Punct si de la capat

Posted on

Toţi am început cu o poveste. La început era dulapul cu jucării unde ne construiam baza. Acolo era lumea noastră în care noi eram eroii.  După un timp venea mama şi ne spunea că-i gata cu baza. Treceam la povestea de sub pătură. Aia o cream noi. Veneau pe rând omuleţii din iarbă care ne cereau ajutor. Eroii eram tot noi. Întotdeauna reuşeam să-i salvăm.  Seară de seară povestea mergea mai departe. După povestea de sub pătură urma o altă poveste. Aia pe care o visam. Acolo era o maimuţă care se plimba cu autobuzul. Stătea în picioare şi se ţinea de bară. Nu mi-era frică. Era doar o maimuţă ciudată.

Timpul a trecut şi a trebuit să mergem în lagărul de distrugere al fericirii pentru copii. Am început cu o poveste de bun venit. Era o poveste urâtă care ne-a făcut să plângem: A murit Luchi. Nimeni nu voia să moară Luchi. Atunci a fost începutul sfârşitului poveştilor.  Poveştile din dulapul cu jucării au fost înlocuite de ore în care desenam bastonaşe. Sub pătură, n-am mai putut salva omuleţii din iarbă. Înlocuisem povestea cu scenele groază din lagăr. Încetul cu încetul şi maimuţa din autobuz a dispărut.  Poveştile se terminaseră şi parcă ne degradam tot mai tare. Acum, în locul dulapului cu jucării stătea un birou trist plin cu proiecte neterminate, împrăştiate pe el. Poveştile spuse noaptea acum erau înlocuite cu şedinţe de raportare a codurilor CAEN potrivite pentru firmă şi brain-storminguri nocturne pentru alegerea numelui firmei.  Nu mai conta că era 6 dimineaţa, 12 noaptea sau 3 amiaza. Era cert că poveştile fuseseră înlocuite cu o lume în care nu mai eram noi eroi ci noi eram cei care trebuiau salvaţi.

Din când în când mai încerc să rescriu poveştile pierdute pe băncile măzgâlite în lagăre. Încep frumos, apoi deodată sunt nevoit să pun punct. O iau de la capăt, apoi punctul iar îşi cere dreptul. Nu renunţ. După fiecare punct încep iar. Poate de data asta dăm de capătul potrivit şi reuşim să găsim povestea aia care începe frumos şi rămâne deschisă.

Poate deja am gasit-o şi mai trebuie doar lupta aia pentru ea, pentru poveste.

4 thoughts on “Punct si de la capat

    ioana said:
    Aprilie 5, 2011 la 1:46 pm

    Un pic cam pesimista povestea ta, sau poate e diferita de viziunea mea despre ce ne inconjoara… Povestile sunt toate fericite, depinde din ce perspectiva le privesti si cum alegi sa fie narate.

      Corneliu said:
      Aprilie 6, 2011 la 8:44 am

      Dear Ioana, si mie imi plac povestile, mai ales cele povestite. Tristetea e ca ajungem la varsta in care noi insine suntem personajele povestii, dar nu ne mai descurcam sa „povestim” cum trăbă si in loc sa ne comportam ca Fat-Frumos ne place mai mult sa ne dam „zmăi” jmecheri care nu stiu sa scrie o poveste frumoasa a vietii. Devenim egocentrici, in loc sa mai salvam printese, cauze nobile, sa invingem raul prin bine etc. Sau, cum spunea Ionut in articol, noi insine suntem persoanele in pericol care asteapta sa fie salvate.

      A murit Luchi, a murit si artistu05, dar autorule de blog care esti, ma bucur ca imi dai sansa, prin articolul tau, sa realizez cu satisfactie ca da, vreau sa fiu personajul principal al povestii vietii mele – adica ala optimist, puternic, increzator in sine, constient de menirea lui in viata si.. all credits to God for that!

        Ioana said:
        Aprilie 6, 2011 la 12:12 pm

        Dear Corneliu, din punctul meu de vedere, mereu am fost personajele principale ale povestii, cu totii avem momente in care naram o poveste splendida, fara exceptii. Ne-am obisnuit sa dramatizam, sa ne plangem( nu fac referire la persoanele in cauza aici, e la modul general) crezand ca astfel ne mai usuram anumite sarcini, dar cu toate astea ajungem la un moment, sau mai multe, dupa fiecare caz, cand scriem, cu sau fara voie, o poveste foarte frumoasa, in care salvam pe cineva tocmai pentru a ne amagi/a constientiza ca mai ramas ceva uman si demn in noi.

        ionut andrisan responded:
        Aprilie 6, 2011 la 12:52 pm

        like

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s