Tag Archives: aglomeratie

Claustrofobia

Buna seara. Numele meu este… Nu conteaza.

Dimineata ma trezesc de 3 ori. Prima data la 08:00 – opresc alarma. Apoi la 08:03 – opresc alarma. Apoi la 08:30 cand incep brusc sa alerg prin casa. Niciodata nu-mi gasesc sosetele. La 08:47 ies pe usa si pornesc spre metrou.  Primii 200 de metri ma gandesc daca voi manca. Pot sa-mi iau un sandwich sau niste strudele de la Giorgi. Cand reusesc sa ma hotarasc e deja prea tarziu. Sunt pe peron.

Primul metrou e aglomerat asa ca il astept pe urmatorul. Sunt claustrofob; sau agorafob; sau ambele combinate. Cert e ca nu reactionez bine in spatiile mici si aglomerate. Vine al doilea metrou si asta e mai aglomerat decat cel de dinainte. Trebuie sa ma urc, altfel intarzii. Se apride beculetul rosu, se aude vocea metroului si se inchid usile. Reusesc sa ma prind cu mana de o bucatica din bara de aluminiu de langa usa. Ating din greseala un baiat pe mana. Imi cer scuze sperand sa nu-si imagineze ca am facut-o intentionat. Incerc sa-mi scot cartea din geanta si o deschid unde are semnul. Imi calculez repede in minte cate pagini vreau sa citesc pana la Pipera. Sunt 6 statii. Daca e asa de aglomerat si de la Victoriei n-apuc sa citesc mai mult de 5 pagini.
Citesc titlul capitolului 41. Don Quijote e lung cat o telenovela. In timp ce citesc despre cum se lasa noaptea si Sancho asteapta calul de lemn cu un cui infipt in frunte si Don Quijote incepe sa se plimbe agitat dintr-o parte in alta, metroul franeaza brusc intre Crangasi si Basarab.
N-a mers nici jumatate de statie. Incerc sa ma concentrez in continuare la carte. N-am cum. Se aud oftaturi, fosneli, comentarii. Oamenii incearca sa se repuna in pozitia de echilibru si se creaza o agitatie care imi face inima sa bata din ce in ce mai tare. Imi pun muzica. Un zgomot in plus mai rau face. Imi dau imediat castile jos si las situatia sa fie dramatizata doar muzica sugrumata prin castile celui de langa mine. Imaginatia continua cu un scenariul de groaza. Imi imaginez panica celor din jur in caz ca vine un metrou de pe contra-sens si se izbeste in noi. Ma panichez si eu, insa nu de metroul care va face praf un vagon si jumatate si care va omori vreo 200 de oameni. Ma panichez cand imi imaginez panica celor de langa mine. Respiratia mi se aude mai tare si mai des. Incerc sa ma controlez. Inspir pe gura, expir pe nas. Imi numar fiecare respiratie. Nu functioneaza nici asta. Fixez repede cea mai frumoasa fata din campul vizual si ma asigur ca si ea se uita la mine. Zambesc eroic de parca totul e in regula. Stiu ca pe ea o voi salva a doua. Bineinteles ca prima data e femeia insarcinata care e asezata langa bara de care ma sprijin eu. Si ea e draguta. Sper sa nu pateasca nimic copilasul ei. Dupa ea urmeaza fata careia i-am zambit. Sunt necinstit.
Metroul scoate sunetul ala ciudat de dinainte sa plece. Isi ia avant si dupa trei secunde se opreste brusc. Din nou oftez adanc, imi tin aerul in piept 3 secunde si il expir usor si foarte silentios. Ma uit din nou la ea. Mi-a simtit panica mai ceva decat ar fi facut-o un caine din aeroport. Imi zambeste incurajator, lucru care ma jeneaza, insa in acelasi timp ma linisteste teribil. E ca un pact pe care-l facem fara sa ne vorbim. Ea ma salveaza acum, eu o salvez dupa ce se izbeste metroul celalalt in noi. Acum mi se pare mai cinstit.

Magia se rupe cand metroul pleaca din nou. Ajungem la Victoriei. Ea urca pe scarile normale eu o iau pe alea rulante.

Apare calul cu cuiul infipt in frunte. Ma uit in spate, dar nu se mai vede.

Reclame

Amenda + bataie!

CIRCULATIE BLOCATA - METROU - DECESCare-i statia de metrou pe care o urasc cel mai mult?? Clar Unirii! Nu din cauza ca-i statia cea mai mare si mai aglomerata, ci din cauza ca oameni sunt atat de idioti incat dau vina pe Metrorex ca se fac blocaje in pasaj.  Totul bine si frumos, stau frumos la coada, si astept sa ajung la scarile rulante. Acolo mi se ridica tensiunea, si simt ca incep sa fac crize. Un bou care se grabeste, iese fugind din metrou, se tranteste in toata lumea si ajunge primul in pasaj. Acolo merge cu pasi repezi spre scarile rulante ca sa nu-l intreaca nimeni.  In spatele lui 500 de oameni. Ajunge grabit la scari, si ce face? Se pune pe partea stanga, si asteapta. Normal, baietasul din spatele lui, se pune in dreapta. Apoi in spatele lor se pun cate 2 pe o treapta, sau cate unul si o sacosa.   Cand ii vad ma enervez. Dar nu niste nervi de-aia usori; niste nervi de-aia de imi vine sa arunc cu scarile dupa ei.  Cateodata, cand mai am chef de scandal, urc pe langa ei, printre ei, si astept sa vad daca reactioneaza violent. Normal ca, bucurestenii sunt exact cum mi-am imaginat, gura mare, pumnul mic (nu ma refer doar la bucuresteni nativi, ci la locuitorii de prin zona), si nu se ia nimeni de mine daca imi vede ochii rosii.  In cel mai rau caz imi arunca o privire care cere o lamaie indesata in gat.

Solutia mea? Cate un gigant de la Scorseze care sa astepte la capatul scarilor rulante, si pe care il prinde ca stationeaza pe partea gresita, sa aplice cate un baston pe cocoasa.  Imi placea la maxim poza aia cu „interzis aruncatul gunoiului! amenda+bataie!” 

Concluzia, cand mai treceti pe la Unirii, sau pe orice scara rulanta din lumea asta,  respectati si voi singura lor regula: STATIONATI PE DREAPTA, CIRCULATI PE STANGA! Exista pe lumea asta unii oameni care nu-si propun sa intarzie la serviciu, si care au altele mai bune de facut decat sa stea jumatate de ora la coada la scara rulanta.

si asta-i doar partea cu scarile rulante..

PS: articolul asta l-am scris in avans, pentru ca in urmatoarele zile urmeaza sa traversez iar tunelul, si sunt sigur ca ma voi enerva iar.. Mai bine nu m-as enerva..

sursa poza : mediafax.ro


Mamaaa!!! vreau la zoo!!

1 an jumate! Da, un an jumate de Bucuresti ma face veteran.
Pana sa plec, baietii au facut pariuri pe seama mea. In 2 luni ma intorc acasa! Altii cu mai multa incredere mi-au dat 3. Culmea-i ca nu doar rezist in Bucuresti!, ci chiar imi place!
Prima zi in hyper-market: un obosit se tranteste cu cariciorul in mine. Ma uit la el si nu pricep ce vrea. Tot eu eram de vina. Am tras aer in piept si am zis: oki.. chill out.. e Bucuresti. Aici nu ne batem.
Stai sa vezi cand am descoperit dusurile din metrou. Am inceput sa umblu cu sapunul dupa mine pentru ca la ce folos sa mai consum apa calda de acasa cand pot sa fac dus la sub-bratul expus al grasului de langa mine? Trafic, batai in intersectie.. ziare moca ce confirma vorba aia ca „tara arde si baba se piaptana”. Nu mai urla cocosii dimineata aici. Aici urla bicamerus salbaticus si sirenus ambulantus. Noapte nu mai adorm la vioara greierului ci la trompeta lui Guta.
Ma mai duc in orasul de mlastina, si cand ies la 10 noaptea in oras si vad ca-i inchis si la non-stop, mi se face dor.. da.. dor de nebunia din Bucuresti. Sa mai aud 3 clanxoane la 2 faruri, sa mai aud expresia aia care deja mi-a intrat in sange „ma lasi?!”, da, mi se face dor sa astept sa treaca masinile cand e verde pentru pietoni, si sa trec cand se face rosu. E Bucuresti. La 6 dimineata lumea-i treaza, la 3 dimineata lumea e treaza. Singura diferenta dintre zi si noapte in bucuresti e numarul de fotoni, si viteza contorului de la Electrica.
Concluzia: Mamaaaa!! Vreau la zoo!! La anul draga.. la facultate… La anul te muti la zoo..
Mie de-asta imi place capitala..de nebunie!

PS: @Adela & @Zoso – m-au luat tastele pe dinainte.. am sa-i dau pingback iar la vremea potrivita ;))