O portocala, un cantec si-o viata

Merg pe strada. O văd iar pe tanti aia homeless care dansa cu o luna în urma, învârtind umbrela. De data asta dormea la marginea unui drum. Bineînțeles că trec pe lângă ea ca și cum n-aș vedea-o. Mă gândesc doar că viața asta nu-i chiar așa grea cum spun unii și nici așa ușoară cum credem noi că e a altora.

Sunt multe feluri de vieți. Pe de o parte mă gândesc la copiii pe care i-am văzut internați la Siret (un fel de Bălăceanca), copii cu deficiențe mentale. Se bucurau mult când treceam pe acolo. Multora din ei trebuia să le desfacem noi portocalele, că altfel le mâncau cu tot cu coajă. Abia așteptau să începem programul artistic, să cânte cu noi „Am o inimă micuță” sau „Taie scara lui Satana”. Astea erau bucuriile lor. Nu școală, nu planuri de viitor, nu familie.. o portocală și un cântec.

Sunt pe de altă parte oamenii pe care la început i-am privit cu o oarecare invidie. Am trăit cea mai mare parte a vieții in Suceava, unde cei mai mulți din tinerii care terminau 8-12 clase plecau ba la o căpșună, ba la o faianță, după granițe și se întorceau verile în țară, furau ochii fetelor frumoase cu mașinile lor, după care plecau din nou, oameni care acum au case construite in 4-5 ani, case pentru care eu, după ce îmi termin și a doua facultate ar trebui să muncesc angajat vreo 30 de ani. Viața lor am privit-o întotdeauna ca simplă, cu un scop precis – bani cât să trăiască bine și o femeie frumoasă lângă ei care să le facă copii frumoși. Fără multă bătaie de cap, cu rezultate faine.

Am venit în București și am întâlnit cealaltă categorie de oameni. Oamenii care se îndreaptă încet spre un viitor trist, viitor care și-l fac cu mâna lor din păcate. Îmi amintesc de un prieten care, după ce a tocat banii părinților 4 ani de zile, pe o facultate la care mai mult n-a fost, acum, după ce s-a lăsat de facultate, împarte pliante să-și poată plăti berea de vineri seara și zacusca din restul săptămânii. Nu-s toți așa. Restul, încearcă să se bucure de studenție sperând că diploma de la final va fi de ajuns pentru a construi un viitor promițător. Statisticile nu-i avantajează aici. Unii au șansă și reușesc să construiască ceva, alții, din nefericire, după facultate ajung să vândă în piață, sperând că acesta e doar un capitol, capitol care durează deja de ceva ani. Ei sunt plătitorii ratelor la LCD-uri sau altor lucruri care nu fac decât să contureze și mai bine o viață mediocră vorbind social și economic. Probabil greșeala lor a fost că nu au plecat în Italia când au avut ocazia.

Mai sunt oamenii pe care i-am văzut pasionați. Pe ei sunt eu invidios. Oamenii ăștia au o direcție sigură. Îl văd pe Marius, care, când am o problemă de IT, nu se lasă până nu-mi dă o soluție, îl văd pe Ovidiu, care, să-și poată plăti conservatorul în Viena, a lucrat câte 16 ore pe zi, pentru ca acum să poată studia 5 ore în fiecare zi, îl văd pe Vali, care deși e student, în entuziasmul lui pentru medicină întreabă doctorul cu care face practică – „ce facem domnul doctor? îl operăm sau nu-l operăm?” și îl văd și pe Ionuț, care de la 12 ani, de când a câștigat concursul de karting pe toată Moldova, acum e cel mai bun mecanic pe care-l știu și întotdeauna îmi vorbește cu pasiune despre motoare, capacități, funcționalități, chiar dacă nu pricep mare lucru de acolo. Sunt oameni care și-au trasat o direcție și au mers pe ea sau încă merg. Îmi place să-mi imaginez viitorul lor. Nu pot să mi-i imaginez plictisiți de ce fac nici peste 30 de ani. Oamenii ăștia dacă plătesc rate, le plătesc la un laptop peformant care-i ajută să fie și mai buni în informatică, la un clarinet care sună mai bine decât ăla vechi sau la o mașină care are cu 20 de cai în plus față de aia dinainte.  Nu știu dacă la asta se referea Chirilă când a cântat despre „fericirea în rate”, însă ăștia-s oamenii pe care mi-i pot imagina cel mai ușor fericiți.

Eu recunosc că nu vreau lucruri complicate de la viață. Vreau un job bun care să mă facă să mă simt împlinit intelectual, social și material, vreau o femeie frumoasă care să mă iubească, toate alături de un caracter frumos. Partea cea mai bună e că lucrurile astea 3 nu-s condiționate unul de altul, așa că n-am de ce să nu fiu optimist.  De partea cu jobul și nevasta în mare parte se ocupă Dumnezeu. Cu caracterul – Doamne-ajuta!

 

Anunțuri

8 responses to “O portocala, un cantec si-o viata

  • Cristina

    Am zambit indelung citind. Multumesc

  • Delia Filip

    Bine spus Cristina:) Inca incerc sa-mi sterg zambetul.

  • petruburac

    Articol bun: cu medicament si vitamine. Iti revii…:)

  • Niros

    Ionele, trebuie sa recunosc ca te admir pentru felul in care gandesti. Nu esti singurul care simte aceste lucruri. Noi (adica cei raţionali) ne luptam cu mare parte din aceste probleme in fiecare zi, in cautarea unei solutii satisfacatoare. Unii reusesc, altii nu. De multe ori m-am intrebat de ce nu sunt si eu un adept al lucrurilor simple (sa muncesc prin tari straine la capsuni sau faiante, sa râd ca imbecilul seara uitându-mă la meciuri, sa injur, sa fiu un nepasator, un nesimtit, sa ma gandesc doar la mine,etc ). Dar nu sunt asa. Si uneori imi pare rau. Asa ca ma scald in fiecare zi in mocirla asta de lume, chinuindu-ma sa-mi gasesc un rost. Si inca n-am gasit. Unii gasesc linistea intr-o pasiune, un ţel ori in Dumnezeu (ala ortodox, nu sectant). Ei sunt intradevar norocosi. Ceilalti sunt umbre pe pamant, martori ai evenimentelor, insecte de 1 zi.
    In concluzie, da-o in p….măsii de viaţă, să „ne mai râdem şi noi, ce, numai alţii pot să o facă?” Sa renuntam la raţionism, bunătate, adevăr şi credinţă doar pentru câteva momente şi să intrăm si noi în hora întunericului. Să gustăm puţin şi din mărul intersiz, că de’aia trăim ! nu ? parerea mea….

    P.S. 1) nu prea ma pricep sa ma exprim in cuvinte, dar cred ca te-ai prins ce am vrut sa zic.
    2) ti-ai stes cumva blogul de pe cont. Observ ca am probleme cu linkul.

  • Am bucurie « Delia Filip

    […] O portocală, un cântec și-o viață […]

  • Anca Zapodeanu

    E bine ca stii ce vrei… de acum trebuie doar sa te gandesti inainte de fiecare lucru pe care`l faci… daca te va conduce spre ceea ce-ti doresti…
    Tu si inca Cineva are raspunsul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: