Tag Archives: andrisan

Cele cinci

Ma gandeam aseara, inainte sa adorm la chestiunea aia tipica unui interviu de angajare – Numeste 5 defecte ale tale – . De obicei chestiunea asta e urmata de o interjectie; ceva intre un oftat si un ras fortat. Unde sa gasesti 5 defecte?? Chiar asa. La un interviu treaba asta e destul de simpla, pentru ca aici exista raspunsuri corecte si raspunsuri gresite si important e sa identifici cinci dintre raspunsurile corecte in care te regasesti cat de cat.  Insa, daca ar fi sa fiu sincer cu mine ma intreb daca as gasi cele cinci defecte.  Intotdeauna exista justificare pentru comportamentul propriu, intotdeauna exista justificare pentru atitudini si asta face ca defectele sa para, daca nu calitati, atunci in cel mai rau caz  lucruri normale, nicidecum negative.      Eu inca sustin ca la caracter trebuie lucrat tot timpul si imi place sa cred ca lucrez la caracterul meu.  Nu stiu daca am progresat sau nu in ultima vreme, insa acum incerc sa lucrez cumva la modestie.  (modestie, nu umilinta sau lipsa de incredere in mine).  Devin foarte des enervant cand ma supraapreciez, cand incep sa ma laud si stiu ca nu-i bine. Incerc sa schimb asta.

Hai sa facem un exercitiu care poate nu va fi asa placut pentru mine, insa va fi util.   Primul defect mi l-am recunoscut eu. Voi, scrieti  4 defecte pe care le-ati vazut la mine.

Incercati sa va pastrati diplomatia pentru oamenii care nu-s in stare sa accepte o parere sau un fapt asa cum sunt ele.  Astazi aprob si comentariile anonime.

Sa cer RT?

Reclame

Floare-albastra

„Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!…
Totusi este trist în lume!”

(fragment din – Floare-albastra, Mihai Eminescu)

S-a dus vacanta.. Aleg sa uit inconvenientele, evenimentele neplacute si sa ma opresc la clipele alea – minune.

Am inceput exact cum am planuit. Cu Ovidiu, dupa 2 zile de Bucuresti, am plecat la Galati. Acolo ne-am intalnit cu Iulica.  N-am sa uit niciodata replica data de Ovidiu politistului care ne-a interogat fara motiv intrebat ce cautam in Galati – „am venit si noi sa vedem care-i treaba”.

Am stat 2 zile acolo si am plecat spre Iasi.  Acolo am stat aproape o zi.  Daca in drum spre Galati am debutat eu cu cele „5 minute” (explic mai tarziu), in drum spre Iasi, Ovidiu si-a facut miscarea de „5 minute”.  Din Iasi, am plecat spre Suceava.  In Suceava a fost misto. Am revazut multi prieteni. Am fost la Falticeni cu Marius, am fost la Vicov la Daniel, in drum ne-am oprit la Radauti sa o salutam si pe Alina, am iesit cu Ovidiu C, cu Vasile, am apucat sa stau de vorba si cu nenea Nicu G, l-am salutat si pe David, am fost de am bagat munca pe la sinistratii din Suceava si Botosani impreuna cu prietenii din Suceava si cei din Elvetia, am cantat, am fost cu Leo la cascada, am fost cu baietii la bowling si biliard, l-am revazut si pe Dan C, care acum e om serios la casa lui, am apucat sa ma plimb si cu BMW-ul lui Ionut si sa stau la o poveste scurta cu el, m-am bucurat cand mi-a spus Cosmin ca a intrat la arhitectura in Cluj, plus multe alte saluturi, iesiri si tot felul de minuni de prin Suceava.    E posibil sa auziti o poveste de genul ca eu as fi oferit un fel de inel pus intr-un trandafir lui Sophie si ea ar fi acceptat. E posibil, dar sa n-o luati prea serios.

Din Suceava am luat trenul spre Cluj cu Cornel, Dani si Matei. In drum, baietii au insistat sa imi fac cele „5 minute” sa le dovedesc ca nu m-am ruginit si ca inca mai am skilluri de mare cuceritor. Prada a fost usoara. O tipa de 18 ani.  In drum spre Cluj am cantat cu baietii in toate limbile cunoscute tot felul de melodii. Ni s-a reprosat ca am omis sa cantam imnul. Rusine noua.   Am stat in Cluj o bucata de vreme,unde am apucat sa-l salut pe Marius,  si unde ne-am facut poze la crucea din Belvedere, apoi de acolo am plecat spre Sighisoara.  Sighisoara a fost orasul care m-a lasat fara cuvinte.  De la servire, preturi, curatenie, la arhitectura orasului, oameni, absolut tot. Pe o scara de la 1-10, ii dau nota 11.  Din Sighisoara am plecat spre Sibiu. Sibiul mai rablagit ca altadata, insa cu acelasi centru frumos.  Trebuie sa spun ca in o jumatate de zi cred ca am vazut vreo 50 de Secoha’ Second Handuri acolo.  M-a cam dezamagit lucrul asta. Fata draguta care ne-a zambit si nenea care m-a facut praf la sah au facut Sibiul sa para un oras primitor.  Din Sibiu am luat trenul si am mers spre Brasov. Acolo am gasit acelasi centru vechi, acelasi Mc Donalds,  un festival de Folk, acolo am urcat pe de-a dreptul jumate de munte si ne-a prins noaptea in padure pe mine si pe Dani. Tot acolo am baut o Cuba Libre de zile mari.   Despre scanteile care erau sa iasa intre noi si niste distrusi niste fani din galeria Stelei am sa povestesc cu alta ocazie.  La 3 noaptea dadeam de o carte in gara Brasovului, apoi in drum spre Bucuresti am dat toti sign out.

A fost o vacanta dintre cele mai faine pe care le-am avut si pot spune ca m-am reintors in Bucuresti reenergizat. Urmeaza o perioada dificila, dar necesara.   Mult spor!

PS: „5 Minute” e un fel de joc marca Hitch. Ai 5 minute la dispozitie sa abordezi o straina (aleasa de grup) si sa afli cat mai multe despre ea.  Ceva intre socializare si.. altceva.


Si anul asta

Se acorda premiul intai pentru rezultate deosebite

la invatatura elevului

Andrisan Leonard Stefan.


Program de sarbatori

S-o dau in spam?  Ma bate gandul la un articol de tip spam, de-ala tipic de Craciun cu familie, cu Mos Craciun, cu dorinte, si-asa mai departe. Promit sa scriu un articol de tipul ala pana la Craciun.
In 5 ore intru oficial in vacanta de iarna. Anul asta e misto ca e zapada, asa ca, poate prind niste ture bune cu sania. Pentru schi ma pastrez pentru februarie. Asa ca..
Cel mai probabil, marti am sa fiu in Suceava. Nu mi-am programat mai nimic pentru perioada dinainte de Craciun. As merge la patinoar de 2-3 ori, poate un twitmeet daca se va organiza, poate un sanius ceva.. asa ca in vacanta. Cu colinda probabil ca am sa merg, insa nu stiu cu cine inca. Invitatii vin din mai multe locuri. As merge cu colinda pana pe la un 12-1 apoi m-ar tenta un party ceva. De Craciun, normal, am sa merg la biserica. Intre Craciun si Anul Nou e posibila o excursie de-o zi la Iasi, apoi, de anul nou, mult asteptata excursie la Pojorita, unde ne vom da cu camerele de tractor de pe deal, unde vom face focul la soba, unde ne vom distra la maxim 3 zile aproape. Anul asta nu merg cu mascatii. :))
In tot timpul asta sper sa ma intalnesc cu cei mai multi dintre prietenii mei. O sa fie niste sarbatori tare faine anul asta.

PS:  Ba!  Pregatiti banii de rev ca ne asteapta omu de atata vreme.  :))

sursa imagine:  www.dreamstime.com


Un Leu de 10 ani

Azi e o zi mare.

Imi amintesc asa bine, parca ieri era prima lui zi acasa. Afara era frig, era decembrie. In casa era cald. O caldura de-aia de soba.  Cand au venit acasa, mama il tinea in brate. Era asa linistit.

L-am vazut crescand. L-am auzit cand a gangurit prima data. L-am vazut cum a facut primii pasi. L-am auzit cum a zis primul cuvant.  Eram langa el cand a avut primul accident mai serios.   Eram acasa cand s-au luat de el vreo 10  colorati. M-am batut cu ei pentru el.  M-am dus la scoala cand a venit cu o vanataie pe gat capatata de la un coleg care a vazut prea multe filme si care incerca sa-l ia pe Leo de fraier.  Leo nu i-a permis, asa ca si-a luat bataie. Am avut eu grija si de smecherasul ala.  Cand s-a trezit cu o bucata de fier in picior, in cateva ore am ajuns exact la spitalul unde era, la 500 de km distanta.   Dupa asta, m-a sunat cand a ramas fara sabie.   Cand vin acasa, isi pune ceasul sa sune, ca nu cumva el sa doarma cand ajung eu. De multe ori ma astepta in drum, de dimineata la 7 pana pe la 8-9 cand ajungeam eu. Statea acolo si astepta sa vin.  Cand plec, de fiecare data vine sa ma conduca pana la masina si insista sa care si el din bagaj. O data mi-a carat si trolerul pana la masina :)) .  Stie si acum ca saptamana viitoare vin acasa. Ma asteapta..

E puternic ca un leu. Invatatoarea spune despre el ca e cel mai rau din clasa (energic as zice eu) si cel mai bun din clasa (destept evident).  Daca toti copiii mei ar fi ca el, as fi cel mai fericit.

Azi e o zi mare. Leo face 10 ani.   La mult ani Leo!

PS: am zis si va mai zic –Mai misto e sa ai frati!


Cautatorii de minuni – semnat Gugal

Ma, deci, nu se poate sa va trec cu vederea. Iar ati asteptat de la google sa va dea solutie problemelor voastre, si am notat cativa campioni. Oare ce raspunsuri asteptati voi cand tastati toate minunile astea in motorul de cautare?? Minuni cum ar fi:
„vreau sa am bani” – no shit?!
„ce lucruri imi trebuie pentru mare” – parerea mea: un cojoc, 3 perechi de manusi si genunchere
„cum sa ma imbrac” – frate… daca esti baiat, atunci recomand muult roz, mult sclipici si pantofi lacuiti
„cosmin despre fete” – baa! cine-i cosmin? noul Dr Love?
„am 40 de ani si vreau sa ma insor” – Trist dar rezolvabil. Poate il gasesti si tu pe Cosmin si te ajuta el.
„expresii urate” – frate… nici sa injure nu mai stie lumea.. cred ca e … bine?
„la ce facultate sa ma inscriu pe criza asta” – nu-i prima data cand sunt intrebat – eu zic sa te apuci de fotbal
„artist 05 champions league imgb” – frumoasa combinatie – champions league de la imgb.. ai gasit sper
„betty cea urata cand era frumoasa” – frate.. de telenovele chiar nu stiu .. a fost frumoasa betty cea urata? adica o vreme cand n-avea mustata, avea dintii drepti si freza facuta?! n-am idee.. am crezut ca e iremediabila
„dulce maria cu ochelari” – lool.. iar telenovele? ce asteptati sa gasiti pe net?! uitati-va pe „acasa”
„ai dreptate! iarta-ma tata” – mult mai usor sa exersezi pe google, nu?
si acum campioana noastra:
„adrese planse sa scriem cifrele” – dude.. m-am tot gandit, si nu i-am dat de capat.. ce vrei de fapt??

chiar numai prin minuni de-astea ma gasiti??


Descurca-te!

Cu temperamentul te nasti, insa caracterul ti-l formezi !
Aveam vreo 15 ani, si in pre-ajun de anul nou (30 dec) m-am gandit sa-l iau pe Leo, si sa-l duc in centru sa vada si el mascatii, si toate dansurile alea populare de pe acolo. Ne ducem noi, ne uitam putin pe acolo, si Leo vede ceva mai incolo un tobogan. Normal ! Vrea si el ! Ce sa-i fac, il duc acolo. Tare de treaba a fost primaria ca s-a gandit si la cei mici, si le-a amenajat in centru un mic parculet. Era aproape perfect pentru ei, cu o miica exceptie. In loc de scari la tobogan, pusesera baietii niste trepte din fier-beton. Se da Leo de vreo 2 ori acolo, si a 3-a oara, aluneca pe un fier de-ala si cade, lovindu-si piramida nazala (adica undeva intre ochi). Vine la mine, avea zapada pe fata, si nu plangea. Atat imi zice : « Ionut, hai acasa ca nu mai vreau sa ma mai dau » Avea cam 4 ani pe atunci Leo. Ii dau gluga la o parte ca sa-l curat de zapada, si vad cum incepea sa-i curga sange de unde se lovise.. si incepuse sa-i curga sanatos. M-am speriat, mi-am pus pauza la panica si ma duc repede la 2 gardieni de pe acolo. Il vad aia pe Leo cu fata aproape plina de sange, eu speriat.. le zic sa sune la salvare, si ei… fara nici un stres imi zic.. bai baiatule, dar de ce n-ai avut grija de el ? Descurca-te… si pleaca. Intre timp lumea se adunase, insa normal, nimeni nu se oferea sa faca altceva in afara de privit. Il vad pe un tip cu telefonul la gat. El nu vazuse toata faza. Ma duc repede la el, il aveam pe Leo in brate, si ii cer telefonul. Sun la salvare, dar normal, sarbatori, colindatori.. cine sa raspunda ? Pentru ca nu raspunse nimeni la salvare, tipul ala, ma ia repede, imi cere numarul de acasa, si ma baga intr-un taxi. A fost tare de treaba. Eu eram inca in stare de soc. M-am dus cu Leo la urgente, si am actionat conform sistemului. Mi-au dat sa completez un teanc de hartii pana sa se uite macar la el. Completez in graba hartiile, si asistentele, fara nici un stres, cu o lejeritate iesita din comun, ma trimit cu Leo la ecograf. Ma duc acolo, stau la coada vreo 20 de minute. Ii face ecografia. Dupa aia, ma duc cu ecografia la asistente, si normal.. ma pun sa astept. Intre timp apar la spital mama si cu Tibi. In final vine un doctor, il ia pe Leo intr-o camera, il curata putin, isi pune ata in ac, si da sa-l coase. Eu vazusem déjà prea multe, si n-am mai avut curaj sa stau inauntru sa vad scena. Nu l-a anesteziat pentru ca era lovit la cap, si n-avea cum. Doctorul, in profesionalismul lui, s-a gandit ca daca tot il coase pe viu, sa-i rupa ata de vreo 3-4 ori. Atunci a fost un fel de lectie de la viata pentru mine. Am invatat cateva lucruri, si anume :
– niciodata oamenii care sunt datori sa te ajute, nu vor face nimic altceva decat sa te condamne
– oamenilor le place sa vada reality-showuri pe strada, si nu se baga niciodata « ca sa nu strice faza »
– cand ai nevoie de ajutor cere-l unuia care nu-i dator sa te ajute, e foarte probabil sa te ajute
– am invatat empatia, si de-atunci nu mai pot sta cu mainile in buzunar cand cineva are nevoie de mine
Au trecut vreo 6 ani de atunci, si tin sa multumesc baiatului care a incercat sa sune la salvare, care a sunat acasa, m-a dus la taxi, si cel mai important, m-a ajutat sa nu ma panichez, si pe langa el, multumesc si lui nenea taximetrist care m-a dus la spital chiar daca n-am avut bani sa-i dau. Banii care trebuiau sa-i dau lui, mi-i luase statul, sa plateasca gardienii aia 2 si sectia de urgente din spital.