Despre multă vreme

Nu scriu impulsiv de obicei. De obicei.

„Aruncă-ţi pâinea ta pe ape. Şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.”  Eclesiastul 11:1

Multă vreme am înțeles greșit versetul ăsta. Am crezut că 10 lei la colectă mi-ar aduce înapoi 100, de parcă eu aș fi fost un soi de cămătar de-al lui Dumnezeu și mi-aș permite să-i scriu Lui bilete la ordin. Întotdeauna am omis partea aia deranjantă a versetului – ”după multă vreme”.

Creștinismul nu promite că dacă ești om decent, o s-o duci bine pe pământ și nu promite nici un soi de echitate a universului.   Înainte de toate creștinismul demontează orice iluzie a decenței pe care crezi că o poți avea. O demontează pe drept. E ușor să te bați satisfăcut pe umăr după fiecare leu aruncat în scârbă unui amărât de pe stradă. O dată cu leul oferit, ne simțim obligați să-l și avertizăm pe amărât să nu cumva să-și cumpere țigări din banii ăia. De parcă am mai fi în ’95 când un pachet de Carpați costa 10 mii. Când nu te mai uiți la leul ăla și ai curajul să te uiți cinstit în oglindă, îți dai seama că decența e o iluzie.

Doar că asta e doar prima parte a creștinismului. Abia după spulberarea decenței intervine dragostea. După ce îți dai seama că ești un nenorocit înconjurat de oameni nenorociți, abia atunci îți dai seama că trebuie să-i iubești pe oameni. Nu să le numeri păcatele. Să-i iubești. Nici măcar să le dai sfaturi. Doar să-i iubești.  Despre asta e vorba în creștinism. Cum am ajuns noi la inchiziții,  moaște, baticuri, statute de credință de zeci de pagini, tratate întregi de definire a lucrurilor permise și nepermise sau catedrale de milioane de euro, nu mi s-a descoperit.

Mă rog, nu despre asta e vorba.  E vorba despre multă vreme.

Lucrurile se mișcă greu și necinstit. Pot să mă trezesc la 30 de ani că toate visele pe care mi le-am construit și pentru care am muncit ca un nebun câteodată, au fost degeaba.  Munca poate funcționa, dar poate la fel de bine să nu funcționeze.  Unii fac foamea 30 de ani să plătească o casă pe care o pierd in anul 29 că au întârziat o rată, alții câștigă casa duminica seara la loto. Unii învață 4 ani și citesc zeci de cărți să obțină un amărât de 7 la BAC, alții dau un telefon și iau 9 fără să se prezinte măcar.  E un destin pentru care trebuie să semnezi și oriîncontro încerci s-o iei, te lovești de el cum se lovește degetul mic de la picior de colțul de la șifonier.

Câteodată mă întreb dacă multă vreme  nu poate însemna și niciodată. 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: