Bunul simț

Am crezut că citind voi găsi răspunsuri, însă m-am ales cu un convoi de alte întrebări, iar ceea ce credeam că știu a început să se clatine încet încet sub un semn mare al întrebării. Nu vorbesc de metafizică, de concepte adânci sau de termeni pretențioși. Vorbesc de substantive comune care nu înseamnă ce credeam eu că înseamnă, de termeni definiți greșit de mintea mea și de atitudini deviate într-o pantă mincinoasă a unei nobleți asumate dintr-o vanitate care distruge termenul în sine.

Politețea n-ar trebui discutată. Bunul simț ar trebui să vină atât de natural, încât menționarea lui să fie ca o unghie care zgârie accidental tabla aia neagră din fața clasei.  Doar că de multe ori zgârietura asta e ca un sunetul toxic care trezește din morți toți adormiții care nu-s atenți la nimic.

În termeni mai simpli, deși am citit două variante ale codului bunelor maniere, deși am citit și puțină psihologie, am făcut trainingurile tipice corporatiste despre comunicare, încă n-am reușit să înțeleg reguli de bază și logici simple ale bunului simț.Știu că trebuie să dau bună ziua, că trebuie să zâmbesc politicos atunci când sunt introdus sau când mi se prezintă cineva, știu că trebuie să fiu punctual, știu lucrurile astea. Astea sunt teorii de o normalitate idealistă. Ritmul colorat al Bucureștiului are tendința de a ucide din lucrurile astea elementare.

Dacă într-un anume grup politețea incomodează, e nepoliticos să fiu politicos? Dacă o doamnă mai în vârstă și-ar simți falsa asumare a tinereții (la 60 de ani) atacată atunci când îi cedez locul, e nepoliticos să-i dau locul meu? Dacă atunci când urc în metrou am două domnișoare în lateral și alte două în spate și le las pe cele din lateral să intre primele, sunt nepoliticos față de cele din spate care așteaptă după politețea mea. Dacă intru în fluxul normal pentru a nu incomoda pe nimeni, ar putea fi un gest bădăran. Dacă e un loc liber la 5 metri de mine, trebuie să mă ridic? Dacă în fața mea se află o domnișoară a cărei constituție mă face să mă întreb dacă e o pasionată de shaorma sau are un copilaș de 3 luni pe drum, îi cedez locul?

Întrebările astea nu arată decât că n-am maniere naturale și că trebuie să fac un efort pentru a le exprima. Câteodată trebuie să le inventez chiar.

Oricum, asta e varianta cea mai simplă a bunului simț, variantă pe care o las de obicei la îndemâna instinctului de moment. Adevărata luptă e cea a unui bun simț caracterial, estetic, dezinvolt. Un bun simț fabricat nu poate acoperi parvenitismul, falsitatea omului mic. Totuși, unei inimi bune îi este scuzată stângăcia.


One response to “Bunul simț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: