Camasa de duminica

Publicat pe Actualizat pe

In dimineața asta am să vă spun un secret.

Când eram mai mic aveam un loc de liniște în care îmi puneam gândurile la un loc și le lăsam să se așeze până se făcea liniște. După ce se făcea liniște puteam să-mi încep rugăciunea liniștit. N-aveam nici un șablon, ci întotdeauna spuneam ce-mi trecea prin cap. De o mulțime de ori am tăcut. N-aveam nevoie să spun nimic, ci doar să stau acolo. Era ca un restart care mă ajuta mult să o iau de la capăt în fiecare zi. Nu că aș fi avut o viață tare grea, însă mă mai stresam cu câte o lucrare de control, cu câte o absentă nemotivată, cu câte o neînțelegere cu unul sau altul, cu câte o fată care-mi plăcea și pe care n-aveam curaj nici măcar să o salut.  Rugăciunea aia mă ajuta să trec peste toate și a doua zi să o iau de la capăt optimist și zâmbitor în sufletul meu, chiar dacă afișam încă de pe atunci o privire dezarmonizată total de cuvintele mele.

Poziția multor prieteni m-a dezorientat de multe ori. Eram forțat parcă să aleg între rugăciunea pe care o făceam în fiecare seară și comportamentul meu de multe ori ostentativ distrat. Când ești spiritual, ești serios. Nu faci miștouri, nu deranjezi pe nimeni și nu-ți faci prietenii cei mai buni pe ceilalți doi cei mai obraznici colegi din clasă. Cumințenia din zi ar trebui să fie dovada rugăciunii de seară. Nu puteam să contrazic, însă nici nu puteam să aplic lucrul ăsta.

Acum, după mai bine de 10 ani vizitez mai rar locul ăla și rugăciunea aia sinceră și naivă de atunci s-a transformat parcă într-o listă de lucruri pentru care trebuie să fiu recunoscător și o altă listă de lucruri care trebuie rezolvate. Sinceritatea n-a dispărut totuși. Recunoștința e poate mai mare, pentru că înțeleg mai bine lucrurile acum și imi pasă de oamenii și lucrurile pentru care mă rog.

Conflictul a rămas însă același. Nu se poate să împac rugăciunea de seară cu prietenii hedoniști centrați doar pe distracție. Nu se poate să fiu sincer cu Dumnezeu și să ascult Muse in loc de Smith sau Coldplay în loc de Hillsong. Nu pot amesteca lucrurile spirituale cu cele firești. Oamenii trebuie să vadă că nu mă enervez, nu-mi faci griji, că nu întorc capul după fete și că un pahar de vin e o spurcăciune pentru mine. Eu nu sunt de pe planeta asta.

Doar că fățărnicia mă dezgustă.  Problema cea mai mare nu e legată de ceea ce afișez, ci mai degrabă de ce-i cu adevărat acolo, in partea stângă sus, sub cămașa calcată pe care o îmbrac duminica la biserică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s