Sanatate, unde esti?

Din fericire cafelele de saptămâna trecută s-au limitat doar la două, deci n-am mai adăugat unul la viciile mele.  Acum stau cu ceaiul în faţă, de data asta nu ceai de la dozator, ci ceai la pliculeţ cu gust de iarbă şi iz de mentă şi mă gândesc cu groază la sănătatea mea din  perioada septembrie – noiembrie anul trecut, când după ce am văzut 3 doctori, după ce am făcut 2 radiografii şi am schimbat nu mai puţin de 12 feluri de pastile şi siropuri, boala şi-a făcut de cap şi nu m-a lăsat în pace. Bineînţeles că n-am fost luat în serios şi replica unui doctor m-a şocat: „astea trec de la sine după 2-3 luni, deci nu-ţi fă griji”. O spunea cu o aşa lejeritate de parcă ar fi trebuit să mă bucur că încă 1-2 luni mă voi trezi de la propria-mi tuse şi mă voi învârti în toate direcţiile în pat cu mâinile prinse de ceafă. Ultimul doctor aflase că de fapt avusesem pneumonie. N-am primit nici o zi de concediu medical, că de .. „nu se mai dă medical chiar aşa” şi pentru a mă face bine am recurs la o metodă băbească ce m-a costat 2 zile de concediu de odihnă (că doar nu mi-oi lua concediu vara) – mult ceai cu aspirine, mult timp petrecut sub pătură şi multe băi fierbinţi.  Culmea că aşa mi-a trecut.

De vreo trei zile, nu doar eu, ci cred că-i o întreagă epidemie în Bucureşti, boala a revenit cu forţe proaspete. A început acum trei nopţi când am avut cea mai groaznică noapte din viaţa mea.  Am visat iadul. Nici nu ştiu dacă era vis. Simţeam că îmi plesneşte capul de durere, iar fiecare strănut îmi dădea senzaţia că am înghiţit o cutie cu pioneze şi primesc câte un ciocan în cap. Eram îngrozit de faptul că nu mai vine dimineaţa şi atunci am realizat ce înseamnă să fii chinuit ştiind că practic nu se va termina. Am visat un ceas care stătea. Ieşisem din spaţiul ăla temporal. Era o amestecătură între boala aia din realitate şi visul ăla care îmi spunea că nu mai există timp, că nu se va termina niciodată.. A fost groaznic.  Ultimele două nopţi n-am mai visat nimic, ci m-am trezit în câteva rânduri de la propria-mi tuse. Dimineaţă l-am văzut pe Cornel cu un nou viciu: şerveţelele. La birou, George e şi el răcit. Pentru ei doi mă fac responsabil direct şi mă mustră teribil conştiinţa. Azi la zece merg la doctor. Sper să-şi dea seama doctorul că toată treaba asta se ia groaznic de repede şi să mă pună să stau închis în casă vreo 2 zile până nu mai fac şi alte victime. Dacă nu, bineînţeles că va trebui să-mi iau din nou concediu de odihnă.

M-am săturat de pioneze, de ciocane şi m-am săturat de doctori!


2 responses to “Sanatate, unde esti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: