Tag Archives: 2012

Drumul crucii

(…)      In preajma Sarbatorilor de Pasti (acum 10 ani) eram la Bucuresti la o expozitie de ceramica. Cu cat se apropiau sarbatorile se accelera ritmul alergarii cumparatorilor. Oferte de tot felul iti furau ochii. M-am oprit o clipa si gandul care mi-a venit a fost daca asta e tot ce facem noi cand vin Pastele. Cum am reactiona daca L-am vedea pe Iisus Hristos purtandu-si crucea chiar pe strazile noastre? (…)

Ca raspuns am fost inspirat cu/de o imagine, pe care o vedeam foarte clar in mintea mea: se contura puternic imaginea lui Iisus ducandu-Si crucea, inconjurat de soldati pe strazile asfaltate. Pentru moment am vazut o frantura din agonia Lui transpusa in zilele noastre. Am fost provocat atunci sa fac tot ce pot, pentru ca aceasta aducere aminte sa reapara/renasca in zilele noastre in memoria omului modern. (sa aiba loc.) (…)    
 
 

Vineri, 13 mai 2012, pe Lipscani, in spatele BNR, Bucuresti. Un moment artistic cu Maia Morgenstern. Gratuit si recomandat. 🙂
Share it.


Cârpe Diem

Nu-i o idee interesantă, deși multă lume crede că-i interesant ca pe 1 ianuarie să scrii despre cât de nașpa a fost în 2011 și despre planurile mărețe din 2012. Sunt niște articole clișeu, neinteresante, exact ca ăsta pe care-l voi scrie eu acum. Însă nu mă mai chinui să fiu original, să fiu băiatul ăla care scrie măreț despre lucrurile mărunte ci am să scriu lejer și cel mai probabil voi fi plictisitor, așa că, dacă aveți o carte deschisă lângă laptop, cititul ei ar fi o opțiune mai bună. Dacă totuși veți citi ce scriu din compasiune pentru mine, să nu mă simt ca și cum aș vorbi singur sau din respect pentru mouseul care a fost solicitat la un efort când a clickuit linkul către blog, here we go..

Nu pot spune că anul 2011 a fost un eșec total și nici nu pot susține că a fost un an tare bun. La finalul lui 2010 îmi făcusem un sistem personal de evaluare pe mai multe domenii unde mi-am scris tot felul de realizări și eșecuri. Ei bine, anul ăsta am decis să nu mai completez nimic pentru că ar fi fost cumva deprimant. Am stat 4 luni pe dreapta, fără serviciu, lucru care m-a destabilizat din aproape toate punctele de vedere. Pe de altă parte, în 2011 am avut cei mai faini prieteni și pot spune că în toată trăirea mea pribeagă pe pământul ăsta plin de oameni triști și singuri, nu m-am simțit singur aproape deloc, ci întotdeauna telefonul a sunat pentru că plictiseala in 2 e întotdeauna mai interesantă. Chiar dacă activitățile au fost puține, locurile vizitate au fost și mai puține, o cola băută în mall, un whist în miez de noapte sau o poveste random spusă la un colț de bloc sau într-o căsuța de mesănger au fost fix genul de lucruri care au făcut să treacă zilele frumos.

Acum aș fi tentat să spun că tot anul am fost varză, gras, antisocial, trist, lipsit de energie, fără inițiativa, iresponsabil, egoist, instabil, n-am realizat nici un sfert din câte mi-am propus și poate aș avea dreptate. Voi continua totuși în același spirit de iresponsabilitate și nu-mi voi face nici un plan pentru anul ăsta. Voi merge unde duce drumul și voi încerca să mă bucur de drum, afișând însă aceeași față tristă de om inabordabil și serios. Ce știți voi ce-i in inima mea ?- asta dacă am inimă.
Oricum știu ce-o sa fie și în 2012 – o să mă angajez, o să termin și a doua facultate, o să mă mai îndrăgostesc de 3-4 ori, ca în fiecare an de altfel, o să mă mai mut de vreo 2 ori, o să-mi mai plătesc din datoriile vechi, însă bineînțeles că-mi voi face și altele noi, probabil voi începe din nou școala de șoferi, că tare-mi place să fiu elev, voi merge de vreo 2-3 ori prin Suceava, voi merge la vreo 4-5 nunți – la toate neînsoțit și disponibil ( :)) ) voi spune că mă voi îmbăta măcar o dată, că-mi voi face un tatuaj și că mă voi apuca de box și sală, însă bineînțeles că nu voi face nici una din astea și probabil voi termina anul tot în Piața Constituției încercând să-mi dau seama ce poate fi așa interesant la niște petarde care pocnesc în aer. În 2012, daca nu va veni sfașitul lumii, sigur voi spune că din 2013 mă voi face băiat serios, însă până atunci tot anul ăsta va fi anul CÂRPE DIEM. Așa că, dacă până acum m-am tot gândit la viitor și l-am planificat în toate felurile, anul ăsta voi trăi viitorul și atât. Viața-i scurtă și puturoasă, însă dacă putem face flăcări din beșini, aduceți brichetele!

PS: la mulț ani tudorica!