3 capcane ale dialecticii

N-am să vorbesc de manipularea discuțiilor să despre cum să câștigi un argument. Pentru asta există Dialectica lui Aristotel, există regulile lui Schopenhauer, există publicații grămadă pe internet.

Există trei mari capcane ale dialecticii (plecând de la premisa că scopul nostru e aflarea unui adevăr, nu câștigarea unui argument).

1. Capcana analogiilor / metaforelor / comparațiilor.

Metoda analogiilor poate fi folosită în citate, în poezie, în abstractizare – în nici un caz în concretizare. M-a sunat acum două săptămâni un tinerel cu un debit verbal neobișnuit, încercând să mă convingă să investesc în piața de capital. După ce a rămas fără argumente logice, a apelat la metoda analogiilor – ” Piața de capital e ca o femeie. Poate că îmbrăcată nu trezește mare interes, însă dacă începi să o dezbraci încetul cu încetul, interesul poate deveni obsesie”. –  I-am apreciat creativitatea, însă argumentul lui e total nevalid. Faptul că asociază o femeie dezbracată cu piața de capital e principiul manipulativ de bază al marketingului vizual (probabil este un termen de specialitate mai potrivit).  Problema e că nu, piața de capital nu e o femeie dezbracată cu care m-aș culca (sau nu).

2. Capcana extremelor / exagerării

Deși e o metodă folosită mai mult în contra-argumentare, apare deseori ca un mijloc de verificare a veridicității. Problema extremelor e că de cele mai multe ori, adevărul e relativ și vor exista aproape întotdeauna elemente, cazuri, particularități, excepții care se vor abate de la o regulă generală. Un exemplu extrem, nu  anulează o tendință generală.

Și acum, ca să folosesc metoda analogiilor – există exercițiul sării. Un om susține că sarea oferă un gust mai bun mâncării. Un alt om spune că sarea strică gustul mâncării, el punând sare în farfuria lui cu ciorbă, rezultatul fiind că ciorba nu a mai putut fi mâncată. A devenit prea sărată. Problema e că el a pus 1 kg de sare în ciorbă.

3. Capcana dreptății

Aici, ispita cea mai mare este ca, atunci când argumentul pe care se bazează părerea proprie se dovedește a fi nevalid, să se caute la nesfârșit, noi argumente (oricât de absurde ar fi) pentru susținerea concluziei (prejudecății). Când scopul e căutarea adevărului, o minte deschisă, dispusă la schimbare și acceptare a propriilor erori, e poate cel mai important lucru.

Mai pot fi menționate capcanele multilateralității adevărului, capcanele atribuirii și folosirii emoțiilor în analiză, capcana sofismelor, capcana validării unei ipoteze prin asocierea ei cu un nume mare, capcana validării ipotezelor prin exemple proprii, capcana adoptării teoriilor mai favorabile ș.a.m.d. .

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: