Tag Archives: 2010

Cinci lucruri din 2010

Am avut un final de an plin şi abia acum am redeschis readerul după mai bine de 3 săptămâni.  N-am vrut să scriu despre 2010 pentru că a fost un an ciudat, un an care a început urât, dar s-a terminat frumos.  Gabi m-a întrebat.

1.  În 2010 am cântat.  Pe lângă chitară, flautul şi pianul şi-au făcut loc în cei 16 mp pe care-i împărt cu Cosmin si Cornel.

2.  În 2010 am promovat anul 2 la ambele facultaţi, din mai bine de 20 de examene rămânând restant cu unul singur.  In 2010 am început anul 3 la drept si la psiho.

3. În 2010 am condus pe ultimul drum (al burlăciei) pe doi dintre prietenii mei cei mai buni.

4. În 2009 am privit  anumiţi oameni şi mi-am format anumite simpatii distante.  În 2010 oamenii ăia mi-au devenit prieteni.

5. În 2010 am lucrat la un proiect de afacere împreună cu Tibi şi Ovidiu, iar peste 1 lună voi fi un mic antreprenor (asociat) cu acte în regulă. Mi-am păstrat şi îmi păstrez şi actualul job.

Conea, Corneliu,   Alina şi Iosif ce spun?

Reclame

Cu sufetul ramas in viata – versiunea IA

Cosmin Stuparu – mi-a demonstrat ca viaţa se rezuma la lucruri simple.  A ştiut să mă asculte şi să aibă o vorbă bună întotdeauna.  A consumat mulţi litri de benzină pe spatele meu.

Cornel Paraschiv – am împărţit fasolele din oală si episoadele din Femili ghei. Avem cheia de la aceeaşi uşă. Ştie şi câte găuri au şosetele mele alea gri.

Gabi Macovei – m-a privit ca pe un om mare atunci când mă simţeam cel mai neînsemnat.  Mi-a transmis o încredere pe care nu pot s-o descriu.

Ovidiu Leonaş – mi-a demonstrat că ochii care nu se văd nu-i neaparat să se uite şi că există prietenii de calitate şi de durată. Am fost prieteni când aveam 9 ani, suntem prieteni şi la 22.

Marius Serediuc – ne-am povestit la telefon tâmpeniile şi am încercat să ne corectăm împreună.  M-a ajutat să vreau să fiu mai bun.

Ovidiu Cazacu – am ştiut întotdeauna că n-are nevoie de mine, însă m-a ţinut aproape de el pentru că eu aveam nevoie de el.  M-a făcut să nu mă mulţumesc cu puţin şi să adopt premisa – totul sau nimic.

Marius Bardan – mă bate la logică. A reuşit să raţionalizeze lucrurile mai mult decât mine şi să mă facă să privesc viaţa mai algoritmic când eram pe punctul de a confunda sentimentul cu raţiunea.

Ionuţ Paşcan – e omul care mi-a definit fericirea. Nu ştiu cum reuşeşte să se bucure de toate nebuniile vieţii. E omul pe care aş reuşi să-l urmăresc o zi întreagă, fără să mă plictisesc o clipă.  Găseşte amuzant s-o gâdile pe Paula. Cum reuşeşte?

Au fost oameni cheie în momente cheie. N-au fost pasageri.

– asta-i versiunea mea de  „Cu sufletul rămas în viaţă” a lui Yancey.-

Da, am început review-ul pe 2010 şi nu, n-am început cu banii.


Street Delivery 2010

Mai stiti proiectul de anul trecut Street Delivery? Ei bine, Iulian cu echipa lui a organizat si anul asta Street Delivery, tot pe strada Arthur Verona (Intre Piata Romana si Universitate).   In program va fi Underground Music, un recital de poezie (vineri de la 9 seara ), bike walk, stand up comedy, magic show, jazz si inca multe altele.

Sa intri pe strada si sa dai un ochi la tot ce se va intampla nu costa nimic.  In schimb, veti putea cumpara limonada celebra a lui Iulian (cand zic limonada lui Iulian zic cea mai buna limonada din Bucuresti! ), si banii stransi vor fi donati catre copiii bolnavi de cancer de la Marie Curie.

Proiectul incepe vineri de la 12 amiaza si se termina duminica la 11:30 noaptea.

Gasiti mai detaliat pe http://www.facebook.com/event.php?eid=107005366013994&ref=mf


Trece si azi..

Nici macar nu seamana sentimentul  ala pe care-l aveam cand ma intorceam la scoala dupa vacanta cu sentimentul care-l am acum cand ma intorc la serviciu dupa o lunga pauza de 2 saptamani.  E deprimant biroul.  A fost aiurea drumul de la Suceava pana in Bucuresti. Un tren plin. Multa galagie, multa foiala, exact zgomotul de fundal care sa-mi atraga atentia de la gandurile mele.  Cand am ajuns in Bucuresti mi-am pus castile in urechi si le-am dat la maxim. Nu voiam sa aud masini, nu voiam sa aud galagie, nu voiam capitala. 

 Nu.. Nu-i vina orasului si nu-i vina serviciului.  Azi e doar ziua aia cand trebuie sa ma acomodez din nou, cand trebuie sa imi intru in ritm pentru activitatile care ma asteapta anul asta. Nimic tragic.

Trece si azi..


Za reforma

Se apropie campania electorala pentru reforma de la anul.  Nee. Nu vorbesc de politica. Vorbesc de campania electorala a ideilor si a planurilor aplicabile in 2010. Nu-i frumos sa lasam sa mearga totul de la sine. Trebuie si ceva planuri.

Intre 1-18 decembrie avem multa treaba si anume:

1. Review privitor la 2009 care va cuprinde:
a) investitiile facute
b) locurile vizitate
c) realizari si esecuri profesionale
d) realizari si esecuri personale
e) prieteni noi
f) bilantul financiar
g) evenimente la care am participat
h) lucruri pe care as fi putut sa le fac si nu le-am facut

2. Planificare pentru 2010:
a) planificare financiara
b) investitii pentru 2010
c) locuri de vizitat
d) lista cu evenimente la care vreau sa particip
e) calendar cu lucruri misto care vreau sa le fac
f) agenda

De ce toate astea? Pentru ca vreau sa invat din greseli, sa invat din experientele trecute, sa am o directie, sa nu simt ca trece viata pe langa mine si nu am realizat nimic. Anul 2009 a fost unul mult mai bun ca 2008 din cauza unui plan asemanator cu asta facut la finele lui 2008.
N-am sa ma tin de plan 100%, dar macar am un plan. Voi ce aveti? ;))


Luminita de la capat

Tind sa imi fac griji pentru viitor. Viitorul apropiat, adica.. ma intreb cum o fi la anul?  E drept ca va fi marirea aia de salariu din ianuarie, insa, cu marirea TVAului, cu criza politica prin care trecem, cu euro la cotele astea, ma gandesc ca marirea asta de salariu se va  face prea putin simtita.

Oricum ar fi, cu marire de TVA sau fara, cu Euro la cote si mai mari, cu impozite marite, cu taxa mare la facultate, cu chirie mare, cu facturi , cu rate, cu creierul obosit de munca si invatat, este partea aia optimista din mine care imi garanteaza ca va fi bine. Din experienta de pana acum, am vazut ca oricat de neagra ar fi fost situatia, niciodata n-am ramas flamand, tot timpul am avut ceea ce mi-a trebuit, chiar si atunci cand practic ramaneam fara solutii, aparea ceva neprevazut care ma scotea din belea (Multumesc Doamne!).

Poate imi fac griji, e uman, insa sunt constient tot timpul ca oricat de nasoala s-ar face situatia, tot timpul va aparea luminita aia de la capat.


Mare proiect… mare

Hai ca anul asta aproape a trecut, dar la anul schimbam foaia.  Anul asta am tinut lipit de birou un calendar mare. Aproape pe fiecare zi e scrisa cate o notita, cate o programare, cate o sedinta, cate o intalnire, cate un examen, sau orice… ceva de facut. La anul imi schimb calendarul, ca asta e deprimant.  Nu-mi mai scriu activitatile mele solicitante pe calendar, ci le scriu pe alea relaxante. Vreau sa-mi fac un calendar unde sa scriu – 12 iunie – plec la munte, 16 iunie mananc creveti, 24 iunie dorm pana la 12, 16 decembrie sar coarda.  Pana la sfarsitul anului, vreau sa-mi scriu 50 de lucruri care vreau sa le fac in 2010, si la anul sa le trec in calendar.  Nu vreau sa simt ca trece viata pe langa mine fara sa fac nimic interesant, si nu vreau sa-mi amintesc de anii astia de studentie ca anii in care munceam, invatam si dormeam. Anul asta am notat in calendar zilele in care m-a durut capul, la anul, colorez fluturasi roz pe calendar.  E vremea sa facem ceva nou.     Cand e gata lista cu cele 50 de lucruri, am s-o public :p 

Imi planific ca in 2010 sa ma conving ca fericirea e gratis.   Mare proiect.. mare..

PS:  oare sunt singurul care am sa fac lucrul asta?