O matematica boiereasca

Câteodată știu doar că trebuie să scriu, așa că deschid pagina de blog, încerc să-mi fac liniște în gânduri și încep. Până să încep, stau câteodata 2, cateodata 20 de minute și meditez la evenimentele recente. Îmi amintesc ori ceva interesant ce-am citit, ori o figură necunoscută rămasă întipărită în minte, ori o întrebare la care nu găsesc răspuns sau pur și simplu o frustrare de care simt că nu pot scăpa decât exteriorizând-o.

M-am gândit mult zilele astea la dreptatea lui Dumnezeu. E o dreptate pe care n-o înțeleg.  A spus Isus la un moment dat o povestioară cum că un boier avea nevoie de niște oameni care să-i lucreze pământul. A găsit câțiva oameni la prima oră a dimineții, pe alții i-a luat la amiază să lucreze și ultima tură de lucrători a venit cu o oră înainte să se termine ziua de lucru. La urmă i-a plătit pe toți la fel. (Matei 20)  Ei bine, felul ăsta de dreptate oarecum, la un nivel teoretic pot să-l înțeleg. Nu înțeleg niște detalii din povestioară aia, detalii care n-au fost spuse , dar pe care le văd în fiecare zi.

Boierul ăsta, în timp ce oamenii lucrau pământul a hotărât să se ducă înapoi în târg unde erau oamenii care au refuzat să lucreze pentru el, ba încă l-au scuipat, au aruncat cu pietre după el și l-au înjurat. A scos din buzunar bani și le-a dat, nu ca recompensă, ci pur și simplu, fără motiv. Unii s-au ales bani sub formă de plată, alții cu ei sub formă de donație. Irelevant atât timp cât efectul a fost același. Și de parcă n-ar fi fost destul, la finalul zilei, cei ce s-au ales cu o ceartă – ghiciți cine-au fost -exact! tot aia care au muncit cel mai mult.

Asta-i dreptatea pe care n-o înțeleg.  Însă, cu toate astea, rămân liniștit că toată povestea asta mai are niște aspecte. Boierul ăsta venea în fiecare zi în târg și făcea același lucru – căuta oameni să lucreze.  Unii îl refuzau, alții îi acceptau oferta și la urmă toți primeau câte ceva. Și tot așa, zi de zi, până când, mulți din oamenii care la început l-au scuipat și l-au înjurat au ajuns să lucreze pentru boier, însă motivul nu mai era moneda aia primită la sfârșitul zilei, ci recunoștința, prietenia și dragostea față de boier.  Au fost și oamenii care au rămas de la început și pâmă la sfârșit profitori, lipitori, cerșetori și puturoși, însă ăia au fost singurii oameni care n-au înțeles că toată povestea asta nu era despre o monedă dată degeaba sau pe niște ore de dat la sapă, ci despre o prietenie cu un mare boier.  Niciodată n-au aflat prietenia asta.

Cândva l-am scuipat și eu și astăzi n-am să mă iau la rost cu el pentru că la sfârșitul zilei primesc aceeași monedă.  Nu-i vorba de sudoarea cântărită în argint, e vorba de prietenie și atât.


6 responses to “O matematica boiereasca

  • Corneliu

    Ce penibil e sa te duci la seful tau intr-o zi si sa-i zici: „Pentru ca tu te-ai purtat asa cu mine astazi, o sa ma port asa si eu cu tine; ca drept urmare, maine vei munci peste program, nu sunt de acord sa-ti platesc acele ore, iar pe deasupra va trebui sa-l dai afara pe ala si sa-l angajezi pe celalalt”.

    Cred ca prostia pe care o facem cel mai des e ca ajungem la frustrare si confuzie in relationarea la Dumnezeu tocmai pentru ca aplicam asupra Lui principiile si modul in care El ne guverneaza pe noi. Dumnezeu e intr-un mod anume drept cu noi, iar noi deliberam ca automat si El ar trebui sa fie masurat cu acelasi subler.

    Cat de penibil. Daca asa il tratezi pe Dumnezeul tau, ca si cum ti-ar fi egal, nu Creator, atunci „Lasa-neeee, Lasa-neeee!”. Daca in schimb vei zice ca oricum nu „prea” esti convins de teoria existentei lui Dumnezeu si a crearii de catre El a tuturor lucrurilor, atunci, n-ai dreptul sa regurgitezi despre chestii pe care nu le pricepi. Shut up.

    PS. Stai linistit ca mi-a placut articolul tau, iar comentariul nu iti era adresat :))

  • kiusimus

    prea libera e interpretarea pildei…
    probabil e totusi din alta opera, nu din ap. Matei

  • Ovidiu

    chiar daca primii veniti au lucrat mai multa vreme, acestia nu au fost obligati sa lucreze ceea ce lucratorii sositi in ceasul al unsprezecelea trebuiau sa lucreze intr-o perioada mai scurta de timp. plata a fost dreapta.,,,
    …Plata primita de fiecare lucrator care si-a dus la bun sfarsit lucrarea in vie reprezinta consecinta fireasca a muncii depuse de acestia. Darul lui Dumnezeu este credinta, cea care il determina pe adevaratul crestin sa lucreze. Astfel, prin credinta, ajungi la chemarea Lui si accepti munca pentru a primi mantuirea si nu indreptatirea prin munca. Atunci cand lucratorul munceste prin credinta, el are siguranta ca Stapanul isi va respecta promisiunea facuta, aceea de a-i oferi rasplata (mantuirea). Lucrul savarsit prin credinta va aduce si rasplata pe masura.
    Pentru Dumnezeu o „zi” poate insemna o mie de ani….

  • Marian Dumitru

    Te felict ptr acest articol pe care l-ai scris!

  • dadatroll

    Da dece nu lea dat mai multi bani, c-asa-i in capitalism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: