Tribut nebuniei

Posted on Updated on

După câteva din rândurile scrise de Solomon în cartea Eclesiastului, m-am mai liniștit puțin.  Poate că nu-i justa liniștirea asta pentru că în cele 12 capitole ale cărții, nu m-am identificat nici măcar o dată cu nebunul, prostul, omul rău sau nelegiuit, ci întotdeauna m-am gândit la mine ca la ăla înțelept care caută să facă binele. Dar până la urmă, care-i omul care, în urma unor judecăți logice și nu a unei crize de identitate sau a unor complexe, s-ar uita la el și ar recunoște că e prost sau nebun? Să nu mai vorbim de cei care fac răul, pentru că întotdeauna faptele sunt justificate, iar acțiunea nu e decât rezultatul răului cu efect mai mic in direcția proprie.  Nu întotdeauna alegerea e între rău și bine. De multe ori trebuie e între un rău mai mare și unul mai mic.  Aparența comparației lor s-ar putea să inducă o confuzie care să încețoșeze luciditatea și atunci rezultatul ar fi o alegere greșită; asta daca exista alegeri greșite. E simplu de dat un exemplu aici, însă n-aș vrea să limitez imaginația la banalitatea unei ipoteze.

„Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?” Eclesiastul 7:16

Există tot felul de vorbe în popor care încurajează rutina și descurajează riscul. Drumul cel mai scurt e cel pe care-l cunoști deja. Cum arată celelalte drumuri? Să alegi necunoscutul în defavoarea confortului oferit de previzibil e iresponsabilitate. Să alegi un rău mai mare doar de dragul aventurii, e deja nebunie. Cu toate astea, în generalitatea faptelor, cum să continui să faci aceleași lucruri din nou și din nou dacă vezi ca ele nu te fac fericit?  Să alegi între a merge la serviciu pe o bicicletă cu o roată sau a lua autobuzul, între a mânca un șarpe pe băț sau o sarma, între o excursie cu cortul într-un loc periculos sau una la un hotel pe malul mării, între o iubire interzisă și una logică, toate sunt de fapt alegeri între nebunie și monotonie.

Alegerile fac diferența și loialitatea față de înțelepciune nu-i neaparat alegerea cea mai bună.

Nebunii mor repede, însă fericirea e descoperirea lor.

5 thoughts on “Tribut nebuniei

    Mafia Siciliana said:
    Martie 12, 2012 la 9:31 am

    Lasand vrajeala la o parte, textul asta mi-a deschis saptamana intr-un mod placut.

    bibicrau said:
    Martie 12, 2012 la 5:06 pm

    Nu-mi plac drumurile batatorite, nu-mi place previzibilul, de aceea eu caut drumurile neumblate. Nebuna? – posibil, dar ma simt al naibii de bine.
    Bun text😉

    dancosnita said:
    Martie 12, 2012 la 8:11 pm

    …..de unde a iesit si vorba: Este oare si Johnutz printre filosofi?

    petruburac said:
    Aprilie 27, 2012 la 9:04 am

    Sa alegi ceva nou doar de dragul renuntarii la monotonie e o nebunie fara folos(cel mai des) si cu risc enorm.

    Sa judeci(calculezi) cat poti de bine si sa faci o schimbare pentru a iesi din monotonie e o atitudine inteleapta.

    Vorbesc din experienta ambelor abordari fata de monotonie. Cand am ales doar sa fac ceva nou fara sa ma gandesc ce urmeaza am avut parte de o amaraciune in continuarea monotoniei, cand am pus mintea sa asculte si sa gandeasca am primit sau gasit modalitati SIMPLE de a face ceva nou si satisfacator pentru „setea” ce o aveam.

      Cosmin said:
      Ianuarie 18, 2016 la 7:01 am

      Eu sunt din suceava
      Si e un loc foarte frumos plin de istorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s