Opusul mitomaniei

În general există nesimţirea aia de genul – un nene vomită ambalajul de la covrig exact în mijlocul străzii, sau o tanti (pentru că am ajuns să nu mai cred că media nesimţirii la femei ar fi mai mică decât la bărbaţi) lipeşte o gumă mestecată pe scaunul din staţia de metrou, iar eu mă aşez exact pe ea şi imi stric pantalonii luaţi de pe Asos cu 60 de lire. Asta-i nesimţire de-aia pentru care ar trebui să se facă puşcărie.

Mai este un gen de nesimţire. Unii o numesc sindromul sincerităţii exagerate. E exact opusul mitomaniei. Atitudinea aia din care scoti orice cosmetizare a adevarului, orice exagerare, orice compliment nefondat, orice minciună spusă chiar din politeţe.
Eşti mult mai apreciat dacă spui că ai fost atacat de o haită de câini lupi, când de fapt era doar pechinezul vecinei de la 2 care, când a scheunat răguşit la zece metri, ai luat-o la fugă. De vreo 3 luni, toţi dormim în fiecare noapte maxim 4 ore, de vreo 4 sesiuni toţi avem de învăţat pentru fiecare curs câte 800 de pagini pe de rost, asta dacă vrem să luam 5. Când eram mici toţi eram cei mai obraznici copii şi toţi am bătut pe cel puţin unul mai mare decât noi cu 3 ani, care eventual făcea şi box. Sunt faine toate poveştile astea, numai că în general sunt scenarii de filme, nu de viaţă.
Am început să nu mai dau uimit din cap la fiecare poveste cu Sinbad şi să aştept de la cineva să spună epicul „lasă vrăjeala” pentru că am înţeles că în general poveştile astea trebuie adunate cu zero şi împărţite la 3 ca să fie ceva mai aproape de adevăr. Aştept omul care să fie capabil să-şi exprime dezaprobarea faţă de toate exagerările astea chiar şi faţă de oameni pe care nu-i cunoaşte. Aştept omul care să răspundă la „Îmi pare bine de cunoştinţă” cu un dat din cap, în nici un caz cu „şi mie îmi pare bine”, care la întrebarea – „cum îmi stă părul?” ştie să spună ” ca un balot de paie ude”. Aştept omul care să nu-mi dea like pe facebook dacă zic o tâmpenie numai pentru că îi place de burta mea rotundă. Aştept omul care să ştie să fie sincer şi cu oamenii pe care-i cunoaşte de 3 ani şi cu cei pe care-i cunoaşte de 30 de secunde.

Caut un nesimţit care să înţeleagă că e mai bine să-i întindă o oglindă omului de lângă el decât să-l lase să umble prin societate cu mucii ieşiţi din nas.

Anunțuri

4 responses to “Opusul mitomaniei

  • vali suhan

    As a matter of fact, nu imi place burta ta rotunda, dar cu o persoana cu care te cunosti de 30 de secunde nu poti fi exagerat de sincer. Adica sinceritatea nu trebuie dusa la nesimtire. Pana la urma un caz nu seamana cu altul; nu suntem niste roboti de prima generatie care nu au decat o placa – trebuie sa ne adaptam in finctie de persoana si context. Nu spun ca sunt de acord cu falsitatea, nu, absolut nu, dar nici cu nesimtirea nu sunt de acord.

  • Daph`

    Io am o pretena tare draga care nu o sa uite veci ca printre primele fraze ce i le-am adresat in ziua cand ne-am cunoscut o fost ” Tu ai un dinte argintiu? Ar trebui sa il schimbi ca arata urat” . Nu prea i-o convenit ei atunci, da’ amu ii place.

  • ramicori

    da, cunosc si eu asemenea persoane , deja m-am saturat de ele si le ocolesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: