Category Archives: din inimile altora

Orasul Fart

Intr-o lume perfecta spontaneitatea ar lua intotdeauna locul unei agende fara pagini goale. O hotarare de ultim moment, un tren cu oameni care nu si-au planificat concediul cu 3 luni inainte, un Catalin care se urca in tico ala vechi cu planetara defecta si se porneste cu Gabi si Iulian la mare in miez de noapte sau un Dani care se hotaraste intr-un weekend sa faca autostopul din Danemarca pana in Romania – sunt imagini care ma fascineaza mai mult decat o excursie in Dubai sau in Egiptul de dinainte de revolutie. Cateodata uit cat de des m-am lasat dus de iresponsabilitatea spontaneitatii si i-am luat de aripa pe celalalt Ionut, pe Dana, pe Paula, pe Ovidiu sau pe cine-mi era mai aproape si am luat-o spre nicaieri hotarand destinatia abia dupa sosire.

Imprevizibilul e un lux nepermis; atat de nepermis pe cat de rara e fericirea. Agentiile de turism traiesc de pe urma oamenilor care-si platesc in rate fiecare secunda a vietii. Consilierii de familie recomanda o casnicie planificata. Poate de-asta problemele lovesc atat de tare – nu sunt si ele incluse in plan.

Americanii-s plictisitori. Orasul Fart nu-i amuzant.
Romanii sunt ceva mai vulgari. Ciorogarla e amuzant totusi.

Ne vedem in Vama. In alt weekend. Maine mergem la Suceava.

Reclame

Cozonacii

Complet lipsit de inspiraţie, nu vreau să risc s-o dau în bară lungindu-mă prea mult la vorbe. Până la urmă nu-s critic de film, ci unul din mullţii oameni care se mai uită şi concluzia nu-i mai lungă decât: mi-a placut – sau – nu mi-a plăcut.  Descopăr de ceva vreme tot felul de producţii româneşti interesante – gen scurt metrajele de la Sectorul 7 şi Ilarion sau desenele cu Robotzi. Acum ceva timp am adăugat pe lista asta si Cozonacii, un fel de serial realizat de un prieten de-al meu din patria mama. Mi-a plăcut şi vă spun şi vouă.

Dospiți din aluatul derutatului de mall, pentru care realitatea concretă este des echivalentă celei virtuale, COZONACII sunt obținuți din cea mai fină făină a tranziției de la Hi5 la Facebook, pe care a produs-o grâul cultivat pe vremea când înghețata se făcea în cada unei garsoniere și sucul se cumpăra de la Tec.
COZONACII este un serial ale cărui episoade apar neregulat și conțin transfigurarea în imagini a unor bancuri seci și scurtcircuite ale imaginației cetățeanului din spatele acestui proiect. Un episod are o durată de puțin peste cinci minute și este o înșiruire de scene de inacțiune și stagnare de un suspans maladiv, balanțate de părți violente care întrec orice ispravă a nemuritorului Chuck Norris. Pentru ca rețeta să fie completă avem și iubire pură de tip virginal, manifestată prin declarații de dragoste care umezesc ochii celor suferinzi de conjunctivită acută.
După ce a emoționat prin munca sa zeci de cupluri de însurăței care s-au privit dansând Pinguinul și Brașoveanca, tânărul regizor s-a hotărât să se dedice artei și a implicat în acest demers câțiva tineri actori amatori de la care a obținut suficient pentru ca acest serial să se bucure de un succes mai mare decât au filmele dentare.
COZONACII nu este un film pentru cocalari, campioane, printzese, shefutzi, dansatori pe mese la serile lăutărești și june cu IQ de găină gletuite pe meclă cu CM 11 de la Ceresit pentru seara latino. Dacă spunem despre COZONACII că este cea mai profundă și consistentă manifestare culturală a generației hamburgăr sucevene nu greșim deloc.

www.youtube.com/cozonacii – canal oficial
www.ovidiugramesc.blogspot.com – blog cu aberatii ale regizorului

Cameraman/VFX Artist
Ovidiu Gramesc
EtnoBotanic Media


Şase ore

Ştiam de studiul ăsta de mai demult – media orelor petrecute zilnic în faţa televizorului la români e mai mare de 6 ore.  Eu când aud o statistică de-asta primul lucru pe care mi-l imaginez e un spital de nebuni unde pacienţii, în timp ce se dau cu spatele de perete şi îşi lasă balele pe haine (nu-i de râs) , se uită la telenovele.  Şi asta toată ziua.

Nici nu ştiu să continui articolul ăsta.    Mă întreb un singur lucru: cum ar arăta naţiunea asta dacă am lua 3  din astea 6 ore petrecute în faţa televizorului (mai rămân 3 ore pentru „tânăr şi neliniştit”, „ştirile de la ora 5” şi filmul de seară, evident)  şi le-am împărţi cumva:  două  ore de relaţionare cu familia / prietenii, o jumătate de oră de studiu în care să înveţi să fii mai bun în domeniul tău şi încă o jumătate de oră de citit.

Cam cum ar fi?


Fasole

Anul ăsta e diferit. N-am spus multor oameni traditionalul şi lipsitul de sens „la mulţi ani”, iar cei mai mulţi m-au privit cu o oarecare reţinere bănuindu-mă de o ironie grosolană.  Pe de o parte e de înţeles. Să fii român şi să fii mândru de lucrul ăsta în acelaşi timp, presupune nişte kilograme de naivitate (asta ca să nu spun prostie). Nu vreau să scriu cele 1001 de motive pentru care nu sunt mândru să asociez numele meu cu al României,dar nici nu vreau să menţionez pe George Enescu, Brâncuşi şi Nadia Comăneci încercând un fals echilibru între bine şi rău.

Cu toate astea, sângele din vene nu prea poate fi schimbat şi nu pot decât să spun vorba aia din bătrâni: If you can’t avoid it, relax and enjoy it! Aşa că bucuraţi-vă de fasolele lui Oprescu şi de tancurile lui Blaga încercând să ignoraţi ploaia. Puneţi mâna dreaptă pe inima stângă şi cântaţi acompaniaţi de fanfarele militare – deşteaptă-te române. Dar cântaţi încet; e zi liberă azi şi lumea încă doarme.

La mulţi ani tovarăşi!


Imagini

Ieri seară coborau din 41 un copilaş la vreo 4 ani şi tatăl lui. Tatăl avea într-o mână o plasă şi în cealaltă ţigara aprinsă. În mers, nenea a scăpat ţigara din mână. Copilaşul s-a aplecat, a luat ţigara aprinsă de jos şi i-a dat-o tatălui său zâmbind. Nenea a luat-o a suflat peste ea s-o sterilizeze bănuiesc şi a băgat-o iar în gură.   Când au ajuns la semafor, dintr-un reflex probabil, copilul a întins mână tatălui sau înainte să traverseze.  Când a văzut ţigara în mână, din mers a încercat să se prindă  de haina tatălui său. N-a apucat pentru că acesta l-a repezit imediat:  „Hai.. ce faci?” A rămas cu mâna suspendată în aer, alergând lângă tatăl său, căutând o mână prea ocupată cu o ţigara aprinsă.  Nu pot pune în cuvinte scena asta. N-am sa descriu expresia copilaşului – inocenţă, confuzie, teamă, neîmplinire, încercare de adaptare, independenţă prematură, neîncredere, teamă, iarăşi teamă.. toate în doi ochi ai unui copilaş din 41.

Nu, nu acuz ţigara că nu-i vina ei. La fel de uşor ar fi putut ţine în mână o sticla de cola, sau mă rog, o lumânare aprinsă dacă vi se pare mai sfântă.  În cazul ăla, cea mai sfântă ar fi fost mâna copilaşului.

 


Contabilitate

„Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de an de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).”

Marin Sorescu



Fete si baieti destepti

Tibi e Big Brother. E doctor… aproape.   Nu prea mi-a convenit ce-a scris pentru ca articolul lui omoara romantismul. Cu toate astea, ma enerveaza ca mai are si dreptate cateodata. . Ce sa-i faci, daca lucrurile au nume, le zicem pe nume.

„Fetele destepte iau barbati cu bani”
Articolul asta despre dragoste ar trebui sa fie scris de o femeie. Pentru ca ele cumpara si citesc de obicei carti de genul asta. Recomand totusi cele 170 pagini scrise de Elizabeth Ford si Dr. Daniela Drake oricarui barbat care intelege ca orice femeie pe lumea asta are oricum deja un coeficient de inteligenta emotionala (EQ) de 3 ori cat al nostru si acceptam sau nu, jocul de putere e rareori in favoarea noastra, indiferent de backgroundul cultural, religios sau intelectual.

Asadar, sa intelegi cum gandeste o fata, si cum gandesc cele care le invata pe fetele care vor sa invete e mult mai important decat orice carte despre cum sa devii alpha male, flirt sau dogme crestine pe tema asta scrise de barbati.

De ce recomand cartea?
Adevarul e ca mitul relatiilor de durata din dragoste e o inventie a secolului nostru, cu care ne place sa ne pacalim. Tot noutati contemporane casatoriile in 10 minute din Vegas. Divortul in masa sau crimele domestice. Prea des confundam iubirea pe care ar trebui sa o avem in sens biblic fata de orice seaman cu flori de tei cazand alene sau lumanari parfumate, cu soapte calde oarbe ca Statuia Themis a justitiei.

Sunt aici sunt cu autoarele si cu miile de ani cu casatorii aranjate in familie, cu omul pesterii care trebuia sa munceasca, sa aiba, apoi sa aleaga femeia cu cele mai putine cosuri si stia cel mai bine sa fiarba vanatul (probabil doar reginele stiau si pe vremea aia, ca si acum, ca apa se fierbe cu sare). E ceva perpetuat istoric in orice cultura din lumea asta, si cred ca intelegerea conceptului s-a mutat tot mereu mai sus in dezvoltarea personala ontogenetica, concomitent cu varsta maturizarii complete. Nu vorbim deci daca acceptam personal ideea ci cand vom fi de acord si deci vom lupta mai cu foc sa atingem idealul societatii moderne.

Baietii destepti inteleg si iau fete dragute. As putea sa dau aici zeci de argumente de ce asta conteaza cel mai mult intr-o relatie. Pt ca asta intreaba prima data despre o prietena mama si bunica: e draguta? pentru ca asta ii da incredere in sine, si dupa ce sunteti cuplu sunteti satisfacuti amandoi. pentru ca asta vrea societatea si asta ar trebui sa vrei si tu, si sa te simti multumit. daca ai nevoie neaparat de mai mult de la o fata, gandeste-te bine daca mai vrei o scoala sau terapie. Pentru linistea familiei: da, stiu de celalte criterii secundare „obligatorii”

„Noroc in dragoste”

Tibi