Tag Archives: bucuresti

Noroc

Ţin minte cum la ceva timp după ce am părăsit oraşul de mlaştină m-a sunat un amic de-al meu să mă întrebe cum e traiul la capitală.  Eram cam la acelaşi nivel – terminaserăm amândoi liceul, aveam serviciu amândoi, doar că el a ales să rămână acolo, iar eu am venit aici.  Când i-am explicat cum s-au aranjat lucrurile când am ajuns aici, a rămas surprins, dând vina pe un noroc ce şi-a făcut din mine loc de cazare.  Deşi nu cred în noroc ci cred în Dumnezeu, nu l-am contrazis. M-a rugat să-l ajut şi pe el să-şi găsească un serviciu bun aici, o cazare, să poată veni şi el în capitală pentru că nu prea avea perspective la actualul job. Voia sa încerce şi el. Într-o săptămână îi rezolvasem cu cazarea şi îi găsisem un loc de muncă mai bine plătit decât ce lucram eu.  Cu toate astea, n-a venit. I-a fost frică.  Am stat de el, m-am oferit să-i împrumut bani dacă n-are, să-l scap de salariul minim pe economie la un program de zi lumină, muncă de şantier cum lucra atunci.  Dar n-a venit.

Ştiţi ce face acum? Lucrează tot acolo, la fel de mult, pe aceiaşi bani. Bineînţeles că nici nu visează să poată face o facultate lucrând 12-13 ore pe zi şi au trecut aproape 3 ani de zile – exact degeaba.

De-asta mă enervez când lumea se uită la mine şi dă vina pe noroc, iar când se uită la el spun că n-a avut şansă.  Oamenii fără şansă sunt cazuri excepţionale.  Restul, sunt fricoşi sau puturoşi.

Mă întreb ce-o face peste alţi 3 ani..


Fasole

Anul ăsta e diferit. N-am spus multor oameni traditionalul şi lipsitul de sens „la mulţi ani”, iar cei mai mulţi m-au privit cu o oarecare reţinere bănuindu-mă de o ironie grosolană.  Pe de o parte e de înţeles. Să fii român şi să fii mândru de lucrul ăsta în acelaşi timp, presupune nişte kilograme de naivitate (asta ca să nu spun prostie). Nu vreau să scriu cele 1001 de motive pentru care nu sunt mândru să asociez numele meu cu al României,dar nici nu vreau să menţionez pe George Enescu, Brâncuşi şi Nadia Comăneci încercând un fals echilibru între bine şi rău.

Cu toate astea, sângele din vene nu prea poate fi schimbat şi nu pot decât să spun vorba aia din bătrâni: If you can’t avoid it, relax and enjoy it! Aşa că bucuraţi-vă de fasolele lui Oprescu şi de tancurile lui Blaga încercând să ignoraţi ploaia. Puneţi mâna dreaptă pe inima stângă şi cântaţi acompaniaţi de fanfarele militare – deşteaptă-te române. Dar cântaţi încet; e zi liberă azi şi lumea încă doarme.

La mulţi ani tovarăşi!


Acasa

Azi e ziua aia de dupa venirea din Suceava.

M-am intalnit cu Lucian si i-am dat acelasi raspuns pe care-l am de aproape 3 ani – „am venit putin acasa”.  Mi-a spus sa ma hotarasc care mi-e casa.  Are dreptate. Casa mea nu mai e Suceava.  Mi-am amintit si de ultima discutie cu Nicu dinainte sa plec de tot din Suceava.  Imi spunea ca va trebui sa ma invat cu statutul de musafir cand mai vin pe acolo.  Oamenii continua sa traiasca si fara mine, iar eu incetul cu incetul ma auto-exclud din vietile lor.  E normal. Vizitele mele incep sa se rareasca tot mai mult, iar cand sunt acolo sunt din motive specifice, nu de dragul vizitei.

Fiecare vizita a avut ceva aparte. De data asta am constientizat ca s-au schimbat generatiile.  Prietenii pe care-i aveam incep incetul cu incetul sa fie eclipsati de vocea celor mai mici care vin din urma sa isi ceara drepturile.  Incep sa-mi dau seama ca sunt destul de mici sansele sa mai existe excursii spontane la Iasi, revelioane la Pojorita, tabere la Arinis sau nopti la Voronet.   Daca vor mai fi, vor fi altfel.    E prima data cand iau in considerare sa nu merg de sarbatori in Suceava ci prefer sa raman acasa. Dupa aproape 3 ani, Bucuresti a inceput sa fie „acasa”.

Viata s-a miscat repede si trebuie s-o ajung din urma.

It’s good to be home again.


Bani de facultate

EVZ a venit cu o initiativa buna si a publicat un articol in care au incercat sa aproximeze cam cat cheltuie in medie un student in fiecare an. Articolul lor e bun, numai ca nu stiu in care oras din tara se aplica cifrele alea. In Bucuresti situatia sta putin altfel.

Asa ca, daca va ganditi sa va parasiti locul de mlastina pentru ca v-ati saturat de mancarea calda de acasa si va e pofta de niste sandwichuri si niste cartofi prajiti in ulei folosit de 3 ori, ganditi-va ca aici banul are putin alta valoare.

Deci banii fug din buzunar in fiecare luna cam in felul urmator:

1. cazare+cheltuieli+internet
-> camin = 250-300 de lei
-> chirie – 2 in camera = 350 de lei vara, 420-430 de lei iarna (ap 2 camere , 4 persoane)
-> chirie – singur in camera = 600-700 de lei vara, 850-900 de lei iarna
2. mancare (nu punem la socoteala sticla de cola, punga de chipsuri, ciocolata si nici limonada de la terasa)
– 200 de lei – daca esti pus pe slabit
– 300+ de lei- daca vrei sa mananci cat iti trebuie
3.  abonament metrou
-25 de lei
nu pun la socoteala abonament la RATB pentru ca in ultimul sondaj facut in bucuresti, mai bine de 95% din studenti nu-si fac abonamente ci „merg cu nasul”
4. abonament/cartela –   telefon
– 40+ de lei
5. chestii gen sapun, pasta de dinti, deodorant, dero, detergent vase, etc
– 40 de lei
6. bani dati aiurea pentru relaxare ( terase, filme, shaorme, cluburi, excursii, mancat in oras etc)
– 100 de lei – pentru astia care reusesc sa se infraneze, care n-au viata sociala si-si petrec viata in fata monitorului
– 200+ pentru oamenii normali
7. Aici se mai adauga banii de scoala
taxa – in medie – 2000 de lei/an = 167/luna
manuale – in medie – 500+ de lei/an = 42+/luna

Pana aici strictul necesar in fiecare luna e undeva la 864 de lei pentru un trai la limita supravietuirii, 1200 de lei daca vrei sa mananci si altceva in afara de pateu si salam, iar cei ce depasesc 1200 de lei deja se considera studenti de lux.

Pe langa banii astia, nu trebuie omis ca omul mai merge acasa din cand in cand, asta inseamna bani de drum, trebuie luat in considerare ca adidasii  se mai rup si camasa se mai decoloreaza, asta inseamna bani,  n-am pus la socoteala rechizitele,  n-am scris ca baiatul poate isi face o rata la un laptop daca n-are, sigur vor aparea restante care trebuiesc platitie,   n-am pus cheltuieli neprevazute – de genul – iti rupe cineva un dinte ca te-ai imbatat ca porcul si te-ai luat de pretena lui si acum trebuie sa iti iei calmante si sa te duci la dentist si  n-am pus la socoteala daca baiatului ii place sa-si afume plamanii, si asta costa bani.

Deci, copilasii care ati luat bacul si va ganditi sa mergeti la o facultate decenta intr-unul din centrele universitare mari, nu va ganditi ca in viata e ca in American Pie unde iti permiti sa-ti inchiriezi o vila langa plaja si in fata ei te asteapta un gip decapotabil.  S-ar putea ca pana la gipul ala sa ai de luptat cu gandacii din camin.

Gud loc freshmen!


Weekenduri de capitala

Cand le spun ca mie imi place in Bucuresti, ei imi zic ca am luat-o razna.   Pentru ei Bucurestiul inseamna aglomeratie, nebunie, poluare, galagie, in mare inseamna ceva de cosmar (pentru un pensionar zic eu).

Cum sa nu-ti placa in Bucuresti cand vine si cate un weekend ca asta care incepe vineri seara cu party-ul de la Roblogfest.  Sambata la amiaza, meciul de rugby dintre Romania si Spania, sambata seara specatolul de iluzionism al lui  Vlad Grigorescu. Printre astea nu mai punem la socoteala ca vineri e ziua lui Bogdan IT si sambata ziua lui Alex.   Cum sa nu-ti placa in Bucuresti cand aici ai ce face in weekenduri si alte lucruri in afara de vazut telenovela de la ora 1 amiaza, aia de la 4, iar seara de mers la magazinul de dupa colt, de cumparat o punga de seminte pentru telenovela de ora 9.

De luni in exact 2 saptamani (adica pe 12 aprilie 2010), la Sala Palatului va fi un concert pe care iubitorii de rock si muzica clasica n-ar trebui sa-l rateze.  Cred ca stiti toti de Mozart Rocks.   Pentru mine asta e unul din cele mai faine concerte anuale din Bucuresti.   Biletele costa intre 40-100 de lei, dar fac toti banii.

PS: Cu cine ma intalnesc si la ce eveniment? Hai, ridicati doua dejte sus.


Si cat mai stai?

N-am stiut ce sa raspund. Am spus ca nu stiu sigur,  cel putin 2 ani pana termin si a doua facultate. S-a uitat la mine zambind si mi-a spus. „Da. Oricum, probabil ai sa ramai aici si dupa facultate”. Tonul cu care am spus acel „nu stiu sigur” m-a dat de gol.

Acum 2 ani abia asteptam sa termin facultatea pe care nici nu o incepusem sa ma intorc inapoi in Suceava.  Nu-mi placea nebunia dinamismul capitalei.  Incetul cu incetul am inceput sa raresc tot mai mult vizitele acasa, sa rup legatura cu tot mai multi oameni de-acasa, limitandu-ma acum la familie si 3-4 prieteni apropiati de-acolo.

Cand m-a intrebat cat mai stau aici, m-am simtit ca un copil intrebat de parintii lui cand pleaca de acasa, pentru ca am ajuns sa gandesc la Bucuresti ca la „acasa” si la Suceava ca la locul unde m-am nascut si unde acum sunt un simplu musafir.

Adaptare ii spun eu.  Poate atasament. Orice ar fi, parca mi-e tot mai greu sa ma gandesc la Suceava ca la -acasa- si mi-e tot mai greu sa-mi imaginez ca as pleca din capitala.

Cat mai stau?   Nu stiu.  Nu promit nimic pana nu termin facultatea.  Atunci trag linie la tot si ma decid.
Sau poate deja m-am decis si nu vreau sa recunosc.


PS – Roblogfest

Ati vazut bannerul cu Roblogfest? – in partea dreapta. RBF e cel mai mare eveniment al blogosferei din Romania unde se premiaza blogurile mai relevante.  Daca va place ceea ce scriu  dati click pe banner, lasati acolo 2-3 date care vi le cer ei sa va activeze un cont, apoi click on me – categoria – cel mai popular blog – 244.   (pana aici e pe bune). 

(de aici incolo nu mai e pe bune)
Da mai departe acest mesaj tuturor prietenilor tai daca vrei sa se instaureze pacea in lume, sa fii bogat, fericit, daca vrei sa castigi la loto, sa ai o nevasta sau un barbat frumos si destept si bogat,  sa fii sanatos si sa traiesti 100 de ani, etc.  Daca trimiti acest mesaj in urmatoarele 2 minute la cel putin 1000 de prieteni, atunci pana maine la ora 3 noaptea ti se va indeplini o dorinta. Daca nu trimiti, inseamna ca nu esti prieten adevarat, ca vine ciuma, ca rupi acest lant al pacii, etc.   scz d mass.. l-am primit ji yo.