Doua minute in tunel

Posted on

Pentru cei mai multi pare o gluma pentru oameni slabi, un motiv in plus de a face misto de mine si recunosc ca situatiile in care ma baga prostia asta sunt de-a dreptul tampite.

Adevarul e ca am fost pus deseori in situatia de a ma gandi ca vin rusii cu tancurile peste noi. Si ma strangea putin in spate ideea de razboi, insa am zis ca sunt barbat si trebuie sa-mi asum asta. Am fost de cateva ori in la un pas de a fi calcat de masina sau de tramvai, dar au fost experiente care au venit repede si au plecat. Am fost intins pe o masa de operatie, cu un doctor care inca avea bistriul infipt in spatele meu si eu deja ma trezeam din anestezie. M-au trecut cateva transpiratii, insa am facut fata cu brio.

Am fost in metrou. A oprit pentru 2 minute intre statii. Am transpirat. Inima a inceput sa-mi bata puternic. Am inceput sa numar cu voce tare. N-a functionat. Mi-am pus muzica. N-a functionat. Am inchis muzica. N-a functionat. Am scos o carte. Si inima batea tot mai repede. Si deja echilibrul incepea sa dea rateuri.. Cu inima batand si mai tare. Ingrozit de moment mi-am marturisit toate pacatele. Si ale mele si ale copiilor pe care sper sa-i am intr-o zi. Apoi ale copiilor copiilor lor si ale prietenilor lor. Apoi am inventat lucruri pe care nu le-am facut si le-am marturisit si pe alea. Apoi am marturisit ca am mintit mai inainte. Apoi am promis ca daca ies de acolo viu o sa fiu mai bun ca Arsenie Boca si o sa-mi dau si rinichii la saraci. Mi-am auzit si mi-am numarat fiecare respiratie ca fiind ultima si ..inima tot batea si mai tare.. si parca deja totul devenea cumva incetosat.. si se misca in cu incetinitorul.. si echilibrul dadea rateul final.. si am zis ca gata… asta a fost. Dar nu era gata. A fost doar un reset.. si am luat-o de la capat cu pacatele. Doar ca nu voiam sa ma repet.. si nu mai gaseam altele noi.. Si crestea panica, sa nu cumva sa las vreo unul nespus. Si apoi ma gandeam sa scot repede banii ce-i am in buzunar sa-i dau unuia care pare mai sarac. Sa mai traga balanta cu fapte bune in jos.. Dar nu umblu cu cash dupa mine.. Si inima batea si mai tare… si apoi iar incepea totul sa devina incetosat…. si imi auzeam inima tot mai tare si tot mai repede.. si .. Dupa aia a pornit metroul.

Nu mai e claustrofobie si nici agorafobie. Sunt atat de groaznice momentele alea incat declansatorul panicii devine frica de panica. Si de frica sa nu am un atac de panica, fac un atac de panica. Si de fiecare data dupa ce trece, ma trezesc ca dupa ce am fost rapit de extraterestri si redat din nou lumii. Si continui de parca nimic nu s-ar fi intamplat, asteptand urmatoarea runda.

A fost doar alte doua minute in tunel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s