Îmi pun casca în urechea stângă și mă bag la scris. Fenomenul e unul ciudat. Nu se aude nimic în cască, o pun doar pentru senzația aia de intimitate și liniște într-un spațiu plin cu birouri și cu oameni. E doar o senzație, însă o senzație care lasă literele să curgă și cuvintele să apară.
”Pentru cei care cred că oamenii sunt mai mult decât resurse umane”.
Un singur lucru despre ce a fost: Era VDF – cu mult peste așteptările mele.
Un singur lucru despre ce urmează: Domnu-i bun!
31 mai 2012 at 7:39 am
Te inteleg perfect la faza cu casca. Si eu sunt cam la fel. De multe ori ma trezesc cu casca, insa este cea dreapta, in ureche si nu canta nimic, dar dau dovada de aceeasi concentrare si inspiratie ca atunci cand merg piesele mele favorite. 🙂
3 iunie 2012 at 8:18 pm
🙂 Spor si sporuri!