Tag Archives: an

După un an, despre altul

Azi de dimineață mi-a scris un prieten.  Nu mai știu multă lume care ar numi prieten pe cineva cu care nu a mai avut o conversație de vreo 10 ani.  Însă eu am mulți prieteni.  N-am uitat de ei. O dată la ceva timp mă tot gândesc.. Oare ce-or mai face Marius și Ramona?  Cum o mai duc Alin și Natalie oare?  Dar Liviu și Cătălina, Paul și Oana, Andrei și Dana, Ionuț și Paula, Ovidiu și Ana, Ovidiu și Alina, Vasile, Marius, Ovidiu .. și așa mai departe. Mă gândesc la ei și gândul ăsta e ca o conversație. Vorbim în gând, ne urăm de bine și ne dăm întâlnire în alt gând, peste câteva luni.

Pentru ei ne-am întors; pentru că am confundat distanța cu timpul. Și tare mi-aș dori, acum că am rezolvat problema distanței, să găsim o soluție și la problema timpului.

Pe celălalt monitor e deschisă o prezentare la Anexa 1. Cred că ar fi bine să mă întorc la ea. 

În 2017 nu știu ce-o să se întâmple. Avem un plan pe termen scurt. După termenul scurt dăm loc minunilor. Pentru că până acum, minunile ne-au călăuzit mult mai bine decât excelurile mele. Și-atunci, poate e nevoie de puțină credință mai mult decât de alte planuri.

Nu știu cum va fi, dar om trăi și-om vedea.

Până atunci, ne întâlnim în alte gânduri…

Un an bun!

Anunțuri

10 lucruri pe care fiecare român trebuie să le facă în 2014

Din când în când îmi amintesc că n-am sânge nobil, că nu m-am născut intelectual și omul ăsta inteligent și manierat în care vreau să pozez nu-i decât un ambalaj de carton care ascunde nimic altceva decât un român tipic cu apucăturile lui obișnuite, cu obiceiurile lui brute și preconcepțiile clasice. Așa că n-o să-mi ascund lupta.

În 2014 fiecare român ar trebui să facă cel puțin următoarele 10 lucruri:

1. Suntem români așa că și anul ăsta va trebui să continuăm să ascultăm manele. La operă sunt niște babe care țipă și la filarmonică merg numai moșii. Dăm ‘nainte cu manele clasice de-a lu’ Salam și manele moderne de-a lu’ Conector (sau cum se scrie).

2. Suntem români așa că și anul ăsta ne plângem tuturor de toate. Pe noi oricum toți ne fură, șefii își bat joc de noi, babele ne bârfesc, suntem bolnavi, muncim prea mult, n-avem bani, nu mai putem. Nu e nimic bun. Doar suntem în România.

3. Suntem români așa că și anul ăsta ne uităm la televizor. Până la urmă asta înseamnă viața: muncă și televizor. Știm despre toate violurile, despre toate crimele, despre toate divorțurile și despre toți Suleymanii.

4. Suntem români, așa că citim. Ne așteaptă Can-Can, Libertatea și Pro-Sport. Să fim serioși. Ce ne ajută în viață Mihai Creangă sau Andrei Blaga? (n-am știut să enumăr alți scriitori)

5. Suntem români, așa că ne rugăm. Probabil Dumnezeu e cel mai folosit nume propriu din toată țara asta. În înjurături, evident. Nu suntem noi cu mersul la biserică. Face popa de toate pentru noi.

6. Suntem români așa că ne facem datorii. Să fim serioși, nu? Doar n-o să stăm în chirie toată viața, n-o să ne luam LCD cu banii jos când oricum avem 12 rate fără dobândă. Mergem în Bulgaria acum și plătim peste 3 luni. Ce ofertă mai bună vrei?

7. Suntem români așa că știm întotdeauna cum trebuia făcut. Vecinu și-a luat ușa maro când trebuia să-și ia una albă, nepotă-miu a dat la economie când trebuia să dea la medicină, Mățel a șutat în loc să centreze și bineînțeles Băsescu e un nenorocit, în loc să nu fie.

8. Suntem români așa că votăm bine. Votăm în continuare PSD cu ponta lor și PNL cu frumoasa adormită. Oricum n-avem pe cine altcineva.

9. Suntem români așa că ne descurcăm și noi cum putem. Știm bine cum – mergem fără bilet cu tramvaiul, declarăm salariul minim pe economie să nu dăm bani aiurea la stat. Dăm șpăgi că nu merge altfel și mai fentăm și noi una alta, că altfel am muri de foame.

10. Suntem români, dar nu toți suntem la fel. În 2014 vor continua să existe români care vor prefera o muzică frumoasă, români care vor citi o carte bună și care vor spune un Doamne-ajută când încep ziua. Vor fi români care vor prefera întotdeauna o libertate cu puțin în locul unei robii pline de confort.  Suntem români și printre noi vor continua să existe oameni care vor împrăștia zâmbete sincere și nu vor face binele pentru aplauze. Vor continua să existe români pentru care nu va merge și-așa și care, deși știu că e pe nedrept, vor da Cezarului ce-i al Cezarului.

Pentru că nu toți românii sunt la fel. Pentru că în 2014 acești români, deși de cele mai multe ori ignorați, ne vor face cinste.

Doamne-ajută!


Un multumesc.. dupa 1 an

Da domnle, un an de la primul articol. Un an de la inaugurarea blogului. Azi.
Statistic vorbind, nu stiu daca 83000 de vizite si 2140 de comentarii inseamna mult sau putin. Nu stiu daca faptul ca sunt in primii 500 din Zelist ar trebui sa conteze cumva. Nu stiu daca 234 de postari e acceptabil pentru un an. Nu stiu daca e asa important faptul ca au ajuns pe aici oameni din toate judetele Romaniei, din majoritatea tarilor din Europa, din majoritatea statelor din SUA, din majoritatea statelor din Asia.. Probabil multi dintre strainii astia nu stiau o boaba de romana.
Cred ca cel mai mult conteaza efectul care l-am avut asupra oamenilor. Eu NU vreau sa cred ca in articolele mele s-a vazut un om frustrat care a cautat o metoda de a-si impartasi din frustrari si din nemultumiri. Nu vreau sa cred ca am un blog comercial unde scriu ce vor oamenii sa citeasca. Nu vreau sa cred ca mi-am compromis integritatea in vreun articol doar de dragul de a ma face remarcat. Vreau sa cred prin ceea ce am scris am provocat oamenii sa gandeasca. Vreau sa cred ca prin ceea ce inca scriu oamenii sunt incurajati sau provocati; provocati nu la revolta, ci provocati sa faca lucrurile cat mai bine. Vreau sa incerc sa fiu un exemplu de om care-si depaseste conditia care incearca soarta sa o impuna si care sa provoace si pe ceilalti sa faca la fel.
Ce beneficii am avut din blog? Bani? N-a fost scopul meu asta, insa cand au venit, evident ca nu i-am refuzat. Doua din beneficiile cele mai mari sunt in primul rand faptul ca am fost provocat sa gandesc, sa observ, fapt care mi-a impus sa renunt la prejudecati si sa fiu mai open-minded. In al doilea rand am cunoscut oameni care mi-au ramas prieteni. Bloggeri sau nebloggeri, oameni faini de la care am avut ce invata. Cand ma gandesc la ce am realizat in 2009, oricat de naiv sau copilaresc ar suna, consider ca blogul asta e una din realizarile mari. Consider ca a fost si este o investitie buna.

Faptul ca voi cititi, ma incurajeaza. Ma bucur sa stiu ca prietenii de acasa ma citesc. Ma bucur sa stiu ca si colegii de serviciu citesc ceea ce scriu. Ma bucur sa stiu ca multe persoane din blogosfera ma citesc. Ma bucur pentru cei pe care nu-i cunosc si care citesc ce scriu. Voi ma incurajati. Voi ma provocati. Multumesc.

PS: stiu ca de mult tot spun ca am sa trec pe .ro si sper sa trec cat mai curand. pana una alta, multumim si wordpress pentru platforma gratuita 🙂