Tag Archives: alintat

Saracutul de tine..

„Ionut, daca ai sti prin cate am trecut eu… prea multe pentru varsta mea.. mult prea multe”

Eu cred ca am auzit de prea multe ori propozitia asta.  Nu stiu daca e valabila doar la romani treaba asta,  insa oamenilor tare le place sa fie compatimiti.  Cand vine cineva si imi spune „ma Ionut, uite, am fost la alimentara si m-a inselat vanzatoarea cu 50 de bani.. off.. oare de ce mi se intampla toate astea??” – si incepe sa mi se planga ca viata e grea, amara, eu stiu exact ce vrea omul ala sa-i spun si ce are el nevoie de fapt sa auda.

In general, ar vrea sa ii spun: „Off.. mai.. nici nu stiu ce sa zic. Cred ca esti cel mai greu incercat om de pe planeta. Nu stiu cum rezisti, pe bune. Esti asa de puternic. Greutatile astea ale vietii parca toate s-au pus asupra ta si parca incearca sa te tina cocosat. Nu vad nici o iesire din situatie.. Ma depaseste situatia. Ne depaseste pe toti, pentru ca tu esti cel mai dezavantajat om si cu toate astea, pentru ca esti cel mai destept si cel mai frumos, ai sa reusesti sa iesi de aici. Vreau sa te fac mentorul meu. Tu ai tot timpul dreptate si tot timpul suferi de pe urma greselilor altora. Uite, eu am un cont in banca de 100k de euro pusi acolo pentru eroi. Tu esti un om care merita. Ti-i dau pe toti.  Ma aplec in fata ta..”

Nu asta vrea toata lumea sa auda cand vine si-ti spune o belea?

Reclame

Extrema doi – parintii

Intr-una din zilele trecute am poposit cu niste prieteni la un restaurant pentru o gura de vorba si niste suc.  Mi-a atras atentia in mod deosebit o scena ce se desfasura la una din mesele vecine.  La prima vedere ceva dragut. Mama sau bunica, nu pot sa-mi dau seama impreuna cu pruncul.  El la vreo 7-8 ani invartea o masinuta pe masa in timp ce mama ii taia feliute de pizza si i le indrepta spre gura. Tot ce trebuia el sa faca era sa deschida gura si sa mestece.. asta bineinteles daca nu-i era prea greu.

Sper sa nu zic o prostie, dar scena asta mi-a adus aminte de vizitele care le mai faceam cu cei din Xtension la Siret, la spitalul celor cu probleme mintale. Acolo cand mergeam si dadeam o portocala, trebuia intai sa o curatam si sa dam cate o felie pe rand, ca nu cumva sa se innece vreun pacient de pe acolo. Ei chiar aveau probleme si nu puteau sa manance singuri.. Sa aiba Dumnezeu mila si de ei..

Stiu, comparatia e cam dura, putin prea dura poate.. Insa poti creste un copil care mai tarziu va ajunge un retard, nemedical vorbind, in doua feluri: neavand grija de el si avand grija prea mare de el..

Inca mi-e greu sa definesc.. si inca ma intreb.. care-or fi limitele echilibrului in meseria de parinte?

PS: tot timpul am apreciat pe nenea Nicu Sofronie pentru ca si-a facut meseria de parinte intr-un mod exceptional – nu stiu cum, dar vad rezultatele – sper sa-l conving candva sa scrie un guestpost despre asta 🙂