Tag Archives: baiat

Crush

Ies cu Cosmin seara să ne plimbăm gratis cu autobuzul. Începem clasic cu ce mai e pe la muncă, câți bani mai avem, apoi trecem la lucruri serioase. „Ia zi, ai mai vorbit cu crush?”.  Merg sâmbătă la nuntă, mă pun la masa sportivilor și mă trezesc singurul de la masa neînsurat. Încep poveștile de nuntă. Apare Mirea, începem să povestim despre conceptul de crush; pretenții, aștepări, istorii.. Dimineața Gabi se așează lângă mine, acolo în spate la cor, eu îi zic cum a fost la nuntă, ea îmi zice cum a fost la grătar și începem cu teoriile. Cine a fost și care cu care s-ar potrivi.  Seara mergem în mol și după ce ne așezăm bine, începe Cristi cu teoriile lui despre crush și eu cu contrazicerile mele.  Conculzia e – viteaz e ăla care rămâne bărbat și după ce se combină, nu cocoșul forever alone care-și dă și el cu părerea despre alții (head-shot).   Plecăm de la mol, Marian vine cu mine până acasă și începem să povestim.. despre crushuri.

Adevărul e că mare parte din discuții se învârt în jurul crushurilor și de obicei am teorii despre mai toți apropiații – cine cu cine s-ar potrivi, cine s-a combinat bine, cine nu s-a combinat bine, care-i bondarul ce umbla din floare în floare, cui îi place de cine, cine are o șansă, cine n-are nici una și așa mai departe. Și până la urmă e normal, pentru că atunci când e vorba de alții, sunt Doctor L, când e vorba de mine – ”Je suis timide… mais je me soigne”.

Rămânem la stadiul de teorii.  E mișto să ai un crush. De aici încolo ține de chimie.

1. Dacă ambele elemente reacționează bine, chimia e mișto, teoriile de dinainte rămân ipoteze irelevante. Merge să combini elementele.

2. Dacă nu e chimie și mergi bazat doar pe proba perechilor și pe 3Q sperând că pofta vine mâncând.. riscul tău. Au și consilierii de mâncat o pâine.

3. Dacă reacționează doar elementul masculin, elementului feminin i se mai pot schimba proprietățile dacă e pus într-un mediu potrivit și i se aplică tratamente potrivite.

4. Dacă reacționează doar elementul feminin, atunci se apeleaza la înțelegerea și sufletul bun al  elementului feminin căruia i se mai pot schimba din proprietăți pentru a stimula reacția celuilalt element. În general se aplica puțin fard.  Așa că fetelor.. continuați..

Mi-am încheiat simplu și sec pledoaria. Revin cu concluzia finală.

Anunțuri

Si… tie de cine iti place? (2)

( citeste întâi partea 1 – click aici )

Şi acum ca să facem un cover intro-ului de la coverul facut de Vama – Hotel Cismigiu – întrebăm –

De ce am scris eu aceste rânduri? Eu nu vreau sa mă judece nimeni, înţelegi? Nu vreau să mă judece nimeni greşit; nu să nu mă judece. Vreau să ştie exact ce-a fost. Nu vreau sa zică lumea că mă dau mare deştept şi vin cu tot felul de sfaturi văzute prin filme doar de dragul de a-mi umple blogul, pentru a avea succes. Trebuie ca lumea să ştie. Da. Trebuie ca lumea să ştie că şi mie mi-a fost frică. Vezi, lumea nu trebuie să uite. E o realitate pe care mulţi încercăm să o mascăm. E pur şi simplu o realitate.

Gata cu gluma. Nu mică mi-a fost mirarea când în urma articolului de ieri anumite persoane din anturajul meu apropiat m-au întrebat de cine m-am îndrăgostit, de aceea mă văd nevoit să fac o completare privitor la articolul de ieri – toată „treaba” aia s-a întâmplat când aveam cam 18 ani, deci într-un deceniu diferit de ăsta. În deceniul ăsta aproape că mă simt vinovat de superficialitate, pentru că mă văd aproape la polul opus. Sunt constant în indiferenţa mea, greu abordabil şi bineînţeles că îmi place să fiu aşa. Însă nu-i asta treaba voastră.

În clasa a doua, 2 colegi mi-au spus pe cine „iubesc ei în secret”. În clasa a 4-a, vreo 5 colegi mi-au spus despre „amorurile lor secrete”. Bineînţeles că şi eu „iubeam”.  În clasa a 8-a ştiam despre vreo 15 băieţi care erau „îndrăgostiţi” tot în secret, normal. Au ajuns la urechile mele şi numele a 4 fete care „mă iubeau”, tot în secret. Şi eu eram victima „virusului”.   În clasa a 12-a lumea a mai prins curaj şi ştiam doar vreo 4-5 prieteni care încă iubeau în secret. Nu pot să mă laud că eu aş fi fost tare curajos totuşi.  Acum , când mă gândeam că situaţia se va schimba în favoarea curajului, ştiu mai mulţi băieţi ca niciodată care suferă iubesc în tăcere.  Acum, în sfârşit, pot să mă laud că nici nu tac, dar nici nu „sufăr”.  Îmi amintesc de un seminar de anul trecut în care se discuta despre relaţii, iar Florin a fost întrebat de un grup de fete dacă e recomandat ca o fată să ia iniţiativa in cazul în care băiatul e prea mămăligă n-are curaj.  Nu-mi mai amintesc răspunsul lui, însă reacţia fetelor a fost una care mi-a atras atenţia: „dar să spună o data!”.

Când privesc în urmă îmi vine să râd când văd inutilitatea tăcerii. Mi-e ciudă pe mine când realizez insistenţa fix degeaba a gesturilor neînsoţite de cuvinte. Comoditatea unei situaţii de genul – mai bine aşa decât deloc – sau pur şi simplu umila viziune limitată de genul – nu mai e nimeni ca ea – nu mă duc cu gândul decât la expresia aia:  „eşti special, ca oricare altul”.   Mi-e greu să înţeleg de ce unii se potrivesc iar alţii nu, gândindu-mă că singura mare problema ar fi disponibilitatea pentru sincronizare comportamentală.  Ştiu că raţionalizarea asta nu face decât să scoată în evidenţă lipsa de logică a unei iubiri, sau mai grav a unei iubiri unilaterale tacite (dacă există aşa ceva). Cred şi realizez tot mai mult că dragostea nu poate fi un accident fericit sau nefericit ci e pur şi simplu o alegere.  E animalic să iubeşti bazat doar pe instincte sau mă rog – emoţii – . Însă, dacă tot alegi să iubeşti, la ce bun să ţii numai pentru tine?

Deci… ţie de cine iţi place?

PS: cred că-i unul din puţinele articole în care nu mă regăsesc în prezent, însă l-am scris în memoria şi pentru binele prezentului şi viitorului prietenilor.


Linia de siguranta

A fost o imagine atât de ciudată, dar extrem de plăcuta, pentru că m-am învăţat să văd copii care nu mai au chef să asculte de părinţi, copii care ţipă daca nu le se fac mofturile, veşnic încruntaţi şi cu atitudini de superioritate în faţa părinţilor.

Eram în staţie la Titan cu căştile în urechi. La un moment dat vine un puşti de vreo 3-4 ani la mine, îmi spune ceva şi îmi face un semn cu mâna.  Mi-am scos căştile din urechi oarecum surprins. Mi-a repetat să mă dau înapoi că n-am voie să depăşesc linia de siguranţă.  Am zâmbit şi am făcut un pas înapoi.  De la mine a plecat la următorul şi apoi la urmatorul… Făcea ceea ce ar fi trebuit să facem noi, oamenii mari.  M-am urcat în metrou şi m-am aşezat în faţa lui.  Nu mi-am mai pus căştile în ureche pentru că pur şi simplu mă cucerise copilaşul ăla. Statea în picioare în faţa tatălui său (cred). Tatăl lui i-a spus să se aşeze pe scaun, iar acesta s-a aşezat, zâmbitor, fără să comenteze absolut nimic (ciudat).  N-am putut să-mi iau privirea  de la copilaş până la Eroilor ( 7 staţii ).  Era atât de plin de energie, însă atât de ascultător. Când tatăl lui i-a spus să vorbească mai încet, să stea frumos pe scaun, să se ţină de bară sau să nu se strâmbe, nu s-a încruntat o dată.  Pur şi simplu, cu zâmbetul neşters a căutat altceva interesant de făcut sau de privit fără nici o intenţie de a pune la încercare răbdarea cuiva.   Când a coborât, am rămas cu privirea fixată pe el şi l-am privit din metroul în mişcare cum a început iarăşi să-şi joace rolul.

Acelaşi zâmbet, acelaşi copilaş, acelaşi dat din cap dezaprobator însoţit de aceeaşi propoziţie: ” Vedeţi că nu aveţi voie să depăşiţi linia”.

De atunci, n-am mai depăşit.


Un fel de oportunitati

Pe cat de bucuros sunt cateodata de faptul ca m-am nascut barbat, pe atat de mult bag capul in pamant de rusine alte dati din cauza asta.  Am prietene frumoase; foarte frumoase; si asta le face tinte pentru baieti.  Imi povestea una din ele la un moment dat cum un amic de-al ei incerca intr-o conversatie sa o convinga ca el e baiatul potrivit pentru ea. Dupa ce ea i-a dat cu flit, la cateva zile, baiatul respectiv i-a facut cunostiinta prietenei mele cu logodnica lui.  O alta prietena imi povestea cum un nene cu foarte multi bani, mai multi decat as vrea eu vreodata sa am, dupa o discutie cu ea i-a oferit o suma mare de bani in schimbul a.. ceva.  Fata i-a dat cu flit imediat constienta fiind ca nenea ala are acasa copii de-o varsta cu ea.    Astea par exceptii, cu toate ca-s cam multe exceptii de genul asta.

Mai e varianta aia mai comuna.   Stiu ca are prietena de vreo 4-5 luni cel putin.  Merg cu el pe strada si ii suna telefonul. In nici 3 minute se naste un flirt de-ala, in nici 5 minute se stabileste o intalnire.  Ma uit mirat la el si il intreb daca nu mai vorbeste cu prietena lui. Imi spune ca vorbeste, dar ce, asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie deschis pentru noi oportunitati.

Uite chestia asta cu oportunitatile n-o inteleg. Eu inteleg ca iti faci prietena pe cineva care iti place asa de mult incat esti convins ca ea e cea mai buna fata pe care ai putea s-o alegi vreodata si dupa ce ai ales, alte „oportunitati”, de orice fel, oricat de nevinovate, sar din schema. Chiar nu inteleg treaba asta cu – imi fac o prietena, apoi cunosc o fata mai misto, imi las prietena, vorbesc cu aia, apoi cunosc una care mi se pare si mai misto, o las si pe a doua si vorbesc cu ea, apoi pentru ca prima plange dupa mine, ma impac cu ea, insa raman deschis in continuare in caz ca apare ceva mai bun.  Mi se pare imaturitate, neseriozitate, instabilitate, nehotarare… spuneti-i cum vreti..

Ma simt ca un extraterestru cand scriu articolul asta din doua motive:
1- in general gandesc asa baietii care nu-s in stare sa-si aduca o fata langa ei si n-as zice ca-s chiar genul ala timid
2-intre oamenii normali ce zic eu e tampenie, e o chestie care ar trebui sa se intample undeva pe la 28-29 de ani cand te gandesti sa-ti atarni verigheta de deget, sa te asezi si tu la casa ta, in nici un caz acum, la 21 de ani cand ai asa multe „oportunitati”

Nu incercati sa justificati treaba cu oportunitatile.  Promit ca nu vreau sa inteleg.  Lasati-ma in inocenta mea.


Discutii gen – "Salut Ionut"

Nu stiu daca o fi asa si cand voi mai creste putin. Acum inca mai purtam discutii despre simpatiile noastre cu prietenii – gen..:

1: Ba, azi m-am intalnit intamplator cu ea. Am salutat-o, s-a uitat la mine, mi-a zambit si mi-a zis „Salut Ionut”
2: Pff.. Ionut e fericit azi. Stie cum te cheama ba! :))
3: Taci ba ca si asta e ceva. Eu zic ca-i esti simpatic cumva, ca altfel nu retinea cum te cheama.
1: Da ma. Daca imi zicea doar salut si se uita in alta parte era cumva mai naspa.  Dar mi-a zambit si apoi m-a salutat.(…) Cred ca era putin incordata.  Dupa ce m-a salutat si-a indreptat privirea in jos.
2: Cum ba, ca ea nu e timida de fel..?
1: Da ma.. serios.. Si cand a ajuns in dreptul meu a incetinit putin, in caz ca o mai intreb ceva, sa se opreasca si fraierul de mine am plecat mai departe. N-am mai zis nimic.
3: Ba, ce fraier esti. Vrea fata sa vorbeasca cu tine si tu fugi de ea. Data viitoare cand te vezi cu ea sa o intrebi direct ceva, ca sa fii sigur ca vorbesti si tu cu ea macar 2 minute.
2: Taci ba din gura. Nici sa nu para asa, ca pe tava din prima. O sa-i dea el de inteles ca-i e simpatica mai incolo.
3: Tu chiar crezi ca ea nu si-a dat seama? Ca Ionut asta nu baga in seama pe nimeni si ei i-a si zambit, nu doar ca a salutat-o.
2: Si de unde sa-si fi dat seama ea ba cum e Ionut, daca abia stie cum il cheama??
1: Ba, ce copii sunteti..:)) Stai sa-mi iau un pix sa-mi notez.. Voi cu strategiile voastre..:))
3: Da ma, am uitat ca tu esti cu teorema pastilei.
2: Care-i aia?
3: Stii tu, baietasul spune ca el arunca pastila si asteapta reactia.  Niciodata nu vine direct cu initiativa.
2: Da, e o treaba si asta..   (…)   Si zici ca ti-a zambit, nu? :))
1: Hai gata ba, terminati-va :))

Si cand ma gandesc ca totul a pornit de la un salut. Abia dupa ce am scris mi-am dat seama cat de inocente sunt discutiile astea. Nici mie nu-mi vine sa cred..
Intotdeauna m-am intrebat daca si fetele poarta intre ele discutii gen..”Salut Ionut”


Macaronaria Land

Des, foarte des, aud in general de baieti idioti care incearca sa combine cate o fata cu texte de genul „Salut, ma cheama Sandel, dau la lopata in pachistan, am un golf 2 si am idul de la un amic care a incercat ceva cu tine si nu i-a iesit. Vin in tara peste 3 saptamani si vreau sa ne intalnim pentru ca am auzit ca esti simpatica.”  Fata ii zice ” nu mersi, da-ti foc”.. el insista.. cand vine in tara streseaza fata pana la disperare.. si de aici povestile se diversifica in functie de caz.  Unele fete vor sa fie politicoase asa ca nu dau telefon la prietenul ala care ar putea sa scape de macaronar in 2 minute si, ca sa evite un potential scandal si sa scape de el, accepta o intalnire.  Cateodata, baietasul reuseste sa scoata ceva de la fata, ca de… o data ce-a venit la intalnire imbracat cu trening mike si cu dacie cu numere straine, a impresionat fata. Alte dati, fata e cu un picior pe pamant si dupa 10 minute se face ca-i suna telefonul si trebuie sa plece. Da, cu un picior, ca daca era cu amandoua picioarele pe pamant nu se intalnea deloc cu el. 

E comic sa vezi un nene de la cuca macaii unde curentul electric a fost inventat cu o luna in urma, sa-l vezi pe nenea asta peste o saptamana in mall in Roma, apoi, peste 2 luni  in centrul sucevei cu masina la 1000 de euro cum raspunde la telefon cu „pronto” ca sa impresioneze gajishili.

Ii ajutam si pe ei cumva? E simplu –  site de dating ca sa dam o mana de ajutor fetelor simpatizante de macaroane si ca sa chelim putin de bani baietii dusi din tara care nu-s in stare sa impresioneze o fata cu ce au in cap si de-asta scot portofelul branduit din torpedo sa plateasca 3 lei pe o inghetata impartita la 2 la mecdraiv. Facem inregistrare gratuita pentru femei, iar barbatilor le cerem 50 de euro pe inregistrare. Ca doar in euro se lucreaza in Macaronaria, nu?  Primim pe site doar baietii cu numere straine la masina si fete care tin statusuri stalcite din telenovele si le aranjam intalniri. Eventual colaboram si cu un restaurant din zona sa ne scoatem bani si de la ei.

Avantaje:
1.  Facem bani multi
2. Ajutam oamenii cu materie cenusie de nivel scazut sau mediu sa-si gaseasca perechea
3.  Facem o selectie  intre fetele iubitoare de macaroane si fetele neiubitoare de macaroane.
4.  Scapam neiubitoarele de macaroane de stresul produs de Sandel

Ce ziceti, ar merge?

PS: Specific, chiar daca e evident – N-am nimic personal cu copilasii plecati din tara la o paine ceva mai dulce. Nu-s toti asa, numai ca printre ei exista o specie aparte.


How to get a girl

Normal, nu-s eu Dr Love, dar is satul de filmele alea americane unde retardatul scolii reuseste sa puna mana pe cea mai populara si draguta fata din scoala.

Nu conteaza ca ai pantalonii rupti in fund, ca nu stii sa legi 2 cuvinte, ca esti un revoltat, ca nu inveti bine, ca esti urat, ca inteligenta aia emotionala e practic inexistenta. Bineinteles ca la inceput fata aia va rade putin de tine, insa tu o vei ajuta o data, si ea se va simti vinovata ca a ras de tine. Tu vei zice ca nu-i nimic, si ea se va indragosti de tine. Important e sa accepti tot, si sa fii nimic. Vei fi perceput ca o comoara ascunsa.

La fete alta-i treaba. Nu conteaza ca tu esti fata din umbra, ca niciodata nu te observa nimeni, nu conteaza ca umbli doar cu nerzii din scoala, ca te imbraci nasol, ca te intimidezi imediat, sa fii sigura ca tot timpul baiatul de care esti indragostita din clasa a 2-a in mod sigur va pune un pariu, si veti fi impreuna imediat. Normal, tu ai sa reusesti sa-l faci sa se indragosteasca de tine. E de-ajuns sa fii nimic, sa faci nimic..

Partea faina a filmelor astea e ca tot timpul se termina exact in momentul in care polul nord si polul sud se unesc. Ce se intampla dupa aia nu mai e asa interesant, cand ajungi sa cunosti fata dincolo de genele alea lucrate jumatate de ora, dincolo de sclipiciul de pe buze si de parul intins cu placa. Ce se intampla dupa ce ajungi sa vezi caracterul celui care acum o saptamana radea de tine si acum „te iubeste” ?
Poate ca lupta nu se termina cand castigi dreptul s-o tii de mana…

Oricum fazele alea se intampla doar in filme… ziceam si eu..

PS: nu ca as fi intru totul de acord cu filmuletul, dar e simpatic ;))

sursa film: youtube