, a mucegait si a umplut frigiderul si tot ce era prin el de mucegai… Oftez si merg mai departe. Deschid computerul.  N-am net. E stricata reteaua. Ma duc sa fac dus. Nu curge apa calda. Curge cu taraita doar apa rece. Fac dus asa. Cand vin ma apuc sa despachetez bagajul. Scot geaca din troler si realizez ca are o pata de ulei cat jumatate de geaca. Nici nu stiu ce aveam de mancare pe acolo, dar cert e ca am pus cruce la geaca aia.. Asta e. Ma uit pe programarea sesiunii, si frumoasa treaba si acolo. Am doua examene in aceeasi zi la aceeasi ora. Pentru ca nu pot fi in doua locuri in acelasi timp, clar, incep sesiunile cu o restanta. O zi de vis.. nu alta

Pentru cei care credeti ca exagerez,  sincer ma bucur pentru voi pentru ca asta inseamna ca inca n-ati avut zile gen.

Trecea si ieri.. da.. si cum a mai trecut..  Noi sa fim sanatosi

Reclame

Trece si azi..

Nici macar nu seamana sentimentul  ala pe care-l aveam cand ma intorceam la scoala dupa vacanta cu sentimentul care-l am acum cand ma intorc la serviciu dupa o lunga pauza de 2 saptamani.  E deprimant biroul.  A fost aiurea drumul de la Suceava pana in Bucuresti. Un tren plin. Multa galagie, multa foiala, exact zgomotul de fundal care sa-mi atraga atentia de la gandurile mele.  Cand am ajuns in Bucuresti mi-am pus castile in urechi si le-am dat la maxim. Nu voiam sa aud masini, nu voiam sa aud galagie, nu voiam capitala. 

 Nu.. Nu-i vina orasului si nu-i vina serviciului.  Azi e doar ziua aia cand trebuie sa ma acomodez din nou, cand trebuie sa imi intru in ritm pentru activitatile care ma asteapta anul asta. Nimic tragic.

Trece si azi..


Pasi Catre Viata & 60 Biserici de Lemn

PasiCatreViata-eventSub sloganul „Tine povestile copilariei departe de spital”,  proiectul ”Pasi Către Viată” este la a treia sa manifestare din seria de evenimente caritabile desfăsurate pe parcursul vara-toamna 2009 în Bucuresti. Proiectul, are ca scop strângerea de fonduri pentru sectia de oncologie pediatrică a Spitalului Clinic Marie Curie si se compune dintr-o serie de evenimente cultural-urbane. 

Pe data de 18,19,20.09.2009 in fata Teatrului De Comedie Bucuresti, pe strada Sfantu Dumitru       (in centrul vechi al capitalei), trecatorii vor avea posibilitatea sa participe la :

 

  • instalatie arhitecturala de urbanism(replica pentru toata inghesuiala teraselor din centrul vechi), HOT SPOT’S
  • expozitie si prezentarea proiectului “60 Biserici de Lemn” – Interventie de urgenta
  • 7 spectacole de teatru de strada(Ideo Ideis, Teatru de Papusi pentru copii, Fa-te ca ploua, Amintiri din copilarie – Trupa Deko, Street Performance, Teatru audio pentru copii
  • Graficherie – o demonstratie de imprimare a gravuri,
  • Concert de Jazz
  • Proiectii de filme vechi sub numele “UNIVERSUL CINEMATOGRAFIC”
  • Atelier de lucru, demonstratie “live” de Hand-Made&Goodies

 

Va invitam la limonada, suc de mere cu scortisoara, prajituri de casa, gris/ orez cu lapte si jucarii pentru copii, urmand ca fondurile stranse in urma acestei actiuni sa fie virate sectiei de oncologie pediatrica de la Spitalul Marie Currie in totalitate.

Proiectul este sprijinit LA FANTANA, GREY, B-24-FUN, ART BULEVARD, CLUBUL UNESCO ADOLESCENTII, Biblioteca Metopolitana, PORT.RO, PHILIPS ROMANIA, CIVIKA.RO, Fundatia TOUCHED ROMANIA.

Misiunea acestui proiect este de a strânge o parte din suma ramasa pana la plafonul de 20.000 de euro propus, suma necesară achizitionării si dotării sectei de oncologie pediatrică cu o cameră post-operatorie sterilă, cu aer filtrat, cameră de o necesitate maximă care va scădea riscurile unei noi infectii la copiii abia iesiti din operatie.

  Detalii despre proiect pot fi găsite pe www.pasicatreviata.ro


Fiecare cu rolul lui

Normal ca iar trebuie sa fac referire la diferentele dintre Suceava mea si Bucuresti, ca e o diferenta la nivel social despre care am mai vorbit aici (Prietenii, cunostiintele, etc), ca bucurestenii sunt mai reci, mai superficiali, mai individualisti, nu te lasa sa te bagi in viata lor, si nu se baga in viata ta, ca poti vorbi cu ei de meciuri, poti vorbi de filme, de istorie,  de evenimente din prezent, insa in nici un caz despre tine si ca,  daca te doare capul te trimit la farmacie, nu-ti fac masaj la tample.

 La inceput m-a afectat contrastul asta dintre orasul natal si capitala,  insa, ca orice om normal m-am adaptat.  Mi-era frica sa merg la un meeting unde nu cunosc pe nimeni,  la un party, la orice. Era obligatoriu sa am 1-2-3 prieteni cu mine. Cand m-am trezit fara ei, am invatat sa ma duc si singur. M-am obisnuit, insa cand ma duc acasa, nu iau mediul de Bucuresti cu mine. Acolo, ma intalnesc cu Marius, cu Dana, cu toti ceilalti care-mi sunt prieteni, si ei imi fac masaj la tample daca ma doare capul (metaforic vorbind, bineinteles).  

Bucurestiul ma ajuta sa fiu independent, sa simt ca sunt pe picioarele mele, ca ma descurc si fara ajutor, insa Suceava ma face sa ma simt alintat.  

Iar vorbesc ca un copil proaspat venit la capitala, dar ce sa-i faci, cateodata mi se face dor 😀


Mamaaa!!! vreau la zoo!!

1 an jumate! Da, un an jumate de Bucuresti ma face veteran.
Pana sa plec, baietii au facut pariuri pe seama mea. In 2 luni ma intorc acasa! Altii cu mai multa incredere mi-au dat 3. Culmea-i ca nu doar rezist in Bucuresti!, ci chiar imi place!
Prima zi in hyper-market: un obosit se tranteste cu cariciorul in mine. Ma uit la el si nu pricep ce vrea. Tot eu eram de vina. Am tras aer in piept si am zis: oki.. chill out.. e Bucuresti. Aici nu ne batem.
Stai sa vezi cand am descoperit dusurile din metrou. Am inceput sa umblu cu sapunul dupa mine pentru ca la ce folos sa mai consum apa calda de acasa cand pot sa fac dus la sub-bratul expus al grasului de langa mine? Trafic, batai in intersectie.. ziare moca ce confirma vorba aia ca „tara arde si baba se piaptana”. Nu mai urla cocosii dimineata aici. Aici urla bicamerus salbaticus si sirenus ambulantus. Noapte nu mai adorm la vioara greierului ci la trompeta lui Guta.
Ma mai duc in orasul de mlastina, si cand ies la 10 noaptea in oras si vad ca-i inchis si la non-stop, mi se face dor.. da.. dor de nebunia din Bucuresti. Sa mai aud 3 clanxoane la 2 faruri, sa mai aud expresia aia care deja mi-a intrat in sange „ma lasi?!”, da, mi se face dor sa astept sa treaca masinile cand e verde pentru pietoni, si sa trec cand se face rosu. E Bucuresti. La 6 dimineata lumea-i treaza, la 3 dimineata lumea e treaza. Singura diferenta dintre zi si noapte in bucuresti e numarul de fotoni, si viteza contorului de la Electrica.
Concluzia: Mamaaaa!! Vreau la zoo!! La anul draga.. la facultate… La anul te muti la zoo..
Mie de-asta imi place capitala..de nebunie!

PS: @Adela & @Zoso – m-au luat tastele pe dinainte.. am sa-i dau pingback iar la vremea potrivita ;))


Cu 4 ochi in minus

life sucksE prea linistit si monoton ca sa pot scrie ceva. Deja zgomotul de fundal al masinilor, sunetul din forja… toate trec neobservate. Pauza de la fiecare fix, ma rupe de excelul meu, si pauza de la 12:20 ma scoate si din foame. De cand am terminat sesiunea, parca s-a schimbat ceva. Stresul asta avea ceva bun in el. Ma motiva sa lupt pentru ceva. Acum, ma lupt cu cifrele… mai exact.. cu numarul de zile care a ramas pana la concediu. Cam monoton si plictisitor. Eu unul, nu mi-am dorit asa de mult independenta, pentru ca n-am avut genul ala de parinti care sa ma sacaie tot timpul sau sa imi ceara socoteala pentru fiecare metru in plus pe care il fac in afara curtii. Stiu… toti vor sa fie liberi.. Plecam la facultate… cluj sau bucuresti.. poate iasi… pentru un singur motiv: vrem sa scapam de aia 4 ochi care se uita la noi, si vrem sa ajungem tarziu acasa fara sa ne intrebe nimeni unde am fost. Asta e ca un premiu al tineretii…. sau nu? Tot timpul lupta pentru premiu a fost mult mai palpitanta decat castigarea premiului in sine. De cand sunt in Bucuresti, cred ca am ajuns de mai putin ori dupa ora 11 acasa decat ajungeam intr-o luna cand eram acasa… Pe cine incerc eu sa pacalesc? Toata lumea a vazut American Pie, si toti ne imaginam independeta asta ca o casa langa ocean, si o plimbare cu jeepul pe plaja. Tot timpul mi-a placut reclama aia.. care nu stiu cat de romaneasca sau universala e – exista o varsta la care ai timp si n-ai bani, si o varsta la care ai bani, dar n-ai timp… Noi romanii am inventat-o si pe a 3-a: varsta la care n-ai nici bani si nici timp: studentia Varsta aia la care esti independent, si faci ce vrei… faci ce vrei in limitele serviciului, cursurilor de la facultate.. sesiunilor.. etc. E o independenta totala. Nu te vede mama cand inveti (pentru ca acum, vrei nu vrei, trebuie sa inveti), nu te vede tata spalandu-ti hainele (pentru ca in camin nu e masina de spalat), nu te vede bunica impartind pliante sau lucrand la caserie la magazinul de pe colt.. Ce sa mai.. independenta totala… poti sa faci ce vor muschii tai! Eu n-am visat la independenta, si poate de-asta nu-s asa impresionat de ea..

De ce vrea lumea sa fie de capul ei?

(poza preluata de pe http://www.mariobelem.com )


Din respect pentru cei care nu ma respecta

Dedic acest articol romanilor care mi-au deschis ochii intr-un fel mai deosebit, mai romanesc. Haideti sa va explic carui fel de oameni ma adresez. Im prima mea zi de Bucuresti, in hypermarket, ma plimbam si eu linistit cu carutul in speranta ca am sa gasesc ceva de mancare. Un nene stationa in partea dreapta. Cand ajung in dreptul lui, si vreau sa merg mai departe, nenea ala isi face vant si se tranteste cu carutul in mine. Eu, ma uit la el enervat si-l intreb: „ci-ai ua?” (prima zi de bucuresti, repet). Racneste la mine ca vrea si el sa mearga cu carutul. Am dat cu banul… sa-l pocnesc.. sa nu-l pocnesc… si a cazut, sa nu.. norocul lui. Betuel, intr-una din primele vizite ale lui la Bucuresti, mergea cu mine pe strada, cand, langa el, incetineste o duba alba, deschide unul geamul, il scuipa, si merge mai departe, multumit de gluma lui buna. La Victoriei, Stau 5 minute sa se faca verde.. se face pentru 10 secunde.. ma pun sa traversez.. trece unu in viteza la 10 cm de mine, opreste dupa trecere.. si se racneste la mine: „ba boule, unde te bagi?”  (si alte cuvinte pe care nu pot sa le reproduc). N-am inteles nici pana acum unde am gresit.
Vreau prin acest post, sa le multumesc acestor 3 oameni, si pe langa ei, vreau sa le mai multumesc celor care: se opresc in usa cand ies din metrou, si din cauza ca ei stau acolo si eu n-am pe unde sa intru, pierd metroul; celor care isi scutura covoarele la balconul de deasupra aleii pe unde trec; celor care, atunci cand vreau sa ies din metrou si ei vor sa intre, ma imping inapoi in metrou ca sa prinda ei loc; celor care isi arunca bagajele la mine in cap, in incercarea lor nereusita de a-si ocupa un loc in metrou inca dinainte de a se urca in el; celor care ocupa partea dreapta a scarii rulante, asfel contribuind la blocajele din pasajul Unirii; chelnerilor care folosesc expresii de genul „tu ce vrei ma?” si ” daca nu comanzi si de mancare, elibereaza masa ca nu te servesc”; celor care cand ma calca pe picior se uita nervosi la mine si asteapta sa-mi cer scuze; celor care asculta manele pe strada si in metrou la difuzorul telefonului auriu; celor care va descheiati la camasa pana la nasturele din buric, care se rupe oricum din cauza burtii; celor care nu folositi deodorant si cand va tineti de manerele din tramvai, omorati jumate de vagon cu mirosul de sub-brat; femeilor care din respect pentru posetele dumneavoastra, le asezati pe ele pe scaun in metrou, si dumneavoastra stati in picioare; celor care nu-mi dati restul; celor care scuipati cand sunt la 30 de cm in spatele vostru, si saliva aia imi spala mie papucii in cel mai bun caz; celor care va cumparati pateuri si va aduceti pampersii folositi de acasa ca sa-i aruncati pe alee.
Va multumesc din suflet ca mi-ati aratat ca Romania nu se afla in situatia de acum din cauza conducerii ei. Aveti si voi contributia voastra. Sunteti speciali. Va multumesc.
PS: daca am uitat sa specific vreo categorie de oameni, amintiti-mi, lasati un comment.. nu vreau sa suparam pe cineva… sa se simta careva marginalizat ca despre el n-am scris in blog!

Dedic acest articol romanilor care mi-au deschis ochii intr-un fel mai deosebit, mai romanesc. Haideti sa va explic carui fel de oameni ma adresez. In prima mea zi de Bucuresti, in hypermarket, ma plimbam si eu linistit cu carutul in speranta ca am sa gasesc ceva de mancare. Un nene stationa in partea dreapta. Cand ajung in dreptul lui, si vreau sa merg mai departe, nenea ala isi face vant si se tranteste cu carutul in mine. Eu, ma uit la el enervat si-l intreb: „ci-ai ua?” (prima zi de Bucuresti, repet). Racneste la mine ca vrea si el sa mearga cu carutul. Am dat cu banul… sa-l pocnesc.. sa nu-l pocnesc… si a cazut, sa nu.. norocul lui. – Betuel, intr-una din primele vizite ale lui la Bucuresti, mergea cu mine pe strada, cand, langa el, incetineste o duba alba, deschide unul geamul, il scuipa, si merge mai departe, multumit de gluma lui buna. –- La Victoriei, Stau 5 minute sa se faca verde.. se face pentru 10 secunde.. ma pun sa traversez.. trece unu in viteza la 10 cm de mine, opreste dupa trecere.. si se racneste la mine: „ba boule, unde te bagi?”  (si alte cuvinte pe care nu pot sa le reproduc). N-am inteles nici pana acum unde am gresit.
Vreau prin acest post, sa le multumesc acestor 3 oameni, si pe langa ei, vreau sa le mai multumesc celor care: va opriti in usa cand ies din metrou, si din cauza ca stati acolo si eu n-am pe unde sa intru, pierd metroul; celor care va scuturati covoarele la balconul de deasupra aleii pe unde trec; chelnerilor care folositi expresii de genul „tu ce vrei ma?” si ” daca nu comanzi si de mancare, elibereaza masa ca nu te servesc”;celor care, atunci cand vreau sa ies din metrou si voi vreti sa intrati, ma impingeti inapoi in metrou ca sa prindeti loc;   celor care cand ma calcati pe picior, va uitati nervosi la mine si va asteptati sa-mi cer scuze; celor care va aruncati bagajele in capul meu, in incercarea voastra nereusita de a va ocupa un loc in metrou inca de pe scarile rulante; celor care nu folositi deodorant si cand va tineti de manerele din tramvai, omorati jumate de vagon cu mirosul de sub-brat; celor care ocupati partea stanga a scarii rulante, astfel contribuind la blocajele din pasajul Unirii; celor care ascultati manele pe strada si in metrou la difuzorul telefonului ala auriu; celor care va descheiati la camasa pana la nasturele din buric, care se rupe oricum din cauza burtii; femeilor care din respect pentru posetele dumneavoastra, le asezati pe ele pe scaun in metrou, astfel dand ocazia babelor, copiilor mici si femeilor gravide sa stea in picioare; celor care nu-mi dati restul; celor care scuipati cand sunt la 30 de cm in spatele vostru, si saliva aia imi spala mie papucii in cel mai bun caz; celor care va cumparati pateuri si va aduceti pampersii folositi de acasa ca sa-i aruncati pe alee.

Va multumesc din suflet ca mi-ati aratat ca Romania nu se afla in situatia de acum din cauza conducerii ei. Aveti si voi contributia voastra. Sunteti speciali. Va multumesc.

PS: daca am uitat sa specific vreo categorie de oameni, amintiti-mi, lasati un comment.. nu vreau sa suparam pe cineva… sa se simta careva marginalizat ca despre el n-am scris in blog!