Esec

Aş fi vrut să mă fi trezit dimineaţă şi să fi spus că totul e bine şi frumos, că trăiesc într-o ţară frumoasă plină de oameni sociabili şi ospitalieri (aşa cum circulau zvonurile odinioară), că lumea e cinstită (aşa cum erau pe vremea lui Ţepeş, când dacă găseai o monedă pe jos, n-aveai curajul s-o ridici pentru că era considerat furt şi riscai să-ţi iei ţeapa – la propriu), că pur şi simplu oamenii merită un efort în plus pentru o viaţă mai bună.  Cred că dimineaţa asta pentru prima dată în toată viaţa mea am compătimit guvernul, preşedinţia şi parlamentul. Mi-am dat seama că vina lor e aproape infimă pentru starea ţării şi că avem conducătorii pe care ni-i merităm. Nu mă exclud nici pe mine din rândul masei vinovate. Eu am conducătorii pe care-i merit, sau poate meritam şi mai rău de atât.

M-am născut cu o naivitate de neînţeles. Am crezut că dreptatea şi adevărul sunt nişte aliaţi invincibili, însă am realizat ca dacă vreau să gasesc lucrurile astea două ar trebui să mă convertesc la hinduism poate şi să mă reîncarnez peste vreo 7 vieţi într-o stea.  Nu cred ca ar ajunge minciuna şi nedreptatea până acolo.  Însă, cât mai trăiesc pe pământul ăsta românesc îmi dau seama că aici va tot trebui să scap plicuri în buzunarele doctorilor, va tot trebui să dau şpagă unui om al legii să scap de o amendă luată fix degeaba, aici se va merge în continuare cu naşul, lumea va citi în continuare libertatea (apropo, să vă cumpăraţi ziarul de luni că vine împreună cu un CD cu manele de crăciun ), lumea va înjura în continuare conducerea şi în continuare se vor trezi mulţi alţii ca mine care se vor plânge de ţara asta fără să facă nimic concret pentru a schimba ceva.

Am încercat să fiu mai bun, însă mi-am dat seama ca binele nu se molipseşte; doar răul. Am încercat să fiu civilizat, să nu mai arunc ambalaje la fiecare colţ de stradă, însă am văzut că ţara a rămas la fel de murdară. Am încercat să vorbesc decent, fără înjurături, obscenităţi sau altele, însă mi-am dat seama că asta mă dezbracă de orice autoritate pe care aş putea-o avea.  Am încercat să ajut oamenii mai lipsiţi din jurul meu, însă mi-am seama că săracii nu s-au împuţinat, ci dimpotrivă. Am încercat să fiu un băiat harnic, gândindu-mă că poate prin atitudinea mea încurajez şi pe alţii la lucrul ăsta, însă oamenii au stat la pândă parcă şi au încercat să profite la maxim de mine şi de munca mea. Am încercat să fiu un prieten bun, însă mi-am dat seama că oamenii aşteaptă mult mai mult decât pot oferi şi decât li se poate oferi.

Poate că n-am  încercat destul şi simpla intenţie n-a fost îndeajuns pentru o schimbare vizibila în comportament meu. Poate că deşi încerc să fiu altfel, nu sunt cu nimic mai bun, mai moral, mai responsabil decât ceilalţi. Poate e greşit să mă gândesc că o intenţie bună face un om bun. Poate ca e chiar adevărată zicala aia ca drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Intenţii eşuate. Sau poate că nu-s eşuate încercările astea. Poate că ele nu fac decât să mă ridice la un nivel al normalităţii şi fără efortul ăsta n-aş reuşi să fiu nici măcar ca ceilalţi. Aş fi cu mult mai rău. Poate..

Sau poate nu-i asta soluţia?

Anunțuri

11 responses to “Esec

  • Scriptor Incertus

    Ioane,

    M-am gindit sa colportez si io o vorba asa din plictiseala. Pai asta e diferenta intre Buddha si Hristos: unul e fericit in Nirvana unde nu are nici o nevoie de aceea s-a si dus toate intristarea, Celalalt e asudat in fiecare zi pe santier.
    Din motivul asta, nu stiu zau ce sa zic de jelania de mai sus. Uite o sa zic asa: Ia-o mai usor cu reincarnarea aia!

  • cegasi

    Oare ce sau cine te-a infuriat asa de tare in dimineata asta? Relax, take it easy
    For there is nothing that we can do.
    Relax, take it easy
    Blame it on me or blame it on you…..:))
    http://www.trilulilu.ro/hrista19aida/0e6dab1df37f4d

  • Ovi

    e normal….de sarbatori cresc tentindele depresive :)..
    miscarea si ciololata neagra si femeile…ajuta mult…

  • ionut andrisan

    voi in loc sa-mi dati dreptate incercati sa-mi faceti psihanaliza.. :))

    • Ovi

      Eu stiam ca atunci cand se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa.-de asta am cautat sa ofer ceva solutii 🙂

      Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului. Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. Singura soluţie a celorlalţi este să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.

  • Niros

    schimba-ti religia.

  • ioana

    Nu prea iţi inţeleg ideea din fraza asta: „Am încercat să vorbesc decent, fără înjurături, obscenităţi sau altele, însă mi-am dat seama că asta mă dezbracă de orice autoritate pe care aş putea-o avea.” … cel mai probabil am inteles greşit ceea ce ai vrut să spui (nu procesez prea bine în momentul de faţă ), de aceea nu reproduc gândul pe care mi l-a indus 🙂
    Te schimbă simplul fapt că încerci.
    Poate că drumul spre iad e pavat cu intenţii bune, însă intenţia nu e dusă la bun sfârşit, cel puţin nu fără să fie denaturată de la starea iniţială.
    Un şut în fund, un pas înainte. Unde ar mai fi satisfacţia dacă toate s-ar rezolva fără minimum de efort?!

    • ionut andrisan

      Toate injuraturile astea denota un dram de rebeliune vizavi de un lucru, un fapt, o persoana, rebeliune care nu prea poate fi exprimata prin mijloace legale sau conventionale – ca altfel nu s-ar mai numi asa. In general violenta verbala e asociata cu o oarecare superioritate fata de cel caruia i se adreseaza. Oamenii s-au invatat sa interpreteze ca subordonare atitunea pasiva a injuratului, iar in cazul in care acesta reactioneaza, cel care injura mai tare si are ultimul cuvant e cel autoritar. E destul de greu sa te impui „decent”. Nu imposibil insa.

      • ioana

        Nu mi se pare prea veridică teoria ta. Din punctul meu de vedere, cel care înjură mai tare nu are aproape niciodată aceaşi postură asemeni celui care are ultimul cuvant de spus. Autoritatea o asociez inteligenţei şi cunoştinţei de cauză. Însă fiecare are propria viziune asupra a ceea ce se intampla în jur.

      • ionut andrisan

        depinde mult de situatie si de oamenii din jur – oricum ar fi, nu practic si nu incurajez obiceiurile de tipul asta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: