Tag Archives: amintiri

Nebuniile isi au vremea lor

Priveam la el oarecum trist. Îmi povestea cu atâta entuziasm cum colegul lui de clasa din liceu îi lipise pe fusta directoarei o bucăţică de scotch (nu băutura ba! – banda ).
El fusese cuminte. Doar observa cum îşi puneau alţii fundul la bătaie pentru o clipă de distracţie. Ştiţi, genul ăla de oameni care vad acţiune doar la TV şi care învaţă glumele din cărţi de bancuri, pentru ca viaţa lor a fost atât de liniştită, încât nu-i aproape nimic de povestit. A învăţat bine, a râs la glumele altora, a mai luat şi el câte un 2, că doar nu era nici el perfect, l-a mai prins şi pe el copiind sau fără temă scrisă, însă cam astea erau singurele lui momente de rebeliune şi nebunie şi nici măcar nu erau intenţionate.

M-a sunat într-o zi mama supărată să-mi spună că Leo şi cu Alex, prietenul lui, au intrat în curtea unui vecin şi i-au scos un strat de ceapă, sau ceva de genul. N-au furat nimic, evident, ci doar de dragul distracţiei. N-am râs ca să nu par ca sfidez situaţia, însă pe cât de dezaprobator a trebuit să fiu faţă de comportamentul lui, pe atât parcă m-am bucurat că face nebuniile copilariei în afara unui monitor şi a unei tastaturi. Dacă nu merge acum la furat cules cireşe , dacă nu se caţără acum prin copacii vecinilor şi dacă nu intra acum pe geam în şcoală, daca nu  face câte-o nebunie din când în când, ce-o să-şi amintească el din copilăria lui? Că a trecut War Craftul sau ca a luat un Foarte Bine la citire?  -( Leo, când vei citi asta, să nu înţelegi că sunt de acord cu comportamentul tău!! N-ai voie să scoţi straturile vecinilor, chiar dacă e amuzant!).

Vremea trece şi m-am trezit cu facultatea aproape terminată, cu serviciu, cu nevastă şi copii şi acum cuvântul de bază trebuie să fie responsabilitatea.  Ei bine, privesc în urmă şi nu regret nebuniile pe care le-am făcut ci dimpotriva, mi se par cele mai mari realizări ale acelei perioade.  Nici n-aveţi idee ce satisfacţie am când îi aud pe alţii povestind de prostiile pe care le făceam eu cu Ovidiu şi Ionuţ în şcoala.  Au meritat toate bătăile mâncate, vizitele la direcţiune, preavizele de exmatriculare, nenumărate note de 2, punctele scăzute la purtare şi orice ne-a mai costat atunci.  Am avut copilăria noastră şi acum nu mă hrănesc cu curajul pe care l-au avut alţii cândva.  A fost vremea nebuniilor şi am profitat din plin de ea.

Reclame

Un acum

Pff, cand ma gandesc la cat de misto a fost in copilarie. Cum ne jucam prin fata casei, cum n-aveam nici o problema. Ce mai faceam pe la scoala.. Era wow.. as da orice sa dau timpul inapoi..

 Sa vezi peste 1 an cand ma duc la facultate, sa vezi peste 3 ani cand termin facultatea. Sa vezi dupa ce termin masterul ce fac.  Sa vezi dupa ce imi gasesc serviciu.  Sa vezi dupa ce imi cumpar masina. Sa vezi dupa ce ma insor. Sa vezi dupa ce imi cumpar o casuta. Sa vezi dupa ce o sa fiu manager. Sa dupa ce imi schimb locul de munca.. Sa vezi dupa ce imi pleaca copiii la facultate.. Sa vezi dupa ce ies la pensie.. Sa vezi ce sicriu misto imi cumpar….

Imi amintesc ce-mi spunea Mihai cand l-am intrebat daca ii pare rau ca s-a casatorit asa repede, ca de.. alte responsabilitati, alta viata.   Mi-a zis ceva ce parca imi rasuna si acum in minte. Ionut, fiecare perioada din viata are parti frumoase si parti poate mai complicate. Nu poti sa plangi dupa ce-a fost odata. Nu poti sa traiesti asteptand un maine mai bun.  Trebuie sa te bucuri de prezent, sa traiesti in prezent.  Viata de familie e diferita, insa e faina.. nu pot sa o compar cu perioada din studentie, ca e total diferita. E diferita, dar e asa faina.. 

Sa traiesti in prezent… e o realizare